3,598 matches
-
a rezolvat și le va rezolva Ceaușescu. TU În dimineața de toamnă. Când te trezești, un Înger negru, furios Încearcă să te strângă de gât. Îți Întâlnește privirea și se dizolvă repede În aerul călduț al Încăperii. Iar te-ai Îmbătat ca un porc. Ți-ai pierdut biletul de tren. De Întoarcere. Ai plecat de acasă cu treabă. Umbli haihui prin țară. Te-au dat din nou afară din slujbă. Conform art. 130, litera „a” din Codul Muncii. Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un paltonaș din stofă de lână, portocaliu ca soarele verii. La întoarcere, ne-am oprit să mâncăm într-un restaurant prea mare pentru noi singuri, cu ferestrele care dădeau direct pe stânci, opacizate de aerul sărat. Era frig, ne-am îmbătat repede cu doar o carafă de vin și o tărie pentru fiecare. Am ieșit îmbrățișați clătinându-ne și ducând în suflet amintirea acelui loc. Ne-am ascuns în păduricea de pini și am făcut dragoste. După aceea mi-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am bătut din nou. Nu era acasă. Curva nu era acasă. Învins, am întors spatele ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani, se îmbată în rulota lor, pune să i se ghicească mizerabilul ei destin. Am auzit un geamăt ușor și ceva foșnind dincolo de ușă. M-am gândit la trupul ei, la mâini, și încă o dată am fost surprins că nu mi-o aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o cafea și citeam ziarul. La apusul soarelui Gae își făcea capriciul de a prepara aperitive dense și cu mult alcool, care după câteva înghițituri te amețeau. Compania era modestă, polonezii se îmbătau, vorbeau cu voce tare, Gae se așeza la masa mea și îmi oferea o țigară de marijuana pe care eu o refuzam. Și totuși îmi plăcea locul acela. Acolo marea, poate din cauza fundului plin de alge, avea reflexe diverse. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimeni, dar știu. — Atunci... — Adevărul este însă, Eugenia, că eu nu pretind nimic, nu caut nimic, nu cer nimic; mă mulțumesc să mă lași să vin din când în când ca să-mi scald spiritul în privirea ochilor dumitale, să mă îmbăt în aburul respirației dumitale... — Bine, don Augusto; astea sunt lucruri pe care le citim în cărți; să lăsăm asta. Nu mă opun să vii ori de câte ori ți se năzare, să mă vezi și să mă răsvezi, să stai de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era plină de turiști. Îi luase un an să ajungă acolo. Exact atâta trecuse de când văzuse într-un exemplar ferfenițit al revistei Life poza unui băiat american în costum de marinar care, la anunțul președintelui Truman că japonezii capitulaseră, se îmbătase și strângea în brațe, într-un sărut pasional de pace, o infirmieră în uniformă albă, aplecată pe spate. De îndată ce a văzut-o, a știut încotro trebuie să se îndrepte. În țara asta uniformele erau la fel de inocente ca și hăinuțele copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o copilărie îndepărtată și aparent fără griji. A spus că, dacă mă simt pe jumătate la fel de nefericit pe cât se simțea Susannah, mi-ar prinde bine un pic de veselie. A spus că o să mă scoată în oraș și o să mă îmbete. Nu era genul de lucruri pe care le-ar spune o fată de treabă și am fost surprins, puțin jignit, dar am iertat-o. Începusem deja să fac transfer de afecțiune. Nici nu a trebuit să o transfer. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Aproape că o puteam auzi rupându-se. Am întins pătura peste ea, m-am dat jos din pat și am ieșit din cameră. Am avut grijă să închid ușa înainte să aprind lumina de pe hol. Mirosul de lenjerie curată mă îmbătă. Numerele se așezară la locul lor cu un clic. Ușița se deschise. Am scos pașaportul și am verificat data expirării. O știam pe de rost, dar îmi plăcea să o văd negru pe alb. Nu ajunsesem unde ajunsesem pentru că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
seara asta mai avea Încă voie să rătăcească puțin fără țintă, pentru ultima oară. Cerul era Întunecat și senin, stelele se Întreceau să-i atragă atenția. Ca și cum cea de-a Treia Stare ar fi fost evidentă și de la sine Înțeleasă. Îmbătat de aerul tare al nopții ierusalimitene, Fima uită tot ce promisese. În loc să se Întoarcă la prietenii săi după plimbare, preferă să renunțe la tradiția doliului și să ia o mică pauză. De ce să nu meargă, la urma urmei, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o punea jos cu delicatețe și se lăsa mânat până în clipa când obiectul apucat scăpa din captivitatea degetelor, atunci nimeni nu se afla acolo care să hotărască pentru el, nu exista loc pentru frică și acest nemijlocit al reușitei îl îmbăta, rămânea de nerostit și-l lega totuși de partenerii de joc, ba chiar de adversari. Acest moment nu se dovedea a fi totdeauna reușita unei aruncări libere, necontrolate, cea mai ușoară urmă de ambiție, constrângere sau presiune strica tot, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
grijă și trecut printr-un filtru al politeții, amândoi trebuind să ne prefacem că nu știm ce gândește celălalt. Mark a dat tonul. —De ce nu iei tu setul de cafea? (Îți amintești când l-am cumpărat în Creta? M-am îmbătat și am început să jonglez cu piesele, de aceea avem șase farfurioare și patru cești.) —OK. Dar atunci cred că ar trebui să păstrezi tu farfuriile alea oribile în formă de varză. (Îți amintești când le-am câștigat la tombola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
încercare de a implementa un program treptat, oricât de încântați ar fi de perspectiva de a scăpa de Lisa într-un viitor apropiat. La o petrecere de la birou, la care am fost invitată și eu și la care s-a îmbătat toată lumea, toți colegii ei mi-au mărturisit că o detestă pe Lisa, imaginându-și că și eu simt la fel din moment ce par o persoană cu capul pe umeri. Deci, ce zice Kieran de toate planificările privind copilul? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu am băut primul pahar repede. Ceea ce mi-a amintit că mai băusem vreo două pahare și acasă cât timp mă pregăteam. Mi-am spus că ar trebui s-o iau mai ușor. Nu e o priveliște plăcută când mă-mbăt. Vorbesc prea mult, spun ce nu trebuie. Dar după prestația mea de până acum, cât de rău ar putea fi? Răspunsul: mult, mult mai rău. — Fii atent! Confecționasem cea mai populară creație a mea: câinele care latră, dintr-un meniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
încredere în el pentru că escrocul le-a zis că are nevoie de lichidități. Și pentru că era un așa-zis prieten. — Sunt sigură că avea nevoie. Singurul motiv pentru care Kieran mi-a spus toate astea a fost pentru că s-a îmbătat la petrecerea lui Phil, așa că atunci când l-am încolțit, a cedat imediat. În mod normal mi-ar fi părut rău pentru Kieran, dar eram prea obosită și confuză. Erau prea multe chestii de digerat. Eram furioasă pe Mark că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
te exprima pe tine însuți în fața celorlalți. Mark ar ști pe loc ce vreau să spun. El a fost lângă mine când am fost modelată în ceea ce sunt acum. Îmi cunoaște și înțelege toate influențele. Prima dată când m-am îmbătat, prima mea slujbă, când a murit tatăl meu, când am primit primul cec pentru niște obiecte de artă origami pe care le făcusem pentru o mică firmă din oraș, când am făcut dragoste pentru prima dată, când m-am căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am sunat pe Mark pe mobil. Îl avea închis, așa că i-am lăsat un mesaj urgent să mă sune înapoi imediat cum auzea mesajul meu. Apoi l-am sunat pe Kieran. Și el avea telefonul închis. Probabil cei doi se îmbătaseră și dormiseră la birou. Se mai întâmplase de câteva ori în trecut când sărbătoriseră vreun nou contract. I-am lăsat și lui un mesaj. „Bună, Kieran. Sunt Jenny. E duminică dimineață și încerc să dau de Mark. Dacă e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
întrebuințat-o, se așteaptă la orice, fără să observe că și eu sunt un cobai de experiență... „Ich mache dir alles”, - spune ea, când simte că bat în retragere, după care ultimă încercare, pleacă singură și mută. Una dintre ele, îmbătată din două pahare cu vin, ne-a râs copilărește și ne-a cântat, timidă, o melodie spartă în lacrimi. Canalia de Ioșca a sărutat-o părintește pe frunte și pe ochi, uscându-i obrajii cu prosopul murdărit, în timp ce eu căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În amintirea lui, și pentru că îl cunosc destul de bine, am scris aceste rânduri, cu sufletul îngenuncheat. „Cartea despre vin, ar trebui să poarte, în fruntea ei, fragmentul corespunzător, extras din biblie: „Și Noe sădind via, bău din vin și se îmbătă, dezvelindu-se în cortul său. Și Ham, părintele lui Canaan, văzând goliciunea părintelui său, spuse celor doi frați ai săi de afară. Și Sem și Iafet luară o mantie și mergând cu dosul înainte, acoperiră goliciunea părintelui lor. Și fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
inele, unul după celălalt, ca niște verighete de aur, destul de mici, ca să mai încapă vreodată în degetele butucănoase ale Chiții. „Bine”, mi-am zis, parfumându-mi carnea cu odicolonul ei, „voi fi și pește”. Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în gând o fată tare bună la suflet, cumsecade și nițică târfă de hoteluri, care mă îndopa cu fructe exotice și cu vin de Madeira, până când, plictisită de stângăciile mele, se decise să mă abandoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că ofițerii batalionului s-au îmbătat ca porcii și că unul dintre ei îi furase sonda. „Scârboși!”, spusei destul de tare, pentru ca să fiu auzit de maior, care tocmai răsărise din spatele conacului. -Cum de îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era ca Guy să descopere această relație, despre care nu știuse nimic, să renunțe la Mary și să Îi ajute pe Îndrăgostiți să fugă. Dramaturgul hotărâse ca eroul său, nedumerit de prezența lui Round, să Încerce să Îi afle intențiile Îmbătându-l, În timp ce Round Încerca să adoarmă bănuielile lui Guy prin aceeași metodă, astfel că beau fiecare În cinstea celuilalt și se prefăceau amețiți, când de fapt se descotoroseau de băutură turnând-o În ghivecele cu flori, În vaze și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urechile de-amboulea. Nu-i dă glumă, neamule, cât Îmi mai glisez un completo În cală și dacă nu mă iei cu zoru, o să-ți turui o pătăranie care, dacă nu cazi lat pă spate, e decât pencă, când ți-au Îmbătat parpalacu, steteai În el. Oricât mi-ar fi de nașpa să acept - ș-o spun fără mandă, fincă dă tine, chiar dacă nu iești țucal cu paste Johnston, pă bune nu se poate cânta că nu iești argentinean get beget - tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alăture visului mîntuirii creștine. Sînt ciungi de vis. Gîndirea nu poate accepta umilința, pe cînd sălbatecul, da. O caută, chiar. Este condiția lui naturală. El știe că viața e o brută, că, de e lovit e rău, iar cînd se îmbată e plăcut și fierbinte. Așa că răul e clar, iar binele, așișderea. Pe cumpăna culmii reperele sînt însă, alunecoase. Deșteptul se vrea pur și nu e, pe cînd sălbatecul, murdărindu-se, curăță lumea sa. Subtilă prostituție: să-ți pui torționarul să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și vîrste. Vorbele lui Descartes: „Omul e etalonul tuturor: a ființei celor celor ce sînt și al neființei non-existentelor“. Gîndind la ele, V. tînăr visez sinuciderea de parcă mi-aș injecta un drog. Îmi aduc propria moarte aproape de suflet și mă îmbăt cu ea seară de seară. Ajung să miros a moarte ca alții a rachiu. Și nu sînt sigur dacă aceasta nu-i decît o formă a ipocriziei mele de a mă nega. Cu încetul, neliniștea morții ocupă tot. Nici un gînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
templele și piramidele minții sale și el se plimbă singur printre ele. A mai încercat cîteodată, să-și invite prieteni în acest ciudat oraș dar ei, fie că au strîmbat din nas fie că l-au lăudat, apoi s-au îmbătat și au urinat pe ziduri. Așa că va rămîne singur pe vecie aici, colindînd, construind sau bolind prin vreo firidă, consolîndu-se cu virtutea de a fi păstrat curățenia orașului. Tînărul Doctor continuă: „-Dumnezeu are să te întrebe: „-Băi, deșteptule, tu crezi că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]