4,140 matches
-
și Ștefan Potlog. Pe Ștefan Potlog l-a omorât un butuc mare de fag în gard la Cacadâr iarna, s-a fărtoiat sania cu butuc cu tot. Iar Alecu Potlog a avut un ficior Gheorghe f. frumos și voinic și îmbolnăvindu-se rău a murit. Și l-a îngropat îmbrăcat f. frumos, cu boandă nouă, ițari, cămașe, ghete nouă. Duminică l-a îngropat și Joi era cu ele de vânzare un criminal Bîcu lui Bîtlan, care făcea groapă la morți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a cetit și cântat, toate rugăciunile de înmormântare cu ochii în lacrimi! Și așa s-a stins viața Floricăi cea frumoasă ca o zână! Care-i pricina morții ei? Cum s-a căsătorit cu Ghiță V.Onișoru s-a și îmbolnăvit și s-a dus la spital. Nașul ei preotul Eugen Zăhărescu, s-a dus la spital și a întrebat-o: "Fină să-mi spui drept ce-ai? "Nașule, de cum m-am căsătorit cu Ghiță Onișoru eu nu mă mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
întrebat-o: "Fină să-mi spui drept ce-ai? "Nașule, de cum m-am căsătorit cu Ghiță Onișoru eu nu mă mai pot urina, și asta-i moartea mea". Se vede lucru că Gh.V.Onișoru n-a fost sănătos și a îmbolnăvit-o și pe ea, așa zic rudele ei. Iar pricina morții ei îi uremia 46. Și s-a însurat Ghiță V.Onișoru a doua oară luând în căsătorie pe domnișoara Florica Grecu învățătoare, care a fost întâi la clasificație la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Dediu un crâșmar, cu un suflet de înger, că atunci când Ilinca Grecu, bunica lui Crișan se ducea la Nică V.Dediu și acela o ajuta cu toată inima. Și fiindcă Crișan, s-a scăldat în nevoi și necaz s-a îmbolnăvit de T.B.C. și a murit în Sanatoriul Bârnova, județul Vaslui când avea 17 ani, cu 4 clase de școală normală de la Bârlad, el care a fost un elev eminent, cu nota 10 la matimatică și nota 10 la muzică, din pricină că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un înger, așa era el în toată ființa lui. Și într-o zi l-a prins directorul Școalei I.Mitru, fumând pe un coridor și l-a bătut cu palma peste cap. Și de atunci băiatul cel frumos s-a îmbolnăvit foarte rău de durere de cap. A stat o bucată de vreme la infirmerie și văzând că nu-i mai trece a plecat acasă. La plecare mi-a sărutat mâna iar eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
voinici și frumoși. La mobilizarea din Bulgaria în 1913, Vasile Știrbu a dus și ranița lui și a mea și încă una. Și după ce a venit din Bulgaria, era învățător în comuna Vânători, din sus de Târgu Neamț, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Și într-o vară ploioasă eu mă duceam la Boboești la socrii mei preotul Mihai Vasiliu, cu un cort pe căruță; el, Vasile Știrbu a eșit din Școală bolnav și foarte slab, o umbră de om din cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a venit legea și i-au luat tot din casă dnei Elisabeta Maxim pentru datorie și i-a lăsat doar un pat cu o plapumă și dna Elisabeta Costică Maxim cea frumoasă ca un gând răzleț, de supărare s-a îmbolnăvit și a murit în cea mai neagră mizerie. Iaca răsplata facerii de bine! Mi-a scris să mă duc la Fălticeni să mă mai vadă odată. Dar eu i-am răspuns că nu mă pot duce că-s bolnav. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și ne Înapoiam spre sfârșitul zilei uzi până la piele și zgribuliți de frig. Un ceai fierbinte, hăinuțe uscate și... urcați În pătuț intram rapid În lumea visurilor pline de farmec. A doua zi o luam de la capăt. Nimeni nu se Îmbolnăvea deși sunt convins că și În acele vremuri bântuiau virusurile respiratorii. Reactivitatea noastră naturală era mai mare decât patogenitatea lor. Am fost părtaș și la săniuș. Aveam sanie din lemn de salcâm, care luneca pe zăpadă mai iute ca vântul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
copil gol-goluț. Câtă diferență față de aceeași operație practicată pe dealurile Târnavelor!!! Ne-am Înapoiat În P. Neamț. Trecuse termenul de concentrare și așteptam În fiecare zi “lăsarea la vatră”. În ziua hotărâtă s-a ivit un nou obstacol: s-a Îmbolnăvit de colici un măgar de la un punct de observație (OILA). Dacă moare măgarul, nu-ți dau “Ordinul de lăsare la vatră”, mi-a spus comandantul venit lângă măgarul care se zbătea. Ce nu i-am făcut măgarului, până l-am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și azi cu nostalgie. De ce ai plecat de la Piatra Neamț la Sibiu...? De fapt, n-am plecat ci m-am întors de la Piatra Neamț acasă. Speram că, prin întoarcerea mea, după ani de lipsă de acasă, îmi voi ajuta mama care se îmbolnăvise. Am gravitat câțiva ani în jurul Sibiului, care a fost destul de neprimitor cu mine. Doi ani am fost profesor la liceul din Agnita, de unde nu puteam ajunge în Sibiu decât la sfârșitul săptămânii. O alegere cam neinspirată care m-a izolat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
