3,716 matches
-
de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau, împletind griul lor postum cu verdele speranței ce se legăna pe crengile arborilor bătrâni. Zilele trecute am primit vești despre Mama Senciuc. A îmbătrânit, dar așteaptă ca în fiecare an, să-i deschidem ușa, ori să mai sărim gardul de piatră cenușiu care, dacă ar putea vorbi, ce multe ar mai povesti... Poate că vara asta dorurile ni se vor depăna iarăși pe aleile
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
niște date, Că-n România, din păcate, Azi berzele vin tot mai rar. Protecție Legea cu strictețe ocrotește, Pe înaripata migratoare; În schimb, cea de noapte, răpitoare, O mai protejează... câte-un pește. Rectificare „Bogata-și pupă boii-n bot, Îmbătrânind cu boi cu tot” Azi o fată de-i pețită, Nu-i la fel ca altădată, Căci aleasa-i tot iubită, Dar iubită-i cea bogată. Sexul la vârsta a treia (definiție după poezia „Juridicește” de Ion Pibeagu) Definiția aceea
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
a mea. Sponsorizare Jur împrejur roiesc bărbații Și-n vogă fiind frumoasa fată, Nu face pentru bani prestații, În schimb, se vrea...sponsorizată. Dragoste la vârsta a treia sau Dragoste la vremea holerei Ne demonstrează că se poate Și azi îmbătrâni frumos, Cei doi puțin aduși de spate, Cuprinși de un amor...ghebos. Taina Ilenei Cosânziana Aflat-am taina mândrei Cosânzene, Când pe furiș i-am scotocit sertaru’: Ascunsă-ntre bikini și sutiene O carte cu poeme de...Brumaru. Cardul de
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
continue să alerge pe pistă pentru ca batonul să poată fi pasat de la unul la altul, iar Întrecerea să continue la nesfârșit. „O, dragostea e mândră și dragostea e blândă, Și dragostea e ca o bijuterie când e nouă. Dar când Îmbătrânește, se răcește; Și se evaporă ca a dimineții rouă.“ —Mami, știu de ce te superi pe tati, mi-a zis Emily dimineața trecută. —De ce? Pentru că face lucruri greșite. Am Îngenuncheat lângă ea ca s-o pot privi drept În ochi. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
principiu neschimbat al Bisericii a fost acela ca "Episcopul să fi fost de mai multă vreme Sacerdot înscris în rîndurile Clerului din dioceza care trebuie guvernată și nu să fie adus din alt loc"254. Cel care a trăit și îmbătrînit, să zicem așa, în dioceză, cunoaște lucrurile, per-soanele, nevoile și mijloacele potrivite pentru a le satisface; este cunoscut și stimat pentru marile servicii pe care le-a făcut; este deja un bătrîn părinte al acelui popor, vechi confrate al acelui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în detrimentul soiurilor superioare de viță nobilă. Plantațiile de pomi fructiferi au cunoscut o scădere a suprafețelor deținute ca urmare a defrișării unor livezi la care durata de exploatare a ajuns la limită. Totodată, o mare parte din plantațiile existente sunt îmbătrânite iar producția de material săditor s-a redus cu circa 20% față de 1990. Interesul scăzut al agricultorilor privați față de cultura pomilor fructiferi se explică prin efortul investițional mare pe care-l presupune înființarea unui hectar de plantație nouă și prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
din deșertul Arizona. Apartamentele cubiste și șirurile de case identice cu pereți comuni erau asemănătoare celor din Arcosanti, cu arhitectura lor dedicată anulării timpului, așa cum i se potrivea populației Îmbătrînite din paradisul recluziunii și unei lumi Întregi care aștepta să Îmbătrînească. În căutarea ieșirii către Estrella de Mar, am părăsit autostrada spre Malaga și m-am trezit Într-un labirint de rampe care deserveau pueblele. Încercînd să mă orientez, am parcat În curtea unei benzinării. În vreme ce o franțuzoaică tînără Îmi umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu o poftă dezlănțuită. — Ce prostie! Ori am îmbătrânit, ori m-am scrântit la cap! Mi-am adus aminte de jocurile noastre care ne țineau mereu în priză și atunci, pe loc, mi-a venit iar cheful să te văd. L-am lăsat acolo pe regizor, i-am spus
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-o drept în ochi, Marius se apleacă peste masă către ea. Mama ta știe de intențiile noastre? Simte cum fata devine rigidă. Nu. Păcat. În timp ce continuă să o privească, se reazemă de spătarul scaunului. Draga mea, îmi doresc enorm să îmbătrânim împreună ca soț și soție, să avem copii, nepoți care zburdă amuzați pe faptul că suntem nițel cam surzi pentru a le mai auzi chiotele. Dar înainte ca acestea să devină realitate, nu crezi că trebuie să facem lucrurile așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spre a se feri de praful adus de pe terenul aspru și bolovănos din apropiere care întunecă pentru câteva clipe văzduhul. Ochiți! Foc! Simultan, degetele apăsară trăgaciul. Ecoul puternicei detunături a făcut să salte speriate păsările din cuiburile ascunse în plopii îmbătrâniți din spatele zidului de piatră. Un medic scund și gras, cu chelie proeminentă, a cercetat cu un stetoscop pulsul celui căzut la pământ. Lăsase imediat mâna să cadă, cu un gest care spunea că e nevoie de preot nu de doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
camerei unde zăcea Smaranda cu ordinul ca nimeni să nu treacă peste el. Asta și montarea câtorva saltele la ferestre care să protejeze pe cei din interior fusese tot ce putuse face. Noaptea frământată lăsase semne vizibile pe chipul Americanului. Îmbătrânise subit. Ochi roșii și umflați, obraji acoperiți cu țepii unei bărbi sure ce iese din pielea galbenă, pergamentoasă. Ce se poate petrece în sufletul unui om consumat de ideea că poate tocmai glonțul plecat din arma lui fusese cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
valoare se află numai În asemenea Împrejurări, iar eu, aici, În felul meu... Aud deodată poarta: domnul Pavel intră, are umerii aduși, pînă acum nu mi-am dat seama pentru că Își controla ținuta, acum e un moment de neatenție, a Îmbătrînit. SÎnt opt ani de cînd locuiesc aici, Îl văd aproape zi de zi, vorbim, rîdem, ne Întristăm, Îl am În față mereu, din cauza asta nu mi-am dat seama că au trecut anii. Doamna Pavel la fel... Numai că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din ce În ce mai absorbit de treburile tale, iar pe la noi nu mai treci de mult, - e la fel ca o infirmitate - noi vorbim despre tine, eu fac ce fac și aduc mereu vorba. Lung te pomenește adesea, soția lui, la fel - au Îmbătrînit aici. Tu nu mai vii, dar sînt fericită că te-am văzut, ce-a trebuit să fie n-a fost, pulberea s-a ales de toate pînă și de cîmpia asta a Bărăganului, binecuvîntată, blestemată de Dumnezeu, În care Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ochi, eu pe banca din spatele lui, privind pînă la orbire sticlirea fugară a zăpezii În soarele de necrezut al dimineții sfîșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an Începu spre seara zilei următoare În casa Învățătorului - el Încă nu Îmbătrînise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai Încerca fardate eforturi de Înșelare a vîrstei, În timp ce soțul Anei părea croit dintr-o materie aparte, indiferentă la timp. Ana, neschimbată, pentru că aparținea visului. Erau de față, veniți anume, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mari deschiși, o tristețe fără seamăn. Vor trece ani și-mi voi aduce aminte de tine, cel din prima parte a tinereții tale, cînd locuiai la noi, - pe atunci Îți spuneam „dumneavoastră”. Ca-ntr-o fotografie veche, tatăl meu va Îmbătrîni, toți vom Îmbătrîni, aici, și soțul meu, și vecinii și Lung și soția lui, fiica se va mărita, va avea copii, foarte repede voi deveni bunică, tu vei rămîne nemișcat În anii tăi din tinerețe, de altfel nici acum - așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tristețe fără seamăn. Vor trece ani și-mi voi aduce aminte de tine, cel din prima parte a tinereții tale, cînd locuiai la noi, - pe atunci Îți spuneam „dumneavoastră”. Ca-ntr-o fotografie veche, tatăl meu va Îmbătrîni, toți vom Îmbătrîni, aici, și soțul meu, și vecinii și Lung și soția lui, fiica se va mărita, va avea copii, foarte repede voi deveni bunică, tu vei rămîne nemișcat În anii tăi din tinerețe, de altfel nici acum - așa te văd, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și eu și ne aflarăm din nou ca altădată. Respirația i-o simțeam caldă. Vorbea ușor: „Mi-e dor de tine”. „Dar sunt aici” răspunsei. „Da, dar totuși mi-e dor de tine, de noi doi de-atunci: „Adevărat, am Îmbătrînit” spusei. „Nu. Niciodată n-o să Îmbătrînim. Mi-e dor de noi care-am fost, care vom fi peste o sută, peste o mie de ani, la Împlinirea din urmă.” Îi mîngîiai fruntea. „Spuneai c-ai venit fiindcă am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nou ca altădată. Respirația i-o simțeam caldă. Vorbea ușor: „Mi-e dor de tine”. „Dar sunt aici” răspunsei. „Da, dar totuși mi-e dor de tine, de noi doi de-atunci: „Adevărat, am Îmbătrînit” spusei. „Nu. Niciodată n-o să Îmbătrînim. Mi-e dor de noi care-am fost, care vom fi peste o sută, peste o mie de ani, la Împlinirea din urmă.” Îi mîngîiai fruntea. „Spuneai c-ai venit fiindcă am nevoie de tine. Ce-ai vrut să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-mi alunecă pe tîmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strîngînd pe o tăviță niște resturi de pîine; părul Îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: Îmbătrînise. Și totuși nu. Era o tinerețe solemnă ce Întîrzia În preajma zăpezilor ce aveau să vină. Vremea și privirea Înșală, gîndeam, că intrăm În lumea asta și ieșim din ea mereu Înșelați. Și Ana vorbea... sau poate Încetase de mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
am venit la moartea unei rude; nu mai știu ce s-a Întîmplat aici. Nu mă mai cunoașteți? V-am necăjit atunci, În 1945, dar n-am avut nici o vină, eram obligat. Acum a trecut timpul, au trecut atîtea, am Îmbătrînit; vă cer iertare pentru ce-a fost... Știam că ce vă ceream era necinstit, dar n-aveam Încotro... Tot nu știți cine sunt? - Nu și nici la ce vă referiți, spusei. Mă privi lung, cald, aproape prietenește și rosti Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
privirea Îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - CÎți ani au trecut de atunci, domnule judecător? - De cînd? Întrebai. - Uite, am uitat ce-am vrut să spun, fir-ar să fie, exclamă. Am Îmbătrînit prea mult, se vede... Îmi vorbi apoi despre ale vieții cîte erau, despre scrisorile, tot mai rare, de la nepoată, care nu uita să o roage mereu să-mi transmită salutări. - Cine-a fost Marga Popescu?, gîndeam. Dar Ana? Acum cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fiindcă știu că intră în lumea prevestitoare a întunericului." (p. 113) Dar poate cea mai fină meditație e cea de la paginile 110-111, unde Dragomir descrie panta descendentă pe care interesul omului față de regnuri îl înregistrează odată cu înaintarea în vîrstă. Pe măsură ce îmbătrînește, omul este tot mai puțin interesat de oameni și tot mai mult de animale, de plante și, în final, de pietre. Așa se face că, la senectute, nu îl mai preocupă decît copacii și plantele, pentru ca în pragul morții, să
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
în vederea unei cărți de convorbiri, din care publică un fragment în revista Orizont nr. 2. Luciditatea, memoria, vioiciunea poetului aproape centenar, stimulate de partenerul de discuție cu o jumătate de secol mai tînăr, sînt stenice: ne arată că se poate îmbătrîni și frumos, cu entuziasmele și pasiunile intelectuale intacte, cu generozitate și deschidere spre ceilalți, deloc plictisit și nici un pic plictisitor prin sfătoșenii înțelepte. De la felul cum se srăduiește să deschidă gustul pentru lectură unui copil din vecini ("i-am dat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
au făcut ca experiența să devină mai importantă decît ideologia în domenii precum tehnologia militară. Regimurile staliniste s-au schimbat în pas cu atmosfera politică, deși calea de schimbare a variat de la țară la țară. În Bulgaria, liderii partidului-stat au îmbătrînit, în timp ce Cehoslovacia s-a liberalizat doar pentru a fi readusă în front, înainte și după Primăvara de la Praga. Ungaria a ieșit în evidență prin nivelul pînă la care s-a liberalizat, iar în Polonia divergențele dintre grupurile proși antisovietice erau
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
încrederea absolută a Domnului, făceau abuzurile cele mai revoltante. Boierii, ajungând fără putere și văzîndu-și viețele în mînile acestor doi ticăloși, sufereau toate în tăcere. Astfel a ajuns oamenii răi de pe timpul lui Matei Basarab să mânjească viața uuui om îmbătrînit în fapte mărețe. Dar cine erau acești doi ce organizaseră pe timpul lui Matei Basarab compania de esploatare? Unul, Ginea, zice istoria: era din Rumelia, om prost și neînsemnat, de meserie fierar. Venit de foarte june în țară și făcîndu-și avere
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]