4,751 matches
-
adâncă. Era frumoasă. Îmbrăcată cu o rochie din catifea albastră ca cerul senin și la poala rochiei avea cusute safire culese chiar de ea din pomul fermecat al pădurii. Pe cap purta o pălărie tot din catifea, de aceeași culoare, împodobită cu o pană albă ca spuma laptelui, care-i ajungea până la talie . Avea ghetuțe din catifea albastră , brodate cu fire de aur și țintuite cu perle și nestemate. Balaurul a fost orbit de strălucirea ei și a căzut fulgerat de
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
de bucate alese, iar eu... eu nu am nici măcar unde să dorm? La mine nu a venit Moșul niciodată, deși am fost copil cuminte. Cum putea el să mă găsească, dacă nu am un locușor al meu? Aș putea să împodobesc și eu o crenguță de brad, ca Moșul să știe unde să mă găsească. Mai bine pleacă și lasămă să-mi astâmpăr singur amarul. Prin mintea femeii trecură mii de gânduri. Îl luă de mână, îi zâmbi și îi șopti
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
umple sala, numită impropriu, chiar pretențios, de ședințe; era de fapt cantina ornată și improvizată ad hoc...deci o încăpere modestă, obișnuită, curată, fără lozinci pe pereți unde luau prânzul toți; prezidiul era format din trei scaune și două mese, împodobite cu fețe de masă roșii... iar restul accesoriilor erau îngrămădite într-un colț. Celelalte scaune fuseseră aranjate ordonat, întregind ansamblul de sărbătoare dar fiind îngrămădeală, stând și doi pe-același loc, alții în picioare, așa încât aveai impresia, că ajunseseră ultimii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
au ciulit urechile ca unui iepuraș curios, fără să-mi ceară voie. Este un restaurant pe placul meu, cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu mochete înflorate și ospătari stilați, mai mult lung decât lat, totuși nu era de nasul unor studenți amărâți ca noi, dar Edy, tocmai primise bani de acasă și ținea neapărat să o cunoască mai bine pe Giulia, verișoara altui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care încă nu am îndrăznit să scriu - era o construcție ciudată, cu etaj și pod. Am urcat odată, pe când aveam vreo cinci ani, printr-un fel de tunel albastru, ascendent, până în vastul pod, complet gol, în afara unui pom de Crăciun împodobit cu figurine de traforaj, căci nașul era maistru de tâmplărie la o școală. El a desprins atunci din pom o figurină, un urs, pe care mi-a dăruit-o și pe care o păstrez și acum. Este una dintre cele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui, fiindcă nimeni nu era mai nefericit decât în clipa când trebuia să intre din nou în casa stăpânului. Bucuria lui Auta avea însă cu totul alte pricini. Drumul era acuma larg, șerpuind ca urcușul să fie mai dulce, și împodobit cu tufe și cu arbori care rămân totdeauna verzi. La stânga drumului curgea în puhoi puternic, împroșcînd stropi și curcubee, un râu cu apă rece. În dreapta săreau spume și clăbuci de abur pe treptele de bolovani, din apa unui râu fierbinte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spaimă. Totuși, cu atât mai mult se văzu nevoit să-i răspundă și mintea lui nu găsea nici o minciună potrivită. Zise într-o doară: - Astea sunt podoabele lor, nu sunt capete. Cum își pun unii pene în păr, aceștia își împodobesc capetele cu astfel de ulcioare de sticlă viorie... Mai-Baka îl privi cu neîncredere. Zise: - Atunci trebuie să fie zei! Auta își mușcă buza: - Unde ai mai auzit să se plimbe zeii cu un rob negru ca mine! - Tu ești robul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-a despărțit spre a ne aduce nouă tuturor fericire, și bucuria întregului pământ. Sufletul lui îmbătrînit a înviat și întinerește în trupul regelui nostru Mener, viața, sănătatea și puterea noastră. Marele Preot tăcu și se așeză. Într-un jilț împodobit cu argint și aur, îmbrăcat în mătăsuri regești, fu adus Mener și așezat între două șiruri de robi care începură să-i facă vânt și umbră cu mari pămătufuri din pene de struț. Aici, pe corabia Marelui Preot, cu un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din nou pe un țărm. Marea le dăduse uneori hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași nu-i cunoștea nici Mahukutah, care se mira că țărmul cel bănuit n-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași nu-i cunoștea nici Mahukutah, care se mira că țărmul cel bănuit n-a fost al țării lui. Băștinașii împodobiți cu pene îi învățară să înghită fumul unei ierbi amețitoare cu mireasmă plăcută, pe care o aprindeau la capătul unei țevi de lemn, ținând fiecare pe rând capătul celălalt în gură. Neobișnuiți cu astfel de fum, atlanții se înecară, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
este zeul care stăpânește zăvoarele. Tu descui zăvoarele cerului și pe ale inimii. Iar tu ești fără îndoială Uh! îi spuse celuilalt. Te-am văzut cu un toiag umblând aici pe mal, chiar dacă toiagul tău nu e de papirus, nici împodobit cu pene și panglici... Celălalt râse, privindu-și unealta de iscodire a puterii ascunsă sub pămînt: - Dacă ar fi de papirus, nu mi-ar mai folosi la nimic, zise el. Dar pene și panglici putem să-i punem, nu mă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se mai însenină și-i zise: -Acum ar fi bine să bem o cafea. Amândoi intrară în cofetărie "La Eva" unde atmosfera era plăcută. Doar la două mese erau clienți, deși sala era destul de mare înăuntru. Era călduț, vitrina frumos împodobită cu 3 instalații, cu beculețe de diferite culori care clipeau și un brăduleț îmbrăcat în beteală argintie, pe care străluceau globuri colorate. Pe lângă toate acestea, mirosul aromat al cafelei răspândit în sală, te îmbia. Eva le-a servit cafeaua, privindu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de Anul Nou se face din timp, cu o deosebită minuțiozitate, capul de urs este confecționat dintr-un suport metalic astfel încât să redea cât mai real forma de cap a animalului, peste care se întinde o piele de miel, fiind împodobit ulterior cu șiraguri de mărgele. Tinerii care îmbracă acest costum poartă de la gât în jos un cojoc lung întors pe dos sau o blană de oaie, în mână țin un toiag Îbâtăă având la unul dintre capete un lanț scurt
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
fiind tras de o sfoară, producând sunetele unei clămpăniri în ritm de fluier sau a strigăturilor intrepretate de către cioban cum ar fi: Ța, ța, ța, căpriță, ța!... Ca să corespundă cât mai mult cu realitatea capul este încadrat de două cornițe împodobite cu oglinzi și panglici, fixate apoi de un băț care se sprijină de pământ. Corpul personajelor care intrepretează rolul caprei este acoperit cu o scoarță, peste care se cos diferite panglici, deși până nu demult, corpul caprei era acoperit cu
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
dar nu pe cale rațională divinația a dobândit recunoaștere. În Antichitatea romană, divinația stârnește pasiuni și reacții dintre cele mai diverse. În tragedia Astyanax, Accius afirma: "Nu dau deloc crezare augurilor căci ei îmbogățesc urechile altora doar cu vorbe, ca să-și împodobească cu aur casele lor"33. La fel Eunius, în Ifigenia, e de părere că "nimeni nu mai privește ce este la picioarele lui, toți cercetează întinderile cerului"34. Totuși, în Antiquitates rerum humanarum et divinarum (Antichități umane și divine) Marcus
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
copac este întâlnită încă de la naștere 248 (apa de la scaldă este aruncată la un pom roditor sau, la naștere, se plantează un pom care-l va reprezenta pe noul-născut). Ea se mai regăsește în ritualurile nunții 249 (steagul mirelui este împodobit cu ramuri de pom) și ale morții (aici apare pomul de înmormântare sau pomul ca substitut vegetal al mortului 250). Imaginea dublului vegetal pare să-i fi inspirat pe oameni. În esență, viul vegetal reușește să exprime viul uman în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ales soluția cea mai puțin eficientă: aceea a verificării pe propria lor piele dacă o "otravă" este cu adevărat otrăvitoare sau nu. 1.3.4. Activarea viciilor esențiale " Răul notează părintele Stăniloae nu poate cuceri prin el însuși. Răul se împodobește cu flori ale binelui. Omul păstrează în sine o rămășită de naștere a binelui. El trebuie să se amăgească cu părerea că păcatul pe care-l face are justificare prin bine" [1993:37]. Tocmai prin această nevoie de autoamăgire adesea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Pe coasta nord-vest-americană, "vaza, cutia, peretele nu sunt obiecte independente și preexistente care trebuie decorate mai târziu. Ele nu-și dobândesc independența definitivă decât prin integrarea decorului și a funcției utilitare. Astfel, sipetele de pe coasta nord-vestică nu sunt numai recipiente împodobite cu o imagine animală, pictată sau sculptată. Ele sunt animalul însuși..." 19. Klee voia ca artistul să nu fie nici servitor, nici stăpân: pur intermediar. Între pământ și univers", spune el. Așa cum fusese, am văzut, între vii și morți. Dar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau dispunerea lor. Numai natura creează valoare, nu și geniul omenesc. Oricât de delectabile ne par frescele de la Pompei și Herculaneum, ele erau considerate ornamentale și monumentale. Depindeau toate de arhitectură, pe care pictorul, imitând alabastrul, onixul sau emailul, o împodobea sau o amplifica. Tariful lui Dioclețian (301) îi va așeza pe sculptori, mozaicari și pictori în rândul muncitorilor din construcții, atât erau de neclare granițele între zidărie și opere, ornamente, picturi, mulaje. Iar dacă Vitruviu face loc în cartea sa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
manufactură, nu de mașinism. Imaginea argintică, apare odată cu calea ferată, autorizarea camerelor sindicale și magazinul universal. În partea stângă, este primită destul de bine de liberali. Vom vedea curând frumoasele stampe pe care nu le găseam decât în saloanele amatorilor bogați împodobind până și locuințele umile ale muncitorilor și țăranilor" (La Revue française, 1839). În partea clericală, lumea e mai rezervată. "Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea sa și nicio mașină omenească nu poate fixa imaginea lui Dumnezeu" (Leipziger Anzeiger
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Iliada e străbătută de tandrețea, de îngrijorarea și de durerea acestei maternități. Se află din poem chiar amănuntul, mișcător, că, la plecarea lui Ahile în război, Tetis i-a pus în corabie, să-l ducă acolo, departe, un cufăr frumos, împodobit cu lucrături, în care i-a îngrămădit straie de tot felul, să-i țină de frig și de vânt lângă Troia, adăugând și o cupă măiestrită, pentru libațiuni (pe care Ahile o folosește când pleacă Patrocles la luptă). Între plecarea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Iliