29,634 matches
-
casa În cetate și celebrarea cultelor lor contribuia la cimentarea structurii sociale, distanța ireductibilă care Îi despărțea pe nemuritori de muritori se accentua, erodând, În mod paradoxal, concetățenia dintre oameni și zei pe care Însăși polisul părea să o realizeze. Cetatea năzuiește mai mult să exorcizeze decât să invoce intervenția divină, reclamată numai În legătură cu cel care Îi este potrivnic ei sau În situații critice deosebite. Efortul constant de a menține condiția de puritate, natural pentru orice om grec, dar și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mult să exorcizeze decât să invoce intervenția divină, reclamată numai În legătură cu cel care Îi este potrivnic ei sau În situații critice deosebite. Efortul constant de a menține condiția de puritate, natural pentru orice om grec, dar și pentru fiecare cetate, și celebrarea periodică a cultului și sărbătorilor Îngheață parcă acțiunea divină, circumscriind-o la spațiul sanctuarelor și la timpul ceremoniilor rituale. Polisul nu se poate substitui lumii zeilor, pe care a așezat-o Într-o oarecare măsură sub controlul său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și la timpul ceremoniilor rituale. Polisul nu se poate substitui lumii zeilor, pe care a așezat-o Într-o oarecare măsură sub controlul său după ce și-a integrat-o. Exercitându-și jurisdicția absolută asupra celebrării cultelor și asupra deformării riturilor, cetatea pretinde să fie singura interpretă a lumii zeilor; ea vrea să fie unica mediatoare Între acea lume și oameni, asemenea Atenei, care se proclamă, prin voință divină, depozitara și Împărțitoarea oricărui beneficiu pentru omenire (subcapitolul 2.2). 2. Supraevaluarea mitului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie unica mediatoare Între acea lume și oameni, asemenea Atenei, care se proclamă, prin voință divină, depozitara și Împărțitoarea oricărui beneficiu pentru omenire (subcapitolul 2.2). 2. Supraevaluarea mitului și limitele rituluitc "2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului" Prin cult cetatea pusese În centrul propriilor interese și tradiția mitică, asupra căreia veghea ortodoxia. Scandată de variante, povestirea mitică era În Grecia „cuvântul creator și Întemeietor” și a fost un fel de fir conducător care a Însoțit și călăuzit Întreaga cultură greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fusese Încredințată, rămânea În orice caz exclus din discursul mitic. Numai În unele tradiții locale există urmele unei antropogonii, iar, dacă se vorbește despre o origine, aceasta este a unor gene, nu a omenirii, sau este actul de Întemeiere a cetăților după ce acestea li s-au substituit familiilor aristocratice. Adoptat și reinterpretat de polis, mitul devenea o paradigmă negativă În care pozitivul este Însuși universul citadin, garantat de depărtarea În spațiu și timp. Rod al cuvântului, povestire construită cu meșteșug, Înzestrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
specialiști, puțini la număr, mitul cunoaște o ritualizare În momentul recitării, limitată la ocaziile prevăzute de calendarul festiv. Actului ritual Îi era, În schimb, Încredințată acțiunea „religioasă” a omului, o acțiune care Însă le aparținuse Înainte acelor gene, iar apoi cetății. De rit depindeau conservarea prezentului și soluția, sub semnul stabilității, a recurentelor și periodicelor crize ce puteau amenința comunitatea cetății. Apoi ritul delimita câmpul de acțiune al zeilor și al eroilor, În măsura În care le Îndepărta sau le orienta intervenția. În diverșii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi era, În schimb, Încredințată acțiunea „religioasă” a omului, o acțiune care Însă le aparținuse Înainte acelor gene, iar apoi cetății. De rit depindeau conservarea prezentului și soluția, sub semnul stabilității, a recurentelor și periodicelor crize ce puteau amenința comunitatea cetății. Apoi ritul delimita câmpul de acțiune al zeilor și al eroilor, În măsura În care le Îndepărta sau le orienta intervenția. În diverșii termeni care Îl desemnau, òrgia, hierougìa, dròmena și drama, actul ritual se califica drept o acțiune specific omenească ce avea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi Îndepărta. Oamenii În schimb, consumând părțile care le erau oferite din victimă, confirmau și recunoșteau legătura socială care Îi unea și care se reflecta În unicitatea victimei; o legătură ce se Întărea și prin obligația consumării cărnii Între limitele cetății. În același timp Însă, Împărțirea calitativă și cantitativă a cărnurilor Între cei care participau la ospăț oglindea și o ierarhie recunoscută și repeta structura componentelor sociale. Deja În tradiția homerică distribuirea părților victimei servea la recunoașterea rangului participanților, dar În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
