3,501 matches
-
vei uita, poate am fost una dintre cele multe, dar eu, Petre, te voi purta În gând ca pe o icoană sfântă, iar Îmbrățișarea aceea a devenit ceva simbolic, ca rezultatul minunat al unei lupte perseverente, intense. Și chiar dacă acea Îmbrățișare a fost ultima noastră legătură, nu-mi pare rău, ceea ce am simțit eu atunci merita chiar mai mult! Și dacă te voi iubi Încă mult de acum, nu va fi vina mea, Petre drag! 18 octombrie 1961 (miercuri) Un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
octombrie 1961 (luni) Privea zăpăcit În toate părțile... ștreangul atârna liniștit În față, netulburat de adierea ușoară a vântului... Nu auzea sentința, privea nebun În mulțime, doar va putea distinge chipul drag... Apoi l-au dus lângă ștreang. A simțit Îmbrățișarea rece și aspră În jurul gâtului. Atunci și-a dat seama că va muri. Dar, În același moment, un glas din mulțime s-a ridicat puternic, aproape disperat: „Opriți execuția, e al meu!“. O femeie a apărut cu o hârtie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luptător pentru visurile sale, Petre, voi Întregi chipul tău cu voința ce-i lipsea, și-mi voi crea idealul deplin. Tu mi-ai dat cea mai deplină fericire În viață: sărutul pe care eu ți l-am dat, iar apoi Îmbrățișarea aceea minunată. Am plătit scump fericirea, dar nu-mi pare rău. Prima dragoste lasă totdeauna În suflet o lumină sfântă, a cărei văpaie străbate anii prin vigoarea ei, prin forța primului simțământ de iubire. Ce mult am simțit clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la extemporal la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie să Înving! 3 noiembrie 1961 (vineri) Am făcut poezia. Am predat-o. Vinerea viitoare o voi citi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plângea noaptea de-afară, cânta și tremurau stelele de dorul lor nemărturisit, cânta și amuțea zgomotul roților, pentru că trenul plutea prin văzduh, cânta și iubea... Dumnezeule, cum știa să iubească... Un nod mi se oprise În gât, ca să-mi Împiedice Îmbrățișarea pe care aș fi vrut să i-o dau În ciuda tuturor, În ciuda Timpului. Odată, s-a uitat la mine. Nu, nu eram eu aceea din cântece. A privit iar cerul și a cântat... Pentru cine... pentru cine atâta fericire, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zi albastră, s-a Întâmplat minunea, s-a prăbușit În vale și-n zbor a-mbrățișat-o. Crâmpeie de lumină au izbucnit din stâncă și a căzut să moară-n țărână mândrul munte. Dar iată că iubirea le fuse pământească și, din Îmbrățișare, au zămislit un prunc. Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să mâncăm stele cu mămăligă! 27 ianuarie 1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de seve infinit... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
c-a venit vremea să-ți spun, oricând vei veni, „Prea târziu!“. 23 mai 1965 (duminică) Lui E. Naivule... ce-ai trăit tu În 30 de ani, dacă eu te Înșel atât de lesne? Nu simți cum mă smulg din Îmbrățișarea ta dorind strânsoarea altor brațe inaccesibile... Eu am nevoie de liniște și te mint, iar tu mă crezi că-s bolnavă și suferi, Încornoratule; știi tu oare cine Îmi umple gândurile singurătății? O, e vorba despre niște ochi stranii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu Într-o Încleștare exasperată. Îmi smulg mâna cu furie. Cobor din mașină. O iau pe Iorga către Biblioteca Academiei. (luni) Un vis. O mână mătăsoasă Îmi Înconjoară mijlocul Într-o Îmbrățișare ușoară; mă ține strâns și prin rochia subțire Îi simt toate protuberanțele corpului. Mă conduce fără să pot să mă opun unde știe numai ea; trecem printre grădini fastuoase, ne oprim În acele chioșcuri de vară, ascunse Între plantele foșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
impresie; o reciteam observând orice Întorsătură a literelor; parcă văd acel scris rotund cu semne ovale, pântecoase, marcate de tendința cochetă de a lega codița lui a sau a lui o de consoanele vecine cu o eșarfă elegantă ca o Îmbrățișare; nu știu ce-mi spunea În scrisoare, probabil toate banalitățile vârstei, dar important era faptul concret că-mi scrisese: nu uitase de mine; acesta, scrisul, devenind o cale misterioasă de a ne păstra Într-un contact concret, căci ea atinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de grăsime aristocratică, dar pieptul m-a Împuns dur cu două bolduri, două scuturări puternice ale corpului, scurgându-se din creier spre genunchii ce mi s-au muiat, făcându-mă să mă țin și mai strâns de ea, Într-o Îmbrățișare (ne)dorită, forțată de rapiditatea cu care s-au succedat toate; nu știu dacă senzația ei a fost identică celei probate de mine, dar, de atunci, mă privea (dar ce Înseamnă a privi din partea ei?!) mai des, se Întorcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el. Ah... Kara făcu un pas înainte și îl îmbrățișă rapid, gândindu-se că fusese primul contact fizic al lor din momentul în care își strânseseră mâinile când îl cunoscuse, cu optsprezece luni în urmă. Îi oferi în schimb o îmbrățișare ciudată și apoi se retrase. Kara ieși, făcu o pauză și se întoarse să îi facă cu mâna, dar Balzac dispăruse în spațiul liniștitor oarecum al magazinului. Își strecură cutia cu mătăsurile în geantă și o luă spre Sixth Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de dolari!!!) Te uiți la Totul despre sex? E așaaaaaa mișto și mi se aprind călcâiele după toți tipii. Josh zice că-s o maniacă sexuală!! Să-mi scrii și fie ca Iisus să te poarte în brațe, multe multe îmbrățișări și săruturi, Crystal xxxxxxxxxxxxxxxxxx Ben C răciunul a fost oribil, dar nici nu a fost vreodată una din perioadele mele preferate sau cel puțin nu după zilele palide și îndepărtate cu șosete la capul patului și secrete șoptite și lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai audă vorbind. Inspiră adânc, încet, ca să nu o vadă. — Mersi, dar nu-i nevoie. Mai lasă-mă câteva minute, bine? O privi lung cu un surâs înțelegător înainte să sară jos din pat și să o cuprindă într-o îmbrățișare drăgăstoasă. Ea simți că se crispează, fără voia ei. Russell o strânse și mai tare în brațe, îngropându-și fața lângă gâtul ei, chiar între bărbie și umăr. Barba care îi crescuse de când se bărbierise dimineață îi zgârie fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de pe coapse se simțea aspru ca un glaspapir. Și pentru prima oară de când se culca cu Russell, ea începu să simtă binecunoscutele simptome ale atacului de cord. — Oprește-te! șuieră ea mai tare decât ar fi vrut. Nu pot acum. Îmbrățișarea lui slăbi imediat, iar Leigh se bucură că era prea întuneric ca să-i vadă expresia de pe chip. — Russ, îmi pare rău, doar că — — Nu-i nimic, Leigh. Te înțeleg. Vocea lui era calmă, dar distantă. Se rostogoli mai încolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei, având mare grijă să nu scoată vreo vorbă despre ceea ce credea ea. — L-am felicitat deja pe viitorul meu ginere, spuse el intrând în cameră și apropiindu-se de Leigh. Vino, dragă. Fă-mi această plăcere. După o scurtă îmbrățișare și o sărutare pe frunte, nici prea entuziasmată, nici prea afectuoasă, domnul Eisner îi conduse pe toți în camera în care urmau să ia masa și începu să dea directive pe un ton liniștit. — Russell, ai vrea te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
camerei și zâmbi. Conversația asta pare mult mai interesantă decât emailul pacientei mele care-mi descrie consistența scurgerii pe care o are. Închise laptopul și veni s-o sărute pe Emmy pe obraz, apoi o cuprinse pe Izzie într-o îmbrățișare caldă, de bun venit. Mi-a fost dor de tine, iubito, îi șopti el la ureche. Izzie își apăsă buzele pe ale lui și-l mângâie pe față cu dosul mâinii. — Mmm, și mie mi-a fost dor de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mult îl dorea pe el și, simțindu-l lipit de coapsele ei, se străduia în fel și chip să-l aducă mai aproape de ea, dar lui părea că-i face plăcere s-o stârnească. Abia după îndelungate mângâieri, sărutări și îmbrățișări care păreau că nu se mai termină, apăru și un prezervativ din buzunarul șortului lui și George o pătrunse, iar Emmy știu în momentul acela, că nu mai putea să trăiască altfel. Numai ifose și zâmbete cuceritoare Adriana nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asta dacă trebuie. Ceea ce a durat exact zece secunde, până când liftul s-a deschis direct într-un apartament penthouse și Adriana a dat ochii cu prima persoană. — Ei, ia uite cine e aici, strigă Toby eliberând-o pe Adriana din îmbrățișare și se duse să dea mâna cu un bărbat. Iubito, aș vrea să-ți prezint pe cineva. Dean Decker, aceasta este Adriana de Souza. Adriana, Dean. Mintea Adrianei începu să lucreze la turație maximă. Cum se face că Dean și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu se simtă puțin dezamăgită că n-o invitase și pe ea. Tocmai ridicase receptorul să comande room service când a reapărut Rafi. Ținea desfăcut în mâini un halat de hotel cu care a înfășurat-o ca într-o uriașă îmbrățișare, după care a condus-o la baie. Pentru dumneavoastră, doamnă, a spus el, făcând un gest reverențios cu mâna. Cada era plină cu apă caldă și spumă cu parfum de vanilie; o jumătate de duzină de lumânărele aprinse erau așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să mormăie Emmy. Chiar avea de gând să se ridice și să plece? Vino încoace să te îmbrățișez. O strânse de braț ca să-i dea de înțeles să se ridice în picioare; când ea se conformă, se pomeni într-o îmbrățișare atât de lipsită entuziasm și de pasiune, de parcă era o rudă îndepărtată sau coafeza cu care era prietenă. — Emmy, a fost nemaipomenit. Chiar nemaipomenit. Îhâm, mormăi ea din nou. Fie că el nu băga de seamă, fie nu-i păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai gândim. Aici Russell sări de pe canapea și o cuprinse în brațe. — Leigh, cum adică “avem nevoie de puțin timp”? Suntem logodiți și urmează să ne căsătorim, iubito. Avem toată viața înainte. Tu chiar vrei să mai aștepți până atunci? Îmbrățișarea lui Russell i se păru lui Leigh că semăna foarte mult cu ceea ce ea își imagina că e când te calcă un autobuz. Plămânii ei refuzau să se umple cu oxigen, iar ei îi era din ce în ce mai greu să ignore presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cuvântul acela trist cu nume de medicament: Politehnică. Pe tine nu te bate nimeni cu biciul, iar medicamentele pe care le Înghiți au un nume vesel: polivitamine. Tu nu prea știi ce se Întâmplă cu tine. Trăiești pe acolo, În Îmbrățișările caracatiței. Senin, cuminte, sărac și trist. Ba Îți aduci aminte de primul șarpe pe care l-ai văzut În viața ta, semănând cu un băț, și ai vrut să-l ridici și el a sâsâit la tine din iarbă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scaun și Îl bătea cu biciul, nu degeaba spuneai că fiecare om are un Costel al lui, ca un fel de Înger păzitor, ca un fel de cavaler al dreptății. Ca și atunci, trăiești senin, cuminte, sărac și trist În Îmbrățișările „orașului caracatiță”. Mai complicat este cum de poți fi senin, cuminte, sărac și trist fiind În același timp violent și de nestăvilit și cu ideea fixă că Îl ai pe Veroiu la degetul mic. Te dai mare și vei plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și amețit de alcool, te duci la culcare. Ești singur În dormitorul rece cu douăzeci de paturi, intri sub pătură, acolo unde te așteaptă slăbătura aia de cineclubistă, care te ia În brațe și, În loc să te Încălzească, te Îngheață cu Îmbrățișarea ei. Pe un perete, textul unei lozinci care nu vă spune nimic: „Eforturi nestrămutate pentru Îndeplinirea planului În fiecare Întreprindere, pe fiecare șantier de investiții. La mulți ani, 1971.” Faimosul an când Nicolae Ceaușesu și Elena Ceaușescu aduc din Îndepărtata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
moment dat, s-au așezat pe o bancă, amândoi uitându-se În gol Înspre ceața dimineții. Când li s-au intersectat privirile, au știut că se terminase. Au sărit unul În brațele celuilalt și au plâns. În ciuda plânsului și a Îmbrățișărilor, lui Ruby Îi era cât se poate de clar că ceva trebuia să le fi lipsit de la Început. Altfel, sigur ar fi găsit o cale ca să facă chestia asta să funcționeze. Dacă l-ar fi iubit pe Matt Într-adevar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]