4,962 matches
-
Preasfânta Treime. La rugăciunea pregătitoare m-am apropiat mai mult de Preasfânta Treime, cu o mai mare liniște sau seninătate spirituală, fiind mișcat spre mai multă evlavie, ca și spre lacrimi, și doream, dar nu vedeam nimic din trecut cu privire la împăcare. În capelă, o evlavie foarte liniștită, iar la pregătirea altarului crescând cu anumite simțiri sau mișcări noi ca spre a lăcrima; și mai încolo, și când am îmbrăcat veșmintele și, mi se pare, și în alte momente trecute, gânduri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele, ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se din Tatăl, așa cum am spus. O dată terminată liturghia, multe lacrimi și vizite spirituale, fără să pot vedea nimic care să se împotrivească împăcării, în ciuda atenției mele, și o mare încredințare, fără să mă pot îndoi de cele înfățișate și văzute; mai mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
gândit că poate într-o bună zi se va împăca cu fosta lui soție? Am cunoscut cazuri care s-au împăcat și după douăzeci de ani. Mai cu seamă că are și un copil care poate fi un motiv de împăcare. - Oricare ar fi situația, copilul nu are nici o vină. Se spune că îngerii nu dorm, îi veghează. - Ascultă-mă bine ! Ai timp să te mai gândești. Ești o fată isteață, ești tânără și frumoasă, nu ai nici un copil, îți câștigi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îmi închipui, iar tu știi, cu siguranță, că familia îți aduce în suflet un anume echilibru... Graur vrea să-mi întindă mîna, dar rămîne la jumătatea gestului, cu degetul arătător spre mine. Ai grijă: nu confunda echilibrul din familie cu împăcarea de sine. Peste zece ani, cînd ne-om întîlni, n-aș vrea să te descopăr împăcat cu tine însuți și cu toți. Asta în cazul că vei continua să scrii... Îmi întinde mîna, mă lovește cu stînga peste umăr și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
hotărât, simt cum îmi pune mâna pe șolduri, cum mă dorește chiar acum, chiar în clipa asta, pentru a-mi spune că îi pare rău, că mă iubește, că va face totul pentru mine... Doamne, ce-mi place sexul de împăcare! Opt A doua zi dimineață mă trezesc foarte sigură pe mine, mulțumită și fericită. Așa cum stau în pat, cuibăruită lângă Luke, știu extrem de clar ce vreau. Mi-am trecut în revistă prioritățile. Și nimic nu mă va face să îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Cum ai zis și tu, e firma ta. Tu ai control executiv. Și eu respect acest lucru. — Și eu îți respect sfaturile, spune Luke imediat. Întotdeauna am să-ți respect sfaturile. — Prin urmare suntem de acord să, batem palma de-mpăcare? Michael îi întinde mâna, plină de vănătăi în locurile în care i-a fost băgată perfuzia și, o secundă mai târziu, Luke i-o ia cu blândețe. Acum chiar că am un ditamai nod în gât. — Mă duc să beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romania, Editura Hasefer, București, 2001, pp. 11-24. 752. Pincu Pascal, „Contribuția evreilor din Piatra-Neamț la dezvoltarea economică a orașului”, În Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romania, Editura Hasefer, București, 2001, pp. 28-42. 753. Petru Movilă, Împăcarea Bisericii Ortodoxe, ediție Îngrijită de Vlad Chiriac, Editura Polirom, Iași, 2002. 754. Adolphe Stern, Din viața unui evreu-român. Însemnări din viața mea, vol. I-III, ediție Îngrijită de Țicu Goldstein, Editura Hasefer, București, 2001 [prima ediție a vol. I, 1915
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
directorului să-l iau pe secretarul de partid, ca tovarăș de drum. Aici mă întâlnesc cu acel neprieten, care discuta cu cei doi. Surprins de apariția mea, ezită un moment, apoi vine spre mine, îmi întinde mâna și-mi propune împăcarea. „Cât o să ne mai certăm? Dă un kilogram de vin și ne împăcăm!” Cei doi privesc cu interes și așteaptă reacția mea. Cu acel calm obișnuit - acum era un calm real - îi spun următoarele: „Crezi că toate matrapazlâcurile politice pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
te poate spăla! Prefer să mi te știu dușman declarat, decât prieten prefăcut”, refuzându i astfel mâna întinsă și pretinsa prietenie... Ies pe coridor, așteptând apariția secretarului de partid. În drum spre casă, acesta îmi obiectează că n-am acceptat împăcarea, că ulterior puteam să-l duc la o cârciumă dosnică să-l îmbăt și să-l bat pentru tot ce-mi făcuse până atunci. Răspund secretarului că eu nu pot să-l bat și că îl las în plata Domnului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
luat tot un zece pe care l-am restituit chiar cu felicitări pentru școală, pentru profesorul de istorie - prezent în fața mea și abia în ultimă instanță era și pentru mine, ca participant. Își reamintește faptul relatat și ca semn de împăcare mă mai îmbrățișează încă o dată. Pot fi uitate asemenea emoții, asemenea bucurii? Tocmai când prof. Cucu mă îmbrățișa, printre participanți zăresc apropiindu-se încet pe bunul și blândul profesor de geografie, Apostoleanu Victor. Încă nu scăpasem din îmbrățișarea de care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și, din această cauză, am avut cu el un război al nervilor. M-a tuns zero, mi-a ras și mustața. Am avut conflict, dar asta nu m-a făcut să-l respect mai puțin. El a făcut pași spre împăcare, dar cearta mea nu era cu el. De aceea, împăcarea nu a ieșit. A doua zi, m-a chemat Fane și mi-a dat sticla în care mai era cam un sfert de conținut. Îmi lăsaseră și mie șampanie pe când
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
al nervilor. M-a tuns zero, mi-a ras și mustața. Am avut conflict, dar asta nu m-a făcut să-l respect mai puțin. El a făcut pași spre împăcare, dar cearta mea nu era cu el. De aceea, împăcarea nu a ieșit. A doua zi, m-a chemat Fane și mi-a dat sticla în care mai era cam un sfert de conținut. Îmi lăsaseră și mie șampanie pe când ieșeam din planton. Dar, la ora 3 dimineața, când am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Bourbon și soția, Maria de las Mercedes, părinții actualului monarh. La doar 10 kilometri de Escorial, un alt loc interesant, Valle de los Caidos, locul unde odihnesc alături, "în pace", 40000 de "naționaliști" și "republicani", formulă lansată de Franco pentru "împăcarea" poporului spaniol după ravagiile războiului civil, și unde și controversatul "Caudillo" își are mormântul. În afară de "ideea" pacificatoare (care putea fi luată în considerare și de controversatul Raport Tismăneanu pentru liniștirea spiritelor "postrevoluționare" din România), Valle de los Caidos atrage prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prizoniere În spațiul de joc. Era disperare, violență, groază, o durere câteodată paralizantă, mai ales când Andromaca Își pregătea copilul de moarte, dar exuberanța exista tot timpul. Și, prin victoria femeilor de la sfârșit (ultimul cântec, plecarea), era un fel de Împăcare și eliberare, un fel de a trece peste durere, dincolo de violență, spre lumină. Printre spectacolele tale, Cezar și Trilogia și poate Cum vă place, În aer liber, sunt o Încercare de a reintra În spațiul cosmic al teatrului, fiind legate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asta vine din faptul că nici o soluție politică nu e ideală, că nici un sistem social - nici cel sovietic, nici cel capitalist - nu pot satisface Întrebările capitale ale omului și că răspunsul (apăs pe fiecare silabă) e doar În i-ma-gi-na-ți-e, drumul Împăcării trece prin Poarta Sărutului și la Masa Tăcerii toate personajele dramei, bune și rele, se reunesc și-i privesc pe semenii lor din sală, În tăcere și unii, și alții, atât...“. Ochii jucăuși ai președintelui, pe care Îi știam de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de abia așteptau să-i interpreteze gestul ca pe o reacție la episodul ciumei, tradus metaforic În spectacol prin evocarea rezistenței anticomuniste din Piața Universității și a mineriadei care i-a pus brutal capăt. Dar când se ajunge la momentul Împăcării finale, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii nu convin opoziției, pe motiv că seamănă, mi s-a explicat mai târziu, cu ceaușista Cântare a României. „Un Brâncuși folcloric, ce kitsch oribil!“, șușotea fina elită intelectuală. În fine, spectacolul de pe scenă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
i-a venit atâta bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de ea. Noi, grecii, facem gălăgie, ne agățăm de viață, ne văicărim, protestăm, blestemăm soarta. La voi, vine cu liniște, cu împăcare, o acceptați cu resemnare, ca o eliberare, ca o fatalitate: "Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne obișnuim cu ea ca țiganul cu scânteia", zâmbește Ștefan chinuit. Și... și mare scofală avem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceva care o inculpa grav. Se certau îndelung, până la istovire. Mă puteam socoti norocos când, epuizat de emoții, reușeam să adorm înainte ca scandalul să se fi potolit de tot. * Ce liniștitoare erau, în schimb, diminețile de pocăință și de împăcare... Îmi amintesc de o asemenea dimineață de pe vremea când mai locuiam pe strada Pietroasa și mai dormeam toți patru într-un singur pat. Mă trezisem la timp ca să-l surprind pe tata cerându-și iertare și promițând solemn, jurându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se trezise, pe neașteptate, într-o cu totul altă situație, complet nouă, critică, de fost student și de probabil viitor recrut, mustrat de familie (ce-ai făcut!) și chiar repudiat de unii dintre membrii ei, singura soluție de liniștire, de împăcare cu sine, de mobilizare și concentrare a forțelor de care aveam absolută nevoie ca să rezist. Așa am văzut-o, tot plimbându-mă pe bulevardul Mărășești, pe fata aceea, care mi s-a părut (și chiar era) deosebit de frumoasă și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de pământ; logodnica sa îl imită imediat, și apoi toți ceilalți. Această lapidare (dacă se poate spune astfel) iertătoare, cu bulgări moi, nevătămători, de pământ, smulși din țarina impregnată de ploile primăverii, pedepsire simbolică și absolvire mângâietoare a vinovatului totodată, împăcarea cu glia și cu oamenii, înțelegerea adâncă a sufletului uman și încrederea în puterea sa de regenerare morală pe care acest gest colectiv îl semnifică, transfigurează întregul film. În această secvență genială, neorealismul italian trăiește o clipă de magnifică iluminare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață, e pe moarte. Membrii comuniunii religioase l-au căutat pe fiul ei, certat cu mama de mult timp. Toată lumea și chiar și fiul, poate, așteptau o împăcare amintind filmele vechi americane. Dar madame Alice nu l-a recunoscut, întrebându-l mereu: Cine ești? A avea un fiu e dorința cea mai fierbinte a unei femei. Dacă e ceva care m-a îndurerat fără consolare este această lipsă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
faimoasei universități, în felul ei nemuritoare. Dar sora mea, Tatiana, nu s-a arătat. Am lăsat prin Ileana și poetul și vechiul prieten drag Dinu Abăluță o carte și „sesterți” în locul ce ar fi putut să fie „întâlnirea noastră” și „împăcarea” și poate reînvierea fluxului vital dintre noi. Dar n-a fost să fie așa. M-am lăsat pradă șuvoiului de întâmplări, de călătorii (la Brașov, Sinaia, Constanța), peste tot întâlnind oameni și peisaje care m-au recunoscut, umplându-mă parcă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
școlilor cu manuale, dotarea bibliotecilor, participarea la tabere, excursii, ateliere de creație, artă populară. Biserica are o Însemnată pondere În Istoria națională. Păstrând milenara misiune morală ortodoxismul românesc a păstrat cuvântul și tradițiile neamului. Inaltele percepte creștine au menținut armonia, Împăcarea, liniștea creatoare umanizând și inobilând condiția omului. Identificarea ortodoxiei cu năzuințele neamului a edificat o civilizație originală prin care românii s-au afirmat În cultura europeană cu geniul și identitate proprie. Deschiderea ortodoxiei către lumea modernă occidentală nu ignoră moștenirea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
o durere trecută. Spre seară, lipovenii pescari afumau chefalii un leu bucata în niște colibe de stuf. Unși cu ou, chefalii străluceau când bătea asfințitul, reflectând o lumină caldă, ca o aură. Lumina putea să fie dumnezeiască. Am căutat o împăcare cu mine însumi, mai ales când am aflat că peștii au suflet. Deci minunea de Roskop Patent avea suflet, orice lumină este suflet, este Dumnezeu, a fost logica mea. Cumpăram câte un chefal, îl miroseam o, ce aromă dumnezeiască și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ei, prietenia nu va mai putea fi dominată de prejudecăți, pentru că vremea reîntoarcerilor în fiziologie nu se conjugă la trecut. Religia va admite, probabil, necesitatea eliberării sexualității, care, deși a perturbat unele principii, nu poate fi combătută; o cale de împăcare ar fi acceptarea (metafora) regăsirii edenului, primirea în grădina originară a celor doi exilați din rai. Un lucru este sigur: eterna poveste cu Romeo și Julieta nu se mai potrivește cu scenografia gândită de Shakespeare. Povestea rămâne, eu aceiași fiori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]