consum, de prin clasa a cincea, am devenit prieten al cărții, cu carnet și insignă. Un prieten și vecin, doctor în psihologie acum, fost comandant de poliție județeană în anii '80-90, mai mare cu patru ani decât mine, m-a îmbolnăvit de-a binelea de citit. Mergeam la biblioteca sătească așa, ca la pomul lăudat, cu sacul; serios, la propriu. Cum pe atunci nu existau pungi de plastic, mergeam cu un sac de iută și băgam în el 15-20 de cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu poate fi o premisă, ci mai curând un efect al descompunerii voinței artistului și mai ales a percepției acestei descompuneri de către cei din jur, de către posteritate, de către cei care fac biografiile acelor creatori care au avut neșansa să se îmbolnăvească atât de cumplit. însă, da, scânteia de nebunie, care face diferența între, să zicem, un Rimbaud și un Lenau, ori, dacă vrei, ia alte exemple, în care scânteia de nebunie a făcut artă viabilă, fără moarte, iar luciditatea, conștientizarea actului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și acum, cum de a avut inima să mă expulzeze din pântecele ei cald în această lume de jigodii? Sunt născut prin cezariană, de aceea port numele pe care-l port. De fiecare dată când mă reapropii de Eminescu, mă îmbolnăvesc, in concreto, și mă posedă parcă duhul întunecat și răzbunător al tuturor inocenților martirizați ai neamului meu, ca un egregor: asta mi se întâmplă de câte ori mai descopăr vreo mărturie autentică despre calvarul îndurat de Eminescu... Apoi reîncep să citesc opera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
răzbunat pe mama și i-a dat foc casei, lăsând-o asupra iernii fără un acoperiș deasupra capului. Casa fiind acoperită cu stuf, a ars fără milă. Mama s-a speriat tare de tot, s-a supărat și s-a Îmbolnăvit În scurt timp. Asta s-a Întâmplat pe 13 spre 14 septembrie 1942. Spre Ziua Crucii. Din mila lui Dumnezeu a fost ajutată de Biserica din sat și din satul vecin, Cișmea. Cu ajutorul primit a acoperit casa cu draniță și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
diplomat polon (podkomori al curții regale și sol extraordinar la Poarta Otomană), conducea o misiune la Istanbul. În Jurnalul anonim al soliei (1766), călătorul polon relatează că pornind la drum în dimineața zilei de 15 aprilie 1766, el s-a îmbolnăvit, fiind nevoit să se oprească șapte zile la Țuțora. Apoi a trecut prin Poiana Cârnului și Ciortești, Valea Crasnei, Valea Lohanului, apropiindu-se de târgul Huși. Solul polon a fost întâmpinat la o milă depărtare de oraș de către locuitori, care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de la Iași. Într-o scrisoare (7 octombrie 1791, Iași) adresată lui Simeon Romanovici Voronțov (1744-1832), ambasadorul Rusiei (1784-1806) la Londra, contele F. V. Rostopcin, scria: „Am sosit la Iași, unde boala (malarie sau friguri, n.a.) se răspîndise peste tot; toată lumea se îmbolnăvea, dar nimeni nu murea. Prințul Potemkin, muncit de gândul morții (pentru că la Galați, la îmmormântarea principelui de Würtemberg (Karl, principe de Würtemberg, cumnatul marelui duce Pavel, viitorul țar Pavel I, n.a.), se urcase din greșeală în trăsura care adusese mortul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pentru că la Galați, la îmmormântarea principelui de Würtemberg (Karl, principe de Würtemberg, cumnatul marelui duce Pavel, viitorul țar Pavel I, n.a.), se urcase din greșeală în trăsura care adusese mortul în loc <de a se urca > în trasura lui, s-a îmbolnăvit, a plecat la Bârlad, la Huși (la 21 septembrie 1791, n.a.) și, în cele din urmă, s-a oprit pentru odihnă, aici, în împrejurimi. A avut accese de friguri, dar s-a întremat”. Apoi, s-a îmbolnăvit din nou și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui, s-a îmbolnăvit, a plecat la Bârlad, la Huși (la 21 septembrie 1791, n.a.) și, în cele din urmă, s-a oprit pentru odihnă, aici, în împrejurimi. A avut accese de friguri, dar s-a întremat”. Apoi, s-a îmbolnăvit din nou și, în cele din urmă, și-a dat sufletul. Louis Emmanuel D’Antraignes (1753-1812), călătorind în Moldova, a descris și el situația grea din timpul războiului și a ocupației rusești. A expus faptele de pomină ale comandantului rus
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe cale de rechiziție 150 trăsuri înhămate cu trei cai, ceea ce pe toată țara însemna 4.800 trăsuri și 14.400 de cai. Pentru țărani, contribuția nu era deloc ușoară. Vitele slăbite de corvezi, de lipsa de îngrijire și nutreț, se îmbolnăveau și mureau pe drum. Administrația și intendența militară, cu concursul autorităților și cu susținerea tuturor românilor, au putut îndeplini necesitățile de aprovizionare, subzistență și transporturi ale armatei. Populația orașului Huși și a județului Fălciu i-a sprijinit și ea pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
membru al Parlamentului. Nu se cunoaște să fi atacat vreodată Cuba, a amenințat Insula, a blocat portul, dar n-a atacat Havana. A sfârșit mai puțin glorios, la un asalt la San Juan de Puerto Rico, a scăpat, dar s-a îmbolnăvit de dizenterie. Din lunga listă a piraților englezi care au "activat" în Caraibe un loc aparte îl ocupă Henry Morgan (1635-1688). Născut într-o familie galeză din Monmouthshire, a fost sechestrat la Bristol și vândut ca servitor în Barbados. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Din cîte-am Înțeles Însă, simptomele otrăvirii cu peyote și cele ale poliomielitei sînt identice. N-am putut să dorm pînă-n dimineața următoare În zori și-apoi am avut un coșmar de fiecare dată cînd ațipeam. Într-unul dintre vise mă Îmbolnăveam de turbare. Mă uitam În oglindă și fața mi se modifica și-ncepeam să urlu. În alt vis eram dependent de clorofilă. Eu și cam vreo alți cinci dependenți de clorofilă așteptam să ne aprovizionăm pe palierul unui motel mexican
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de boală, de lipsă, de mizeria ce desigur îndurau și ei în Moldova. Nu știam că era președintele comisiei de aprovizionare în Rusia. boala. dr. fessler Nici nouă nu ne mergea bine, căldura era de 38 grade, apa infectă. Ne îmbolnăvisem Vintilică, servitoarele și cu mine de o erupție pe care contele dr. Walwitz o atribuia apei de la Pasărea. Cum însă nu-mi inspira nici o încredere, am expediat pe servitoarea mea, Bucura, la București, de unde a revenit peste două zile tămăduită
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noaptea afară - somn puțin, vorbărie multă. Numai două cabriolete elegante, cu d-nii Nicolaescu și Izescu, impiegați ai poliției române lucrând cu germanii. Veniseră incognito în nu meroasă companie. Minunile dumnezeiești de la mănăstire s-au arătat pe loc, căci s-au îmbolnăvit din smântâna alterată și, în loc de cheful plănuit, și-au petrecut vremea în durerile unei „holerine“, și mai ne plăcută cu instalațiunea rudimentară de acolo. Seara, părintele Costică Popescu, beat mort, a pus gramofonul să cânte romanțe lumești, prohibite la mănăstire
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oameni fini, judecau bine, dar simțeau ca străinii care dominaseră țara. Criză inevitabilă la generația dinainte de război. guvernul hibrid Când însă ne sosi nouă știrea fericită a alipirii Basarabiei, eram chinuiți de pacea care nu se putea semna: Kühlmann se îmbolnăvise din oficiu, sosi Burian. Lumea era exasperată, știam bine că [pacea] nu e definitivă, dar ne enervam din ce în ce, mai ales văzând tonul ziarelor guvernului: Lumina lui Stere, Steagul lui Marghi loman publicară tratatul care indignă pe toți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Călugăreni, făcuse retragerea în toată groaza ei, cu lipsurile armatei, nepregătirea cadrelor de rezervă, fără telefoane și materiale. Lăuda pe Bunescu, șeful lui, spunea cum în retragere trebuiau să se lupte nearmați, nedormiți, cu hainele rupte, mulți s au îmbolnăvit; pe urmă refacerea în Moldova, regimentul desființat și el trimis la aviație, primele zboruri, entuziasmul cu care luptau și cum a fost rănit pe când fotografia. Pilotul Mincu l-a crezut mort, el însă a băut o sticlă de rom ca să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]