32,577 matches
-
eclairs de chaleur și murmur la urechea ta un dulce, disperat de dulce: je t’aime. Al tău, pentru totdeauna și ca întotdeauna, René. Vineri, 11 octombrie 1974 Mon merveilleux amour. Cum Breton repeta destul de des, „le merveilleux est toujours beau, nu importă care minunat e frumos, numai minunatul e frumos.” A fost o zi murdară azi. Am întâlnit mincinoși, am vorbit cu ipocriți, am mâncat cu profitori; diseară, cel puțin, sper să beau cu prieteni. Dar nimic nu e sigur
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
repeta destul de des, „le merveilleux est toujours beau, nu importă care minunat e frumos, numai minunatul e frumos.” A fost o zi murdară azi. Am întâlnit mincinoși, am vorbit cu ipocriți, am mâncat cu profitori; diseară, cel puțin, sper să beau cu prieteni. Dar nimic nu e sigur în această lume joasă. Ți-am scris atâtea scrisori de o săptămână - mereu în gând, și câteodată nu mai știu dacă ți-am trimis acea scrisoare sau ea a rămas în nesfârșitele sertare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar prețul plătit e enorm. În plus, este efortul enorm - de abstracție - de a te imagina aproape de mine, foarte aproape de mine, încât mă atingi cu mâna, mă mângâi, îmi vorbești! Când totul revine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
festivalul de la Lahti, când încă mai trăiam în România. Se convertise la catolicism, cumpărase de la mine o icoană cu o madonă și un înger Gabriel, neconvențională. Dar nu se putea înfrâna nici de la mâncat și, mai cu seamă, nici de la băut. Până la urmă, s-a hotărât să-și prindă fălcile în niște chingi de metal. Odată ne-am văzut din întâmplare: el pe un trotuar, eu pe un altul, m-a salutat plin de bucurie, vorbind printr-un aparat pe care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu lalele roșii în mână. Se adunaseră acolo mulți scriitori, jurnaliști și editori. S-a vorbit, s-a cântat, și Agneta Ekmanner a recitat poeme. La sfârșit, am fost invitați cu toții la „masa lui Björn”, unde am mâncat și au băut cum nu putea să facă prietenul nostru dispărut. Pianistul de origine maghiară Janos Solyom a cântat dumnezeiește la pian. Ce rămâne după un prieten? Numai iubirea (de toate felurile) care nu piere niciodată, iubirea care e cauza existenței noastre și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o clipă la mama ta. E adevărat că te-ai certat cu ea? Diseară, prietenii mei îmi vor sărbători aniversarea și trebuie să spun că asta mă flatează puțin și în același timp mă plictisește mult. Voi încerca să nu beau prea mult, pentru că trebuie să vorbesc mâine, la reuniunea Asociației editorilor suedezi, despre cultura română. Există un mare interes pentru România în Suedia, și la ora actuală cred că o parte din această simpatie e datorată publicării lui Stancu și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Brodski, în somn (exact ca René), după multe operații pe inimă. Brodski făcuse multe încercări să se abțină de la fumat (exact ca René!), dar i-a fost imposibil, fumatul era ceva intrat deja în fiziologia și psihologia ființei sale. Am băut cu Andrei un pahar de vin în amintirea poetului. Citesc mai departe (în suedeză) din extraordinarul poet persan Attar, Conferința (sau Dialogul) păsărilor. Este vorba mereu despre iubire, obsesia mea de o viață. Se scrie negru pe alb: „Trebuie să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cadavru însângerat. Tăcut și mut, el se retrage în camerele sale jelindu-se, recunoscându-și crima, nedreptatea făcută celui iubit. Strigă, se bate cu pumnul în piept spunând că a fost beat, că n-a știut ce făcuse. Nu mai bea și nu mai mănâncă, vrea să-și ia viața pentru că nu poate trăi fără cel iubit. Atunci intervine tatăl celui iubit, care-și duce fiul în fața sultanului, și acesta învie din moarte, retrăgându-se cu „viața” lui pe care o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lumina albă, florile ne îmbată. Mă dor ochii de atâta frumusețe venită de peste tot. Birgitta (Trotzig) m-a invitat la restaurantul chinezesc. Era frumoasă, și pielea îi strălucea dintr-o lumină venind din interior. Apoi la mine, mâncând căpșune și bând vin până după miezul nopții. Am vorbit mult despre literatură și despre cartea mea trimisă la Bonnier. Teama mea a fost atenuată, într-un fel, de cuvintele ei bune - textul scris direct în suedeză nu poate fi considerat decât o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de isme, un poet al savanelor și al urletelor vitale ale leilor. A primit un bacșiș mare, care l-a făcut să râdă și să se bucure cu tot soarele Africii pe față și pe mâini. În avionul Paris-Stockholm am băut tot timpul benedictină, am avut timp să redevin umană cu ajutorul lui Sebastian, șoferul, și apoi cu ajutorul amintirilor lăsate în urmă, dar urmărindu-mă ca niște cai cu coame lungi, fugind după mine, cai imaginați pe frumosul aeroport Charles de Gaule
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
curaj: am nevoie, căci frica mă urmărește, amenințându-mă. Mon Dieu, dacă ai ști cât te iubesc... dacă ai ști! Am fost la aeroport duminică, să le întâlnesc pe Kerstin și pe Sophie. Am vorbit mult cu Kerstin și am băut cu ea sticla de țuică rezervată de tine pentru Lütfi. Iartă-mă dar cred că e mai bine așa. De altfel, Lütfi nu apreciază prea mult țuica!!! În orice caz, Kerstin mi-a povestit mult despre tine, și ea te
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e neapărat lucru de nebun”. Era un bărbat foarte frumos, înalt, cu păr bogat și ochi iscoditori care împreună cu fruntea lată și bombată dovedeau multă inteligență. Cutele de pe frunte și dintre sprâncene dovedeau însă firea abrașă. Am mâncat împreună, am băut și spre sfârșit a destupat o sticlă de șampanie. Am vrut să-i mulțumesc dar mi-a spus că acceptarea invitației l-a onorat. L-a făcut să se simtă la înălțimea bunelor maniere ale neamului pe care îl reprezintă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
acceptarea invitației l-a onorat. L-a făcut să se simtă la înălțimea bunelor maniere ale neamului pe care îl reprezintă el, un produs uman în ușoară alunecare.” Apropos, îmi mai zice, dacă mă vezi la crâșmă la Broscoi că beau cu țiganii și dacă am și lăutarii alături să te ferești că atunci sunt nebun. Mda. Cum stai cu lemnele? Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți 2-3 tânjale cu boi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bogată în gropi așa că tot pe cărarea de lături ne strecuram kilometru cu kilometru. Am trecut prin Drăgănești,Barcea,Umbrărești și am ajuns la Ivești obosiți. Ne-am așezat pe marginea șoselei și am mâncat pâine în suc propriu, am băut apă de la o fântână și ne-am întins pe pământ, cu grijă să nadormim și să ne fure cineva bicicletele. Este drept că drumul era greu dar aveam avantajul că nu întâlneam decât două-trei mașini pe oră, dacă le întâlneam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de la alta. știam de la tata și de la nanu că era la Independența un cârciumar Bondoc, unde, dacă intrai să cumperi un pachet de tutun și erai cu căruța, cînd ieșeai afară nu mai găseai hățurile cailor iar dacă mai beai și un rachiu, nu mai aflai nici caii. Norocul nostru că am găsit cârciuma închisă, semn că ne puteam întoarce tot pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am descoperit prin ceața minții pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de tată. Fusese îndrumată de către inimosul Iancu Antoniu să urmeze școala normală și ea l-a ascultat. Atunci trăia tatăl ei. Fata ajunsese în clasa a patra de normală. Mai avea o soră și un frate și mai mare care bea mult și atunci când se îmbăta număra pumnii pe sacul fetelor și mamei. Un ticălos! După vacanța de iarnă, deci în ianuarie 1930, Motea (diminutivul pentru Matrona) rămăsese acasă. Am întâlnit-o și am întrebat-o de ce nu s-a dus
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
seara târziu în odaia închiriată de Iancu și Trache Pârcălăbescu, un oltean foarte simpatic, energic, bun coleg și prieten. Alt prieten era Pavlușa Belodanov, student la teologie, frate cu soția preotului Manolescu. Prieten cu soția popii era Trache iar preotul bea de usca. In rest, om de treabă. Intre actorii din piesă era și Vera Dimov, elevă de liceu. Ne- am tot scris până s-a plictisit și hârtia de atâtea litere. Atât. Litere. Dintre băieți bun prieten mi-a fost
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Clopot? Tocmai când ciocneam un pahar de vin roșu, cabernet sau merlot, auzim tropote de cai și clopotele pompierilor amestecate cu muzica din restaurant. Petrică iar sare la ușă, iese, și se întoarce vesel: Arde, fraților, arde, arde, arde! Să bem și să vină lăutarii! Ce mai, chef în toată regula, dacă există reguli și la băutură. A doua zi am aflat la Inspectoratul școlar că a ars școala bietului Petrică. Spre bucuria tuturor Petrică reușise să scape de la incendiu arhiva
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
v-a legănat pă voi mama voastră, că urlați ca niște porci de ăia de se taie la Crăciun. Că de aia are omul porc, să-l taie la Crăciun să aibă ce crăpa-n el, după ce mânâncă porcu și bea și butoiu dă vin, mai lasă și muierea borțoasă, se trezește în primăvară cu nici de unele și nu știe de un-s-o-nceapă: cu munca pă câmp, c-un cal prost și chior și slab că deabia stă pe picere. Că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nici de unele și nu știe de un-s-o-nceapă: cu munca pă câmp, c-un cal prost și chior și slab că deabia stă pe picere. Că așa e țăranii noștri, e proști de dă-n gropi că mănâncă porcu iarna, bea vinul iarna, își lasă femeia borțoasă iarna, mănâncă mălaiul iarna și-n primăvară, cân să iasă la treabă mănâncă un c...rahat. Aia e, bă, aia e. - Dar cu nașterea cum rămâne domajur? - O să nască ea, n-aveți grijă că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
naștere o să vă mai isplic eu când veniți din vacanție, fincă trecu ora dă religie și io plec să duc niște îrtii la birou mobilizării, că pleacă delegatu și pierde trenul. Mergeți toți sănătoși pă la cășile voastre, mâncați porcul, beți vinul și aveți grijă și de dom' ajur, săracul. Să n-aud că ați făcut fo prostie și că vă aduce jandariul din post în post, că vă bag în p.m. ș-apoi dracul e-al vostru. Bună ziua ostași! - Să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Miron Cristea. S-a primit ordin să se facă Te Deum la biserică, ceremonie la care să ia parte toți salariații comunei, elevii de școală și cât mai mulți cetățeni. Zis și făcut. Popa, ca să facă slujba mai frumos, a băut câteva stacane de zaibăr și a venit la biserică bine-făcut. Trebuia să se roage pentru veșnica odihnă a lui Buzdugan și pentru sănătatea noului regent. și începe a cânta din toate puterile: " Odihnește Doamne pe răposatul robul tău regent Miron
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
m-am dus cu Vladimir, după lecții, la un cetățean în sat. și bulgarii sunt foarte primitori și găgăuzii la fel. Cetățeanul ne-a poftit în beci, să scăpăm de zăduf ne-a adus pâine, cavarma, ghiudem și telemea. Mâncăm, bem, și ce-mi vine mie? Ies afară, chem băiatul gazdei și-l trimit după ștefan Luca. Vă închipuiți întâlnirea. S-au uitat unul la altul mai întâi clisos, apoi mai spre zâmbet și în sfârșit s-au strâns prietenește în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
el, mă condamna. Pe judecător îl chema Corini și nu ținea cont nici de martori nici de dreptate. În comună, în afara de cîrciuma lui Demirov mai era cârciuma lui Diacov, unde sâmbăta ne duceam la el la crama din vie. Beam, mâncam și stăteam la taclale. Mergeau preotul, notarul, învățătorii bărbați, impiegați de mișcare și alți salariați. Popa pleca pe la 12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau și două mici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pezevenghi. Nu poate omul să facă un pas, să strângă și el o ființă în brațe că hop, ăștia te și descoperă. Nici cei de la Siguranța Statului nu v-ar întrece în descoperiri. Hai ici, la "Monte Carlo" să bem și să gustăm ceva, măi ciracilor! În restaurant chelnerul, cum ne-a văzut însoțiți de conu Iancu, a și pus cap la cap două mese și a luat poziția de drepți: - La ordin, coane Iancule! - Măi băiatule, mâncare și băutură
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]