29,866 matches
-
țările din Consiliul Guvernatorilor AIEA. Conflictul dintre Mohamed El Baradei și administrația americană se intensifică în 2002, când Statele Unite acuză regimul irakian de deținere a armelor de distrugere în masă și cer inspectorilor ONU să aducă probe în susținerea acestei ipoteze. Verificarea urma să fie condusă de El Baradei și Hans Blix. În urma verificării nu au fost obținute rezultatele așteptate de americani. Cu două săptămâni înainte de invazia Irakului (martie 2003) El Baradei va declara că inspectorii internaționali nu au depistat dovezile
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
la 150 de ani, dar nu toată populația părăsește planeta (după cum se vede în "Pulbere de stele"). Cu toate acestea, punerea în pericol a locuitorilor Pământului prin aprobarea planului lui Mandamus contravine Primei legi și, chiar dacă gestul este făcut în ipoteza unui viitor mai bun pentru omenire, Legea zero nu se dovedește suficientă pentru a-l salva pe Giskard de la deteriorarea creierului său pozitronic. Înainte de a-și înceta funcționarea, Giskard îi transferă lui Daneel abilitățile sale telepatice, făcându-l responsabil de
Roboții și Imperiul () [Corola-website/Science/321424_a_322753]
-
observate la acea vreme și nu au adus nicio contribuție la viitoarea dezvoltare și istorie a țării ce avea să se numească Brazilia, singura țară lusofonă din Americi. La a doua întrebare, nu s-a format un consens final, iar ipoteza descoperirii intenționate nu are dovezi solide. Totuși, deși a fost umbrit de alți exploratori contemporani, Cabral a ajuns să fie privit ca o figură majoră a Epocii Marilor Descoperiri Geografice. Puține lucruri se știu cu siguranță despre viață lui dinainte
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
și în Bae și încă și alte lucruri bune multe să află în țară de dânsul făcute.”" Detaliile arhitecturale și informația transmisă de Grigore Ureche au dus la concluzia că această biserică aparține perioadei rareșiene. Și alte argumente susțin această ipoteză: Petru Rareș era originar din târgul Hârlău (unde Ștefan cel Mare locuise o perioadă la Curtea domnească de acolo și înălțase o biserică cu hramul "Sf. Gheorghe") și a locuit între anii 1530-1532 la Curtea Domnească din Hârlău. Biserica a
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
asupra noilor produse. Modelul epidemic este construit pe premiza că ceea ce limitează viteza de utilizare a inovației este lipsa de informații disponibile asupra noii tehnologii, asupra modului de folosire și a modului cum funcționează aceasta. Ecuația funcției de difuzare, în ipoteza unui proces de difuzare pe cale orală a informațiilor, are expresia : în care: "k≡βN" și "φ≡(N-y(0))/y(0)", unde N este numărul de utilizatori potențiali ai noii tehnologii, iar y(0) este numărul de utilizatori inițiali. Această
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
produse/tehnologii. Modelul Bass a fost inițial publicat în 1963 de profesorul Frank M. Bass ca o secțiune a altui articol. Secțiunea inititulată ""An Imitation Model"" (Un model de imitare) a inclus o deducție matematică completă a modelului pe baza ipotezelor asupra dimensiunii pieței și a comportamentului inovatorilor și imitatorilor. Dovezi empirice în sprijinul modelului au fost aduse în articolul autorului din 1969. Modelul Bass a fost apoi retipărit în revista "Management Science" din decembrie 2004. Modelul Bass presupune că adoptatorii
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
pattern-ul de difuzare pentru tehnologia stabilită, prin inițierea unor curbe în S concurente, diferite. Trebuie să se observe că datele din toate modelele analitice de difuzare sunt în esență numai predicții ale unor modele conduse de setul inițial de ipoteze. De exemplu, o nouă tehnologie ar putea fi afectată de tehnologii concurente sau de o prăbușire economică generală (recesiune) care ar putea conduce la o adoptare inferioară față de cea mai pesimistă predicție a modelului. Aceste modele se concentrează aproape exclusiv
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
eficientă. Modelul pragului de adoptare în rețele sociale poate fi aplicat și la alte situații, de exemplu la formarea opiniilor, comportarea colectivă etc. Deseori influența interpersonală a prietenilor și cunoștințelor conduce la adoptarea inovației. Astfel, Elihu Katz (1957) a emis ipoteza că ideile se transmit de la radio și presa tipărită la liderii de opinie, iar în al doilea pas de la aceștia la secțiuni mai puțin active ale populației, într-un "flux de comunicare în doi pași". Pragurile rețelelor sociale permit specificația
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
violului cu agresorul ei. În acest context, de exemplu, în România, până în anul 2000, conform Codului Penal, în fața justiției, căsătoria victimei cu agresorul îl exonera pe acesta de vină. Legea 197/2000 a abrogat clauză de nepedepsire a făptuitorului în ipoteza căsătoriei lui cu victima. Căsătoria după viol este considerată de unii juriști ca fiind “în unele cazuri o reală reparație morală” (fragment dintr-un document semnat de Sorin Moisescu, pe atunci președinte al Curții Supreme de Justiție, sursa: Evenimentul Zilei
Viol () [Corola-website/Science/316400_a_317729]
-
Ipotezele privind inteligența ridicată a evreilor sunt ipoteze bazate pe elemente științifice care încercă să explice valoarea medie a scorul IQ al indivizilor cu origine evreiască mai mare cu aproximativ 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare indivizilor aparținând altor
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
Ipotezele privind inteligența ridicată a evreilor sunt ipoteze bazate pe elemente științifice care încercă să explice valoarea medie a scorul IQ al indivizilor cu origine evreiască mai mare cu aproximativ 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare indivizilor aparținând altor populații (Jensen, 1973, Herrnstein, 1994, Eysenck, 1995
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
și Levin, 1997 citați de Lynn, 2006). Această diferență nu este acceptată de toți specialiștii din domeniu, unele cărți de referință (Brody, 1992, Neisser, 1996, Mackintosh, 1998, Sternberg citați de Lynn, 2006) nefăcând nicio mențiune privitoare la această diferență. Trei ipoteze au fost emise pentru a explica această diferență: ipoteza eugenică, ipoteza persecuțiilor și ipoteza discriminării. Toate aceste ipoteze consideră că elemente specifice istoriei și tradițiilor populațiilor evreiești ar fi contribuit la creșterea derivei genetice prin procese precum selecția, efectul de
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
nu este acceptată de toți specialiștii din domeniu, unele cărți de referință (Brody, 1992, Neisser, 1996, Mackintosh, 1998, Sternberg citați de Lynn, 2006) nefăcând nicio mențiune privitoare la această diferență. Trei ipoteze au fost emise pentru a explica această diferență: ipoteza eugenică, ipoteza persecuțiilor și ipoteza discriminării. Toate aceste ipoteze consideră că elemente specifice istoriei și tradițiilor populațiilor evreiești ar fi contribuit la creșterea derivei genetice prin procese precum selecția, efectul de fondator sau efectul „gâtului de sticlă” determinând, în final
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
acceptată de toți specialiștii din domeniu, unele cărți de referință (Brody, 1992, Neisser, 1996, Mackintosh, 1998, Sternberg citați de Lynn, 2006) nefăcând nicio mențiune privitoare la această diferență. Trei ipoteze au fost emise pentru a explica această diferență: ipoteza eugenică, ipoteza persecuțiilor și ipoteza discriminării. Toate aceste ipoteze consideră că elemente specifice istoriei și tradițiilor populațiilor evreiești ar fi contribuit la creșterea derivei genetice prin procese precum selecția, efectul de fondator sau efectul „gâtului de sticlă” determinând, în final, creșterea frecvenței
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
specialiștii din domeniu, unele cărți de referință (Brody, 1992, Neisser, 1996, Mackintosh, 1998, Sternberg citați de Lynn, 2006) nefăcând nicio mențiune privitoare la această diferență. Trei ipoteze au fost emise pentru a explica această diferență: ipoteza eugenică, ipoteza persecuțiilor și ipoteza discriminării. Toate aceste ipoteze consideră că elemente specifice istoriei și tradițiilor populațiilor evreiești ar fi contribuit la creșterea derivei genetice prin procese precum selecția, efectul de fondator sau efectul „gâtului de sticlă” determinând, în final, creșterea frecvenței unor alele ce
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
cărți de referință (Brody, 1992, Neisser, 1996, Mackintosh, 1998, Sternberg citați de Lynn, 2006) nefăcând nicio mențiune privitoare la această diferență. Trei ipoteze au fost emise pentru a explica această diferență: ipoteza eugenică, ipoteza persecuțiilor și ipoteza discriminării. Toate aceste ipoteze consideră că elemente specifice istoriei și tradițiilor populațiilor evreiești ar fi contribuit la creșterea derivei genetice prin procese precum selecția, efectul de fondator sau efectul „gâtului de sticlă” determinând, în final, creșterea frecvenței unor alele ce ar fi responsabile de
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
fi contribuit la creșterea derivei genetice prin procese precum selecția, efectul de fondator sau efectul „gâtului de sticlă” determinând, în final, creșterea frecvenței unor alele ce ar fi responsabile de IQ mai ridicat observant la indivizii cu origine evreiască. Aceste ipoteze au fost construite prin interpretarea unor observații psihometrice, antropologice și istorice însă niciun studiu epidemiologic, genetic sau de alt tip nu a fost realizat pentru a le confirma sau infirma. Ipoteza eugenică a fost propusă de Weyl și Possony și
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
mai ridicat observant la indivizii cu origine evreiască. Aceste ipoteze au fost construite prin interpretarea unor observații psihometrice, antropologice și istorice însă niciun studiu epidemiologic, genetic sau de alt tip nu a fost realizat pentru a le confirma sau infirma. Ipoteza eugenică a fost propusă de Weyl și Possony și MacDonald și consideră că anumite practici obișnuite în comunitățile evreiești ar fi avut un efect eugenic permițând supraviețuirea unui număr mai mare de copii ai indivizilor cu o inteligență mai ridicată
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
mai bune fiind legate de statutul social al părinților și de situația lor financiară) și deci de a transmite variantele genice (alelele) ce determină o inteligență superioară la generațiile următoare. Pentru a explica diferența observată față de alte populații europene autorii ipotezei au presupus că alelele favorabile din aceste populații au avut o probabilitate mai mică de transmitere deoarece cei cu inteligență ridicată alegeau o carieră ecleziastică ce impunea celibatul. Ipoteza persecuțiilor, emisă de Weyl și Possony, consideră că persecuțiile la care
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
următoare. Pentru a explica diferența observată față de alte populații europene autorii ipotezei au presupus că alelele favorabile din aceste populații au avut o probabilitate mai mică de transmitere deoarece cei cu inteligență ridicată alegeau o carieră ecleziastică ce impunea celibatul. Ipoteza persecuțiilor, emisă de Weyl și Possony, consideră că persecuțiile la care au fost supuse populațiile evreiești în Europa în decursul ultimelor două milenii au dus la supraviețuirea preferențială a indivizilor cu o inteligență superioară. Aceștia ar fi putut anticipa pericolele
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
a indivizilor cu o inteligență superioară. Aceștia ar fi putut anticipa pericolele și ar fi emigrat în țări cu o atitudine mai prietenoasă, s-ar fi ascuns pe perioadele tulburi sau ar fi plătit răscumpărări pentru a scăpa de persecuții. Ipoteza discriminării, avansată de către Cochran, Hardy și Harpending, afirmă că un profil genetic favorabil unei inteligențe peste medie ar fi apărut ca urmare a discriminărilor la care au fost supuși evreii din Europa. Din Evul Mediu și până în secolul al XIX
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
etc., în propoziție pozitivă, dar verbul poate fi și negat. Exemplu: "Vrea să cânte într-un cor". Modul condițional-optativ exprimă în general o acțiune ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, sau o ipoteză nerealizată în trecut. În română poate exprima și acțiunea de realizarea căreia depinde sau ar fi depins realizarea altei acțiuni. Poate fi folosit de asemenea și pentru exprimarea unei dorințe, precum și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
cu totul lămurită începând cu anii 1960, a suscitat numeroase controverse timp de aproape un secol. Este vorba de o afacere de spionaj ale cărei intenții au rămas obscure până în ziua de astăzi. Numeroși istorici de marcă au exprimat diverse ipoteze distincte în ce privește chestiunea, dar toate ajung la o singură concluzie: Dreyfus era nevinovat. Personalul Serviciului de Informații militare (în SR) au afirmat în mod constant că în septembrie 1894, „calea obișnuită” a adus contraspionajului francez o scrisoare denumită în cele
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
la , inventator al judiciare, dar deloc expert grafolog. El nu este mai ferm decât Gobert, neexcluzând o copiere a scrisului lui Dreyfus. Ulterior însă, sub presiunea militarilor, el a afirmat că Dreyfus și-a schimbat scrisul și a dezvoltat o ipoteză a „autofalsificării”. La 13 octombrie, fără a avea vreo probă tangibilă și cu dosarul gol, generalul Mercier a cerut convocarea căpitanului Dreyfus pentru o inspecție generală, în „ținută burgheză”, adică în civil. Obiectivul statului major era de a dobândi dovada
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
chiar cu totul, întrucât maiorul și prefectul au fost prezenți la anumite audieri, măsură care totuși a permis militarilor să nu divulge publicului larg conținutul dosarului și de a-i sufoca dezbaterile. Discuțiile de fond asupra borderoului au arătat că ipoteza că Dreyfus ar fi autorul său întâmpină foarte multe contradicții. Pe de altă parte, acuzatul își clama nevinovăția și se apăra punct cu punct. Declarațiile sale erau susținute de vreo zece mărturii. Chestiunea unui mobil pecuniar a fost adusă în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]