29,566 matches
-
dubioșii lideri sindicali făcînd valuri în jurul lor, deschizi cotidianele și găsești același insuportabil, pînă la lehamite, stil de a da totul pe văicăreală. Divizii întregi, bine înarmate cu plisc sau cu pix, își exersează talentele în a se afla în treabă unde vrei, unde nu vrei. E o emulație malefică (de altfel, bine plătită) de a scormoni în fetid și în pagubă și de a ne fi expuse pe tarabă. Nu spune nimeni că nu e încă de arătat cu degetul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
degetul, într-o țară ce a supraviețuit, pînă mai ieri, în anormalitate, iar acum vrea, se zbate, să iasă la lumină, dar tare aș mai pune batalioanele astea de scormonitori în hoituri și clevetitori cu diurnă să-și vadă de treaba la care se pricep (dacă există, pentru ei, o astfel de treabă), lăsînd instituțiile de abia ieșite din zodia dictaturii să-și facă nestingherite datoria. (Un condei acrib scotea, cu ani în urmă, o carte despre lumea personajelor lui Caragiale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar acum vrea, se zbate, să iasă la lumină, dar tare aș mai pune batalioanele astea de scormonitori în hoituri și clevetitori cu diurnă să-și vadă de treaba la care se pricep (dacă există, pentru ei, o astfel de treabă), lăsînd instituțiile de abia ieșite din zodia dictaturii să-și facă nestingherite datoria. (Un condei acrib scotea, cu ani în urmă, o carte despre lumea personajelor lui Caragiale: "Marea trăncăneală" se numea. Ce distanță e însă între vechea lume verbioasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
briantelor libații, începîndu-și acum, de la poarta grea, de fier, marșul diurn al aprovizionării. Din bărbatul brun-chipeș de-al'dat' ce-a mai rămas? O firavă mașinărie pe două picioare, ca de patinator fricos, nasul rasat, de boier moldovean, lavaliera, ... sacoșa. Treaba asta, oarecum ignobilă, o făcea, pînă mai ieri, doamna lui, cu naturalețea fostei fiice de grof, nesimțindu-se căzută astfel din rang. El, profesorul de marcă, ieșea și intra, pe poarta de veche feronerie, fercheș, radios, jovial. Acum? Ea Alzheimer
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ne...rușinosul regizor canadian. 9 decembrie Milița Petrașcu, cea care ucenicise, și ea, pe lîngă Brâncuși, la Paris, și căreia, și ei, marele sculptor îi lipise prenume de bărbat (ca să poată înjura gorjenește, în voie, cînd nu-i ieșea treaba), aflată, prin anii optzeci, printre noi, la Muzeul Literaturii Române din București, se amuza copilărește de pe scaun cum Dan Hăulică îi aranja sculpturile (portrete de scriitori) în vederea vernisajului de după-masă. Cum pitica octogenară își vîntura piciorușele, care nu puteau ajunge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alt rictus, și mai dezabuzat, ăhă, am fost de cinci ori. Măi, să fie! Oi fi singurul din "Florența" asta care n-a fost încă la Veneția... Nil novi sub sole, mă consolez și-mi văd mai temperat, oricum de treabă. Și cîtă treabă! Una-i să pleci liber, ca pasărea (Kiwi, era să spun, citîndu-mi o proprie proză) cerului, c-o hîrșită de geantă la umăr, ca turist, una-i să pleci (alt caz) c-un carnețel și c-un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai dezabuzat, ăhă, am fost de cinci ori. Măi, să fie! Oi fi singurul din "Florența" asta care n-a fost încă la Veneția... Nil novi sub sole, mă consolez și-mi văd mai temperat, oricum de treabă. Și cîtă treabă! Una-i să pleci liber, ca pasărea (Kiwi, era să spun, citîndu-mi o proprie proză) cerului, c-o hîrșită de geantă la umăr, ca turist, una-i să pleci (alt caz) c-un carnețel și c-un pix de condeier
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor. Da, dar aici e Veneția lui Guardi și Canaletto, plain-air-iștii lagunei. Firescul ca normă civică. La Standa, în față, nedezmințit, nebunul cu trompetă. Costumat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am întors de la Eteritatea, unde-mi edific mormîntul. Pauza pe care o lasă replicii traduce, de fapt, stupefacția: mormînt?! Îi răspund textual: o fac în cea mai senină stare, ca oricare alta ținînd de cele zilnice, lumești. Cu gîndul că treaba trebuie făcută (pentru a nu-i obliga pe alții s-o facă atunci, în clipa evenimentului). Și urmează acum pauza mea, după care, subsecvent: Presupun că va fi, oarecum, un eveniment. Închei: Treabă făcută și... uitată. În după-amiezile de sîmbătă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cele zilnice, lumești. Cu gîndul că treaba trebuie făcută (pentru a nu-i obliga pe alții s-o facă atunci, în clipa evenimentului). Și urmează acum pauza mea, după care, subsecvent: Presupun că va fi, oarecum, un eveniment. Închei: Treabă făcută și... uitată. În după-amiezile de sîmbătă, mai ales în ele, se perindă, pe sub fereastra atelierului, alaiurile nupțiale. Plecate de la Starea Civilă, în claxoane, alarme, păpuși cu stîrlici pe boturile mașinilor, balonașe (sugerînd mai degrabă, hazliu, incompatibilitatea prezervativelor în astfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu nobil aer absent, trebuia să predea imediat succesorului său o ștafetă de enormă responsabilitate democratică. Pe Churchill, cinicul (pentru noi) fumător de trabuc, îl dorea o Anglie ce nu-și putea îngădui lentoarea. Pe tătucul popoarelor îl aștepta o treabă serioasă nu numai în continentul său perpetuu însîngerat, ci și în vreo trei sferturi de glob. Jubilanta fotografie a unui secol bolnav. Cu cîtă plăcere dau curs rugăminții celor doi de a-i fotografia cu aparatul lor! De data asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Electoratul carevasăzică. Un an, dacă nu doi, energumeni congestici au spurcat, în cunoscutul argou al agitatorilor (și organizatorilor colectivi) Convenția și Președinția. Brusc, la gestul marelui prestidigitator, toți au dispărut. Alegerile au fost cîștigate, gata, agitatorii nu mai aveau nici o treabă în Hală. Au redevenit șmenarii calificați pe care-i știam. A dispărut și coada grasă, cu zbîrciții ce făceau propagandă în colț, la "pîine la vatră". Ce pîine la vatră! Pretext. Au spurcat, au cîștigat. (Spurci și cîștigi!). Gata. Acasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
coate-goale, vorba lui Nenea Iancu, niște ăia, pegra de totdeauna, vegetativii istoriei, hlizindu-se cu degetele-n V la aparate. În fond, avem și noi pegra noastră, nu prea diferită de-a "bulgăroilor cu ceafa groasă", numai că, se vede treaba, aceasta e blestemată să se hlizească mereu contra timp. În loc să decidă așa cum putea, de altfel, în anii '90 instaurarea sau, mă rog, punerea în chestiune a monarhiei române, ea s-a mulțumit doar să se alăture în tumult Regelui Mihai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără dictatură au modificat, iarăși radical, tiparul. Aceleași împerecheri insolite. Odraslele foștilor "factori de răspundere", călătorite în Occident (unele chiar reîntoarse) au acum același aer, oarecum civilizat, cu lumea tînără și intrepidă, de origine extrem de incertă, dar oricum pusă pe treabă. Dacă antrenul unei astfel de petreceri (fără lăutari) te prinde, atunci constați că e tentant să te știi român și să-ți dai seama că, dincolo de traumele istoriei, vița asta carpato-danubiano-pontică e teribil de perenă. Și că țara are viitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lasă-mă să te las", "las' că și mîine-i o zi" sau "las' că nu dau turcii". Ziua de-a doua zi aducîndu-i, într-adevăr, plăcerea înverșunării tocmai părăsite și speranța că de data asta, gata, se va ține de treabă. Și, iată, treaba ține de vreo două mii de ani și nu sînt semne că n-o să mai țină încă vreo alte două-trei. (Cu toate ironiile subțiri sau mai puțin subțiri ale cîrcotașilor. Interni sau internaționali.) Nu-l văzusem niciodată la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te las", "las' că și mîine-i o zi" sau "las' că nu dau turcii". Ziua de-a doua zi aducîndu-i, într-adevăr, plăcerea înverșunării tocmai părăsite și speranța că de data asta, gata, se va ține de treabă. Și, iată, treaba ține de vreo două mii de ani și nu sînt semne că n-o să mai țină încă vreo alte două-trei. (Cu toate ironiile subțiri sau mai puțin subțiri ale cîrcotașilor. Interni sau internaționali.) Nu-l văzusem niciodată la Filarmonică. Brusc, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca-n prima zi a lumii. Alături, bunul vecin, cu pînzele lui imense, abstracte, de are cumva de șmirgheluit o ramă, coboară etajele, în curte, și-și face acolo treaba: în atelier nu-i fir de praf. Între cei doi, perete-n perete, propriu-mi atelier. La mijloc, adică. Chilia lui Petru Comarnescu păgîn monahală greu de descris. Se putea face, eventual, un subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și dacă ar fi să ne implicăm în scenariul romanesc, ar trebui să le oferim celor doi și replica: Ei, și ce?! Da. Ei, și ce dacă habar n-au de ce se-ntîmplă, dramatic, în jurul lor! Nu mai pot ei! E treaba babacilor lor să se gîndească la toate astea. Dar, culmea!, nici babacii n-au habar. Și, iarăși culmea!, totul se petrece în crunții ani '70, cînd confruntarea dintre Estul comunist și Vestul civilizat e încă pe viață și pe moarte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brrr, diable. Pe terasă, în centru, la o cafea. Aud, într-o românească dă Ploiești, dinspre masa alăturată: Fă, i-am furat mașina; ce pretenție mai ai? Sînt doi ("niște doi") cu una, bruneți, cu celularele pe masă.. Adică, la treabă. Vitrină de librărie, pe Grammont. La Arte, albume de o eleganță inhibantă. Ambitus total: Mantegna, Rubens, Dürer, Autoportretul în secolul XX, Louvre, Courbet, Picasso (se putea!), Miró, La grande parade (portrete ale artiștilor în clowni), dar și... și... Instalations (II
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
l-ați trimis. Din el am scos cartea și mi-am făcut timp deși n-aveam timp să o răsfoiesc. Am avut norocul să cad peste rîndurile despre "iatac" și "Dealul Repedea" care m-au fermecat și, astfel, printre alte treburi, am pus mîna pe telefon și v-am transmis prin el o telegramă la adresa de pe plic. (n.n., enunțul în parafrază al telegramei: "mă bucur foarte mult că și în Moldova apar cărți stop".) Seara, răsfoind catalogul, am descoperit că aveți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și producîndu-le clipe de meditație. O faceți, în schimb, dumneavoastră, convingîndu-mă că știți să citiți. Și... totuși... totuși nu prea (iarăși cavalerești scuze), de vreme ce mi-ați cam deviat (intenționat?) sensurile celor notate de mine. V-aș sustrage, o secundă, de la trebi (eminescian, nu?) ca să vă mărturisesc ceva. Din rîndurile dumneavoastră nurlii ar reieși, ce mai!, ramolismentul meu în materie de noutate de ultimă oră. Vă spun că n-ați pipăit prea bine ombilicul chestiunii. Mai întîi, o scurtă mărturisire: eu însumi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
păcătoase a femeii. Întreaga viață personală, atât cât i se îngăduia, îi este sever controlată de dogmă, care își extinde puterea astfel dincolo de granițele sensibilității feminine. Deși acestei soții și mame îi revine și datoria educării moștenitorilor, pe lângă veghea asupra treburilor casei, deși este stăpâna mitică a focului și simbolul creației, ea rămâne sortită spațiilor închise, care se dovedesc a fi nu doar formele protectoare ale ciclicității (cum interpretează antropologia). Stăpână a interiorului, dar "condamnată" ca fiind singura vinovată de păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă. În fond, este vorba despre două aspecte ale sensului raportului necondiționatului cu condiționatul, necesare, iar nu aleatorii. Rațiunea, în urmare, nu este un adaos al facultății de cunoaștere, care fie strică treaba intelectului, producând aparență (cum știm, intelectul însuși poate produce aparență), fie se menține la o anumită distanță de acesta, supervizând toate actele sale constitutive. Rațiunea este o funcție necesară și "naturală" a facultății omenești de cunoaștere, însă ea nu "produce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ocupare a clădirii. 1. Ocupanți Fluxul termic emis de o persoană adultă variază între 65 W (perioadă somnului) și 200 W (activitate fizică moderată). Valoarea depinde și de suprafață corpului și de gradul de îmbrăcare al acesteia. 7.1. - treaba la bucătărie │ 186 7.2. - curățenie în locuințe, camere de hotel │ 167 │ │ │ 7.3. - serviciu în restaurante │ 233 │ │ │ 7.4. - spălat manual rufe ușoare (lenjerie) │ 233 │ │ │ 7.5. - spălat rufe grele (cearșafuri, draperii etc.) │ 279 │ │ │ 7.6. - transport greutăți (30
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
mă-ndur de dânsul și o să-l primesc în casă. Ce bună ești, furnicuțo! Cum să te ajut și eu ? -Mi-ar fi casa gata dacă m-ai ajuta și tu puțin, dacă vrei, și ți-aș fi recunoscătoare. -Bine, la treabă ! După ce am terminat de făcut casa, greierului îi era frig și a venit cu chitara lui să ne cânte un cântec de casă nouă și, dacă n-o fi pierit, poate mai stă și astăzi în gazdă la harnica furnică
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]