36,856 matches
-
păstreze, și azi, anume valabilitate, nu doar documentară. Nu Întâmplător, poate, urmează să apară În engleză În toamna aniversară 2004. New York, iulie 2004 Dragul și depărtatul meu tânăr prieten. În scrisoarea pe care mi-ați trimis-o prin Abaddón am regăsit obsesiile În jurul cărora s-au rotit, În condiții atât de diferite de ale dumneavoastră, multe dintre zilele și paginile mele. Aș fi preferat și eu, În locul unei scrisori, o privire sau o cafea Împărtășite În tăcere Împreună. Scrisoarea a realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
De data asta, „străinul” era, Însă, un iubit maestru, depărtarea o anulaseră, de mult, cărțile care ne-au unit. Am recitit scrisoarea din Abaddón, urmărit de privirile spectrale ale unor prezențe familiare: Martin, Fernando Vidal, Marcelo, Nacho și Augustina. Evadam, regăsindu-mă, pe dâra fosforescentă a cuvintelor, În timp ce În zare fumega rugul Alejandra, iar În tunelul lui Juan Pablo Castel șerpuia orbitor fantoma Mariei ucise. M-am trezit dialogând cu personajul-autor și cu persoana lui Ernesto Sábato, el Însuși somat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și tăios al durabilei sale mari opere de romancier. Forța creației autentice, ca originală sinteză de har, sacrificiu și luciditate, semnifică totdeauna surpriza unei superbe izbânzi omenești, chiar și (poate, tocmai) când se Înalță din Întuneric și asprime. Să ne regăsim lângă Ernesto Sábato, reamintindu-ne cuvintele pe care Witold Gombrovicz, admiratorul său, le-a preluat de la un bătrân Înțelept, rabinul Moshe Loev: „Drumul În această viață este ca tăișul unei lame; de o parte, infernul; de cealaltă, infernul. Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ceas, aștept sosirea poștașului. Aș putea fi Întrebat dacă, locuind o vreme Într-o țară străină, relația umană schimbată prin călătorie și corespondență nu se patetizează nefiresc. Tensiunea acestei relații o știu Însă de ani de zile, de acasă. O regăsesc departe de casă. Aș putea spune că mă regăsesc, astfel, pe mine Însumi, În tensiunea nepacificată. * Partir, c’est mourir un peu... Celebrul citat și-a pierdut azi, pentru multă lume, accentul melancolic. Călătoriile au devenit, cel puțin Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
locuind o vreme Într-o țară străină, relația umană schimbată prin călătorie și corespondență nu se patetizează nefiresc. Tensiunea acestei relații o știu Însă de ani de zile, de acasă. O regăsesc departe de casă. Aș putea spune că mă regăsesc, astfel, pe mine Însumi, În tensiunea nepacificată. * Partir, c’est mourir un peu... Celebrul citat și-a pierdut azi, pentru multă lume, accentul melancolic. Călătoriile au devenit, cel puțin Într-o parte a planetei noastre, o posibilitate curentă și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
jocului? Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc copilăresc, tenebros. Scenariu crud al naivității, cu lacrimi, Îmbrățișări, râsete, prăbușiri? * Străin, aici? Străin sau Înstrăinat oriunde, până la urmă. Mi-am regăsit obișnuințele. Le port cu mine, oriunde. Partir, c’est rester en même temps... Tocmai a ieșit pe poartă. Niciodată nu Închide poarta. Iese vioi, cum a intrat. Nu face niciodată gestul minim de a Împinge, ușor, cu umărul, poarta În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a se lăsa În voia lucrurilor și a firii („Părea că trebuie să se desprindă, să se cufunde din nou În noianul de gânduri, pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”) devenise deja plăcerea ilegitimă obținută de ființa Înstrăinată și regăsită În același timp, memoria iubirii Își revendică drepturile. Drepturi uzurpate, s-ar zice, prin experimentul eretic-erotic, dar pe care noua-veche persoană le revendica, cu o nouă forță, datorată tocmai culpabilității: „Părea că se oferă tuturor, aparținând Însă doar celui iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
reveni, ulterior, căpătând Înfățișare, nu Însă și nume (nici soțul nu are un nume, În scurta scenă de Început). După această Întârziată mărturisire, când soțul află motivația (nemotivată) a plânsului subit al soției În recenta lor noapte de dragoste, cuplul regăsește interioritatea solitudinii, a dualității dintotdeauna. Bărbatul se ridică, Își stinge țigara, jaluzelele sunt ridicate, din nou, spre exterior. Abia acum lumea de afară pare, din nou, să se separe de cea dinăuntru. „Apoi, În loc să vorbească, au tras obloanele și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sefard, spaniol, mediteranean, diferit de uzanța așkenazită a Europei Răsăritene. Femeile nu erau despărțite de bărbați și, Încă mai neobișnuit, cântau Împreună cu aceștia bucuria festivității, atât de distinctă de lamentările dureroase ale Estului. Venisem sub imboldul estetic al Atenei și regăseam Ierusalimul, chiar dacă elenizat prin seninătate și cântec. Regăseam credința Ierusalimului, fără a mă putea desprinde cu totul de tentația opusă și complementară a mirajului grec. Așa avea să mi Întâmple nu o dată, fertilă indecizie Între creație și credință, Între estetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Europei Răsăritene. Femeile nu erau despărțite de bărbați și, Încă mai neobișnuit, cântau Împreună cu aceștia bucuria festivității, atât de distinctă de lamentările dureroase ale Estului. Venisem sub imboldul estetic al Atenei și regăseam Ierusalimul, chiar dacă elenizat prin seninătate și cântec. Regăseam credința Ierusalimului, fără a mă putea desprinde cu totul de tentația opusă și complementară a mirajului grec. Așa avea să mi Întâmple nu o dată, fertilă indecizie Între creație și credință, Între estetică și morală, Între detașare și angajare, Între Aschenbach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Kashmir și Filipine, În Turcia, Indonezia, Tanzania. Peste tot, avertismentul apocaliptic al noului mileniu Își infiltra otrăvurile. Tremurul apei cenușii și plaja hibernală aminteau secvența dinaintea subitei expieri a pelerinului altui veac... În scenografia pustie a țărmului vinețiu Încercam să regăsesc trepiedul și năframa neagră a vechiului aparat fotografic, abandonate neantului care Închisese, brusc, ochii lui Aschenbach, Încă plini de lumina juvenilă a clipei Întrupate de Tadzio. Am avut surpriza de a descoperi, nu departe de impozantul hotel În care muribundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și profundă a existenței umane În vremurile noastre și nu numai. Până și dezbaterea actuală asupra ingineriei genetice, unul dintre noile teste cruciale ale experimentului uman, cu largi conotații morale, legale, medicale și cu imprevizibile consecințe asupra viitorului poate fi regăsită, eventual, În codul narațiunii. Metamorfoza rămâne o operă esențială despre exil și Înstrăinare, ca experiențe umane extreme, cu particular impact În secolul care s-a Încheiat și În cel care Începe. Un secol În care semenii noștri sunt disputați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
arbitrariness and caprice” („Oricât i-am frecventat pe mistici, În adânc m-am situat totdeauna de partea Diavolului; incapabil să-i egalez forța, am Încercat să-l merit, măcar, prin insolență, asprime, arbitrar și capriciu”). Un citat În care se regăsea vitalitatea răzvrătită și mirajul incitant al frazei sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său mereu tânăr, gândirea sa gnomică și solitară. Am fost și eu solicitat de redacția ziarului să-l caracterizez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-o uita? „Tot ce am făcut rău mi se datorează, tot ce am făcut bine datorez Partidului”, declarau, prin ședințele deceniilor postbelice, rinocerii roșii. Da, „growth and improvement”... nu era ușor est-europeanului să se elibereze de amestecul româno-englez al lecturii. Regăsi, totuși, tonul alb al concluziei: „Aparent cel mai nesatisfăcut, Bérenger este primul (și ultimul) care respinge noua ideologie. Frica Împiedică oamenii de la progres”. Frica? Da, fusese și frică, firește. Nu numai frică, Însă. Nu, nu doar frică, era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de călugăriță evreică, inteligentă, cultivată, total devotată soțului. „Viitoarea mea nevastă va fi o evreică din China Town”, i-am spus, la despărțire, privind spre Janis, spre fața ei de japonez semit. * Gentilețea sa devine seducătoare după ce te acceptă. Am regăsit-o În toate gesturile mici ale șederii În Vermont: pregătindu-ne, dimineața, Roasted French Coffee, arătându-mi biblioteca, lacul din jur, florile, motanul, vorbindu-mi despre cursul său la Universitatea din Boston („Ambițiosul secolului XIX”, văzut prin Balzac, Stendhal, Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sensibil era la perspectiva unor atacuri În presă și cât de detașat rămânea, totuși. „Îl rănește orice și nu-i pasă de nimic”, mi-am spus atunci și am spus-o și unor prieteni comuni. Mi-au dat, surprinși, dreptate. Regăsiseră, instantaneu, portretul „Prințului” din tinerețea lor literară, așa cum mi-l descriseseră adesea, cu admirație, invidie și frustrare. * În semestrul din toamna 2000 am predat la Bard opera lui Saul Bellow, În cadrul cursului Maeștrii contemporani, pe care Îl inaugurasem cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pragmatismul prezentului nu asigură un domiciliu confortabil spiritului său Însetat de pasiune. Continua să scrie, să traducă și să citească, și continua să fie acaparat de nedreptățile de demult și de azi, din preajmă și de departe, dar nu-și regăsise locul. Excesiv adesea, electrizat de intensitatea propriilor trăiri cerebrale și sufletești, Paul a fost, În cele două decenii de când ne Întrunise hazardul, consumat de obsesii divergente, În care inteligența neliniștită regăsea mai curând compensații existențiale, decât stimulent creator. Puseurile agresive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
azi, din preajmă și de departe, dar nu-și regăsise locul. Excesiv adesea, electrizat de intensitatea propriilor trăiri cerebrale și sufletești, Paul a fost, În cele două decenii de când ne Întrunise hazardul, consumat de obsesii divergente, În care inteligența neliniștită regăsea mai curând compensații existențiale, decât stimulent creator. Puseurile agresive de Însingurare, egocentrism și frustrare nu erau decât cealaltă față a capacității sale de dăruire și generozitate. Părea mereu „Încărcat” de prea-multul din sine și din lume, gata să explodeze. Conflictele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de a te pierde În mase, ceea ce Nietzsche numise „extazul dionisiac”. Se lipise de zid, rezistând cu toate forțele atracției pe care „orice artist o Încearcă uneori” și optând definitiv pentru solitudine. Mulți scriitori est-europeni ai generației noastre și-ar regăsi, cred, propriile gânduri În cuvintele lui Kertész despre socialism, căruia Îi atribuie, sarcastic, semnificația madeleinei lui Proust, depozitara trecutului... Noul laureat Își amintește cum după ce decisese, În urma Înfrângerii revoluției maghiare din 1956, să rămână În Ungaria, a avut prilejul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
apropia, Într-adevăr, ca și nu puținele contradicții care rezultau din acest domiciliu, chiar dacă eu dusesem limba maternă peste mări și țări, departe de țara de origine. Nu fusesem deloc mirat, deci, de accentele biografice și literare pe care le regăsisem În cuvântarea lui Imre Kertész la Stockholm. De data asta, semnatarul se baricadase, evident, Împotriva oricăror Încercări, fie și prietenești, de perturbare. Înțelegeam bine starea. Soția lui Vidia Naipaul Îmi povestise, la festivitățile Nonino de la Percoto, din iarna 2002, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
concluziile lui George Koves: „Principiul vieții este principiul răului”. Nu exclude, nici el, cu totul, posibilitatea binelui, dar contemporaneitatea Îi apare, și lui, drept catastrofa de după catastrofă, În care omul pierdut, deposedat de destin, exilat din semnificație, nu mai poate regăsi centrul eului, conștiința de sine. Înlocuirea omului tragic prin dublul său pervertit și burlesc al post-catastrofei nu definește doar cadrul de referință al interogației lansate de B. sau Koves, ci, treptat, și cel al lui Keseru. El crede că B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
germană. Mi-a arătat, apoi, scrisoarea entuziastă, tot În germană, primită de la domnul Magris, care mă numea „mare scriitor”, singurele cuvinte mai ușor de descifrat pe pagina cu scrisul său subțiat, cuneiform. În septembrie 2002, În pădurea de la Bard, am regăsit, instantaneu, cordialitatea, luminoasa civilitate a lui Claudio. Am regăsit și afectuoasa noastră complicitate. Glumele nu lipseau, fie că era vorba de dificultățile de comunicare telefonică, În primele zile, cu fiii săi din Europa, de rigiditatea regulilor la eleganta casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
germană, primită de la domnul Magris, care mă numea „mare scriitor”, singurele cuvinte mai ușor de descifrat pe pagina cu scrisul său subțiat, cuneiform. În septembrie 2002, În pădurea de la Bard, am regăsit, instantaneu, cordialitatea, luminoasa civilitate a lui Claudio. Am regăsit și afectuoasa noastră complicitate. Glumele nu lipseau, fie că era vorba de dificultățile de comunicare telefonică, În primele zile, cu fiii săi din Europa, de rigiditatea regulilor la eleganta casă de oaspeți a colegiului sau de interdicțiile de fumat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu textul. În definitiv, citești Odiseea ca să Înțelegi ce Înseamnă iubirea, ce Înseamnă să iubești o femeie. Asta este rațiunea pentru care citim sau scriem cărți.” * Nu doar plăcerea muncii bine făcute marcase colaborarea noastră la Bard, ci bucuria reîntâlnirii. Regăsisem inconfundabila pecete a unui patrician al spiritului. Simplitatea, cordialitatea, erudiția elegantă și civilitatea. Serenitatea amuzată și copilăroasă coabitând cu seriozitatea extremă a angajării etice și estetice fac din Claudio (von Trieste) interlocutorul râvnit și prietenul de preț. Îi redescopăr, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sunt spectrale, de importanță relativă. Adevărata enigmă se află În orizontul privirii lui Spino”, afirma un student. Avertizat asupra propriei sale mortalități, Spino se opune trecerii timpului, În care percepe vidul anonimatului și al ne-memorării. Motivează Încăpățânarea de a regăsi și reconstrui existența celui absent: „pentru că el este mort și eu trăiesc”. La finele cărții, Spino vorbește și despre „cât de mult din noi Înșine vedem În ceilalți”. Se consfințește, astfel, mutarea obiectivului narativ dinspre exterior spre interior. Aneantizarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]