erau date magistraților și lui hierèus. Numai În jertfele aduse Hestiei exista obligația de a mânca În porții egale În jurul templului zeiței, reînnoindu-se astfel egalitatea cetățenilor și coeziunea corpului social În fața vetrei comune. În complexul Închis și autonom al cetăților, sacrificiul se plasează În acest mod echivoc Între unitatea ideală a polisului pentru care se aducea jertfă, reprezentată simbolic de totalitatea victimei, și ierarhia socială. Abolire ritualizată și provizorie a diferențelor dinăuntrul societății, repropuse totuși În momentul distribuirii porțiilor, practică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să-și aplece capul - ascundeau un sentiment de vină În fața uciderii prin violență, despre care, de altfel, nu vorbește nici măcar Hesiod atunci când descrie Împărțirea prototipică săvârșită de Prometeuxe "Prometeu". Există totuși un simț al vinii pe care dispozițiile oficiale ale cetăților grecești care se refereau la actul sacrificial nu Îl lasă să se Întrezărească. Legea jertfelor din Cos, de exemplu, databilă deja În secolul al IV-lea Î.Hr., deci relativ recentă, dă Încă dovadă de o indiferență generală față de victimă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
banchetul de jertfă, care se sfârșește cu condamnarea cuțitului ca unic responsabil, „Învierea” boului sacrificat, a cărui piele umplută de paie este legată de plug anulând crima, sunt elemente contradictorii și echivoce care conduc oricum tot În cadrul spațiului juridic al cetății și al pretinsei sale unități. Totuși, chiar aceste ambiguități, alături de aspectul sângeros al sacrificiului, au favorizat probabil criticile și ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii, nu voiau să se recunoască În sistemul ideologic al cetății. 4. Olimpian și misterictc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cadrul spațiului juridic al cetății și al pretinsei sale unități. Totuși, chiar aceste ambiguități, alături de aspectul sângeros al sacrificiului, au favorizat probabil criticile și ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii, nu voiau să se recunoască În sistemul ideologic al cetății. 4. Olimpian și misterictc "4. Olimpian și misteric" Propria autoconservare rămânea, În orice situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacrificiului, au favorizat probabil criticile și ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii, nu voiau să se recunoască În sistemul ideologic al cetății. 4. Olimpian și misterictc "4. Olimpian și misteric" Propria autoconservare rămânea, În orice situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice și contribuiau la realizarea echilibrelor lor interne. Erau module instituționale, clasificate drept culte misterice și identificate de termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și contribuiau la realizarea echilibrelor lor interne. Erau module instituționale, clasificate drept culte misterice și identificate de termenul mystèria, misterii, dar și de teletè, inițiere, care Îngăduiau o evadare temporară din sistem, Însă fără să reprezinte o instanță revoluționară pentru cetate; nu se opuneau și nici nu intrau În competiție cu cultul olimpian, dar prevedeau aceleași operații rituale, fiind inclusă aici și agonistica. Olimpian și misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
competiție cu cultul olimpian, dar prevedeau aceleași operații rituale, fiind inclusă aici și agonistica. Olimpian și misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând două orientări ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea totuși ca obiect pe zeii Olimpului și organizarea imutabilă a cosmosului; cultul misteric dovedea, În schimb, o atenție deosebită pentru destinul omului și pentru integrarea lui În realitatea culturală a cetății; adică Îl sustrăgea condiției naturale de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea totuși ca obiect pe zeii Olimpului și organizarea imutabilă a cosmosului; cultul misteric dovedea, În schimb, o atenție deosebită pentru destinul omului și pentru integrarea lui În realitatea culturală a cetății; adică Îl sustrăgea condiției naturale de a fi generat de un genos pentru a-l introduce În dimensiunea politică a polisului. Totuși, odată cu trecerea timpului, acest proces de integrare culturală ar fi acoperit și destinul de dincolo de lume al omului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu putință ca, Într-un trecut greu de specificat, Eleusis să fi reprezentat pentru Atenaxe "Atena" spațiul extern, „altul”, unde pentru tinerii atenieni aveau loc ritualurile de intrare În comunitatea bărbaților adulți. Însă când au devenit un cult public al cetății, care era de acum o societate stratificată și ierarhizată, misteriile nu mai răspundeau acestei exigențe, nu mai aveau scopul de a schimba condiția socială a celui inițiat, ci pe cel de a-l Întări În rolul lui de cetățean și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stratificată și ierarhizată, misteriile nu mai răspundeau acestei exigențe, nu mai aveau scopul de a schimba condiția socială a celui inițiat, ci pe cel de a-l Întări În rolul lui de cetățean și de a-l confirma pentru destinul cetății. Propaganda ateniană a pus repede stăpânire pe tradiția mitică, transformând Atenaxe "Atena" În depozitara și distribuitoarea darurilor zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
