3,379 matches
-
la asasinare, a elimitat-o pe împărăteasă de la curte și a abrogat toate decretele prodecesorului său, care intrau în contradicție cu interesele bisericii. Ioan a considerat că legitimitatea sa va fi mai bine consolidată prin aprobarea bisericii decât prin logodna cu împărăteasa nepopulară și a fost deacord cu cererile patriarhului. Theophano a fost trimisă în exil pe insula Prinkipio (uneori cunoscută sub numele de Prote).
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
Nichiforitzes, care era detestat de mulți, însă în schimb i-a înălțat pe doi favoriți, nu mai puțin cruzi și lacomi, „sciții” Borilos și Germanos, foștii săi sclavi. În ciuda bătrâneții sale, Nichifor al III-lea s-a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deși primul soț al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viață. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema asupra basileului. Nichifor al III-lea s-a dovedit a fi un cârmuitor nu prea înțelept. Dorind
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
a executat pe Nikephoritzes, care era detestat de mulți, în schimb i-a înălțat pe doi favoriți, nu mai puțin cruzi și lacomi, sciții Borilos și Germanos, foștii săi sclavi. În ciuda bătrâneții sale, Nikephor III s-a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deși primul soț al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viață. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema asupra basileului. Nikephor al III-lea s-a dovedit a fi un cârmuitor nu prea înțelept. Dorind
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
1926, Pau, Franța)</br> 14. Împăratul Frederic al III-lea al Germaniei (n. 18 octombrie 1831, Neuen Palais, Potsdam - d. 15 iunie 1888, tot acolo). A domnit 99 de zile în anul 1888</br> 15. Prințesa Victoria a Regatului Unit, Împărăteasă a Germaniei (n. 21 noiembrie 1840, Palatul Buckingham, Londra - d. 5 august 1901, Castelul Friedrichshof, Kronberg im Taunus) 16. Carol Anton (n. 7 septembrie 1811, Krauchenwies - d. 2 iunie 1885, Sigmaringen), Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen</br> 17. Josephine de Baden, Prințesă
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
n. 8 iulie 1830, Altenburg - d. 6 iulie 1911, Sankt Petersburg)</br> 28. Wilhelm I al Germaniei (n. 22 martie 1797 - d. 9 martie 1888, Berlin), Rege al Prusiei (1861 - 1888), Împărat al Germaniei (1871-1888)</br> 29. Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach, Împărăteasă a Germaniei (n. 30 septembrie 1811, Weimar - d. 7 ianuarie 1890, Berlin)</br> 30.- 31. Aceiași cu 20. - 21. 32. Carol (n. 20 februarie 1785, Sigmaringen - d. 11 martie 1853, Bologna), Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen</br> 33. Marie Antoinette Murat (n.
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
Palatul Barberini, Roma)</br> 156. Leopold al II-lea (n. 5 mai 1747, Viena - d. 1 martie 1792, tot acolo), Împărat romano-german (1790-1792) </br> 157. María Luisa de Bourbon (n. 24 noiembrie 1745, Portici, Italia - d. 15 mai 1792, Viena), Împărăteasă romano-germană</br> 158. Ferdinand al Celor Două Sicilii (n. 12 ianuarie 1751, Neapole - d. 4 ianuarie 1825, tot acolo), Rege al Regatului Celor Două Sicilii (1815/16-1825)</br> 159. Maria Carolina a Austriei, Regină a Regatului celor Două Sicilii (n.
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
d. 6 decembrie 1759, tot acolo)</br> 312. Francisc I (n. 8 decembrie 1708, Nancy - d. 18 august 1765, Innsbruck), Împărat romano-german (1745-1765)</br> 313. Maria Tereza a Austriei (n. 13 mai 1717, Viena - d. 29 noiembrie 1780, tot acolo), Împărăteasă romano-germană</br> 314.- 315. Aceiași cu 308.-309.</br> 316.- 317. Aceiași cu 308.-309.</br> 318.- 319. Aceiași cu 312.-313.</br> 320.- 327. Aceiași cu 288.-295.</br> 328. Frederic al III-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg (n. 14
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
august 1699, Lisabona)</br> 610. Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena - d. 5 mai 1705, tot acolo), Împărat romano-german (1658 - 1705)</br> 611. Eleonora Magdalena, Contesă Palatină de Neuburg (n. 6 ianuarie 1655, Düsseldorf -d. 19 ianuarie 1720 Viena), Împărăteasă romano-germană (1676-1705)</br> 612. - 613. Aceiași cu 304.-305. </br> 614. Filip al V-lea al Spaniei (n. 19 decembrie 1683, Versailles - d. 9 iulie 1746, Madrid), Duce de Anjou, Rege al Spaniei (1700-1724; 1724-1746)</br> 615. Elisabeta Farnese (n.
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
august 1699, Lisabona)</br> 1226. Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena - d. 5 mai 1705, tot acolo), Împărat romano-german (1658 - 1705)</br> 1227. Eleonora Magdalena de Neuburg, Contesă Palatină (n. 6 ianuarie 1655, Düsseldorf -d. 19 ianuarie 1720 Viena), Împărăteasă romano-germană (1676-1705)</br> 1228. Ludovic, Delfin al Franței, cunoscut sub numele de Marele Delfin ("le Grand Dauphin") (n. 1 noiembrie 1661, Fontainebleau - d. 14 aprilie 1711, Meudon)</br> 1229. Maria Anna de Bavaria, Marea Delfină a Franței (n. 28 noiembrie
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
nupțiale, în timp ce alături de ea era purtată pe o pernă sabia împăratului. Slabă încurajare pentru plăpânda Iolanda căsătoria cu o sabie. Pe mire nici nu-l cunoștea. Serbările fastuoase date în cinstea evenimentului, care au durat 14 zile, festivitatea încoronării ca împărăteasă, de la Tyr, au înăbușit pentru o vreme spaima Iolandei de a fi dezrădăcinată, smulsă din dulcea Sirie cum ea însăși își numea patria în momentul despărțirii și al ultimului adio. Frederic al II-lea și-a întâmpinat tânăra soție la
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
interzisă folosirea icoanelor, cele deja existente în locașurile de cult fiind șterse. Impărăteasa Irina a repus în drepturi folosirea icoanelor. După o perioadă de tranziție și instabilitate, între anii 802-820, care a urmat loviturii de palat a lui Nikephoros contra împărătesei Irina, dinastia amoriană (820-867) a consolidat cuceririle precedente, a condamnat din nou icoanele și a rupt relațiile cu papalitatea (schisma lui Photios, anul 858). Curând ortodoxia a fost restabilită, iar înțelegerea cu papalitatea de la Roma s-a reînnoit. Dinastia macedoneană
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
vărsarea râului Terek până la gura Kubanului și au acționat alături de cazacii din Caucaz împotriva triburilor montane din Caucazul de nord. Cazacii ucraineni au jucat un rol de primă importanță în timpul războiului ruso-turc din 1787-1797. Pentru serviciile remarcabile aduse cauzei ruse, împărăteasa Ecaterina a II-a i-a răsplătit în 1792 pe sus-numiții cazacii cu pământurile din Kuban din nordul Caucazului (între valea râului Kuban și Marea Azov). În acele vremuri regiunea de stepă respectivă, asupra căreia Imperiul Rus câștigase controlul în
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
frontieră de sud-est a Rusiei, unde trupele mobilizate aici trebuiau să țină piept raidurilor tătarilor din Crimeea și a altor triburi nomade. Împăratul Petru cel Mare a înființat asemenea așezări destinate pazei frontierelor Ucrainei, de-a lungul „Liniei Țarițîn”, iar împărăteasa Elisabeta Petrovna a înființat asemenea așezări cu un scop asemănător de-a lungul „Liniei Orenburg”, iar Ecaterina cea Mare în Caucaz. În același timp, au fost înființate așezări militare în provinciile interioare, care aveau ca principal scop asigurarea de adăpost
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
la izbucnirea unui război civil între diferitele facțiuni căzăcești din Ucraina care a durat până spre sfârșitul secolului al XVII-lea. În secolul al XVIII-lea, teritoriul Hetmenatului a fost redus la ceea ce este cunoscut ca Ucraina de pe malul stâng. Împărăteasa Ecaterina a II-a a abolit orice urmă de autonomie a cazacilor ucraineni în 1764. Capitalele hemanatului au fost Cihirin, Baturin și Hluhiv. Hetmenatul a ocupat teritoriile a ceea ce este astăzi Ucraina centrală, plus o zonă de frontieră a Rusiei
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
Apostol. Relațiile dintre Hetmanant și Rusia au fost reglementate prin adoptarea unui cod cu 28 de articole. Acest cod a fost valabil până în momentul desființării Hetmanatului. Printre altele, acest cod stipula că: În 1764, poziția hetmanului a fost desființată de împărăteasa Ecaterina cea Mare, iar atribuțiile sale au fost preluate de un al doilea Colegiu al Rusiei Mici, fomat din patru funcționari guvernamentali ruși și patru cazaci aleși. Acest colegiu a început prudent dar ferm să elimine ultimele vestigii ale autonomiei
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
Căzăcesc. Cazacii relocați în regiune au fost numiți „cazaci slobozi’’. Regiunea a fost organizată în cinci regiuni administrative regimentale ("polki"), numite după orașul principal al fiecărui regiment, și subîmpărțite în districte-companii ("sotnii"): Ostrohozki, Harkivski, Ohtîrski, Sumski și Iziumski. În timpul domniei împărătesei Ecaterina cea Mare, regimentele din regiune au fost sesființate, iar privilegiile cazacilor au fost abolite printr-un decret din 28 iulie 1765. Fosta regiune semiautonomă a fost transformată într-o regiune administrativă obișnuită, care a păstrat însă numele „Sloboda Ukraina
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
și oameni de stat francezi, printre care Mareșalii Imperiului Ney, Berthier, Moncey, Lefebvre și foștii miniștri de externe Măreț și Caulaincourt, Napoleon scrisese și semnase o prima versiune a abdicării, care transmitea tronul fiului său minor, „Regele Romei”, sub regenta Împărătesei Marie-Louise. Cu toate acestea, aflând despre predarea capitalei în urmă defecțiunii lui Marmont de pe 5 aprilie, Împăratului nu îi mai rămâne decât soluția de a abdica necondiționat, lucru pe care îl face pe 6 aprilie. Pe 11 aprilie, după nenumărate
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
se datorează, conține știrea unică despre lăcașul anterior. Este desprins de pe exemplarul din Apostol, Buzău, 1704, și cere: “să se știe când au ars biserica de la Cojocani, în anul 1765 meseța avgust ziua întâia, duminica, și 18 căși. În zilele împărătesei Maria Tereza și arhiereu Dionisie și mâna care au scris în groapă s-o putrezi, iar scriptul în veci va trăi, Ilie Popovici...”. Popa Ilie de la biserica Cojocani își întărește, în altă notiță, proprietatea asupra cărții. Nu este lipsit de
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
ori vicerege al Norvegiei. La Palatul Leuchtenberg, la München, la 22 mai 1823, prin procură și în persoană la Stockholm la 19 iunie 1823 s-a căsătorit cu Prințesa Josephine, fiica lui Eugène de Beauharnais, Duce de Leuchtenberg și nepoata împărătesei Franței Josephine. În 1824 și 1833, Prințul Moștenitor a fost pentru scurt timp Vicerege al Norvegiei. În 1838 regele a început să-l suspecteze pe moștenitorul său de complot cu Partidul Liberal de a aduce o schimbare de minister sau
Oscar I al Suediei () [Corola-website/Science/316110_a_317439]
-
Maria Louise a Austriei ( 12 decembrie 1791 - 17 decembrie 1847), născută Arhiducesa Maria Louise a Austriei (), devenită după căsătorie Împărăteasă a Franței (), iar din 1817 a devenit Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla (). A fost a doua soție a împăratului Franței, Napoléon Bonaparte. A fost, de asemenea, de două ori nepoată a Mariei Antoinette și mama regelui Romei, Napoleon al
Marie Louise, ducesă de Parma () [Corola-website/Science/316178_a_317507]
-
Carte a Sfântului Ciprian, ticsită cu un amestec de rugăciuni și ritualuri vrăjitorești. Însă așa cum o putem afla azi, povestea ne-a ajuns prin intermediul hagiografului Symeon Logothetes (a doua parte a secolului al zecelea), care a dezvoltat un poem al împărătesei Aelia Eudochia din secolul al cincilea. Aceasta l-a cules, probabil, în timpul pelerinajelor sale care au inclus "Antiohia Siriei" din Turcia de azi. Născut din părinți cartaginezi păgâni, Ciprian servește încă din primii ani în temple ale lui ""Apolon"". La
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
concurenții corecți, favorizând pedeapsa fizică a oponenților incorecți, o descoperire care reflectă o dovadă recentă despre pedeapsa altruistă. Surorile vitrege ale Cenușăresei erau invidioase pe frumusețea acesteia (cf. Barnhart). În povestea Albei-ca-Zăpada scrisă de frații Grimm mama vitreagă a Albei-ca-Zăpada, împărăteasa, o pizmuia pe aceasta. Biserica creștină a stabilit șapte păcate capitale: mândria , desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginți, invidia (pizma), mânia, lenea.
Invidie () [Corola-website/Science/320032_a_321361]
-
Maria Josepha (30 martie 1739 - 28 mai 1767), Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman, Prințesă de Bavaria, a fost fiica lui Carol Albert, Elector de Bavaria și a Mariei Amalia a Austriei și a doua soție a împăratului Iosif al II-lea. A fost membră a Casei de Wittelsbach. La
Maria Josepha de Bavaria () [Corola-website/Science/320125_a_321454]
-
lui Carol Albert, Elector de Bavaria și a Mariei Amalia a Austriei și a doua soție a împăratului Iosif al II-lea. A fost membră a Casei de Wittelsbach. La 23 ianuarie 1765 s-a căsătorit cu văduvul Iosif, moștenitorul împărătesei Maria Tereza a Austriei la Palatul Schönbrunn. Maria Josepha avea cu doi ani mai mult decât soțul ei. Mariajul n-a fost fericit; a avut loc numai la presiunea mamei lui Iosif, Maria Tereza, care dorea ca fiul ei să
Maria Josepha de Bavaria () [Corola-website/Science/320125_a_321454]
-
nicidată consumat, Joseph a refuzat să doarmă în dormitorul comun și chiar a împărțit balconul care unea camerele lor de la Palatul Schoenbrunn astfel încât să nu-și vadă soția. La moartea socrului ei, la 18 august 1765, Maria Josepha a devenit Împărăteasă a Sfântul Imperiu Roman. Cu toate acestea, soacra ei a rămas cea mai puternică și importantă figură din Imperiu și de la Curtea de la Viena. La 28 mai 1767, după numai doi ani de căsătorie, Maria Josepha a murit de de
Maria Josepha de Bavaria () [Corola-website/Science/320125_a_321454]