repede stăpânire pe tradiția mitică, transformând Atenaxe "Atena" În depozitara și distribuitoarea darurilor zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a devenit secretul cetății, iar divulgarea lui s-a transformat În atentat Împotriva statului. Era un secret la care erau admiși numai inițiații care luau parte la ceremoniile dinăuntrul sanctuarului din Eleusis. Purificări, post și sacrificii Îi pregăteau pe inițiați să asiste la ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se poate să fi fost nevoie de un act de adopție din partea unui cetățean atenian, după care urma inițierea preliminară În micile misterii de la Agra. Secretul, care poate nu avea nimic de revelat din punct de vedere obiectiv, devenit „secretul cetății”, Îi angaja pe noii adepți, deci și pe non-atenienii adoptați și apoi inițiați, să Împărtășească soarta Atenei, realizând În acest fel sensul deplin al lui teleté, plinătatea care Îi făcea părtași la destinul „celei mai religioase dintre cetăți”, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devenit „secretul cetății”, Îi angaja pe noii adepți, deci și pe non-atenienii adoptați și apoi inițiați, să Împărtășească soarta Atenei, realizând În acest fel sensul deplin al lui teleté, plinătatea care Îi făcea părtași la destinul „celei mai religioase dintre cetăți”, așa cum o definește Oedipxe "Oedip" (Sofocle, Oedip la Colona, 260), guvernată de legi „sfinte” și „de nespus”, model de cultură pentru toți grecii. Dacă apartenența la cetatea Atenaxe "Atena" era condiția pentru apropierea de misterii, ciclicul drum anual la Eleusis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui teleté, plinătatea care Îi făcea părtași la destinul „celei mai religioase dintre cetăți”, așa cum o definește Oedipxe "Oedip" (Sofocle, Oedip la Colona, 260), guvernată de legi „sfinte” și „de nespus”, model de cultură pentru toți grecii. Dacă apartenența la cetatea Atenaxe "Atena" era condiția pentru apropierea de misterii, ciclicul drum anual la Eleusis era ratificarea religioasă a legăturii ce unea cetatea de cei care o alcătuiau, iar inițierea În misterii putea avea scopul de a potoli provizoriu contradicțiile sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Colona, 260), guvernată de legi „sfinte” și „de nespus”, model de cultură pentru toți grecii. Dacă apartenența la cetatea Atenaxe "Atena" era condiția pentru apropierea de misterii, ciclicul drum anual la Eleusis era ratificarea religioasă a legăturii ce unea cetatea de cei care o alcătuiau, iar inițierea În misterii putea avea scopul de a potoli provizoriu contradicțiile sociale și discriminările economice care o sfâșiau 1. Rezultatul acestei egalități religioase iluzorii și provizorii clădea În acest caz, prin intermediul secretului, o barieră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
economice care o sfâșiau 1. Rezultatul acestei egalități religioase iluzorii și provizorii clădea În acest caz, prin intermediul secretului, o barieră În fața neinițiaților, care rămâneau departe de misterii și de Atena. Însoțită și gratificată de o perspectivă escatologică, pe care Însă cetatea o Înclinase și relativizase În vederea propriilor exigențe, această egalitate rămânea tot sub controlul Atenei, care, În acest fel, Își confirma identitatea și se garanta. Astfel, cetatea controla posibilul universalism eleusian ce poate fi deja recunoscut În Imnul homeric către Demetraxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
misterii și de Atena. Însoțită și gratificată de o perspectivă escatologică, pe care Însă cetatea o Înclinase și relativizase În vederea propriilor exigențe, această egalitate rămânea tot sub controlul Atenei, care, În acest fel, Își confirma identitatea și se garanta. Astfel, cetatea controla posibilul universalism eleusian ce poate fi deja recunoscut În Imnul homeric către Demetraxe "Demetra" (v. 480), nu mai puțin decât controla promisiunile escatologice și le făcea funcționale pentru stat. Dar controlul religios al misteriilor a rămas totdeauna În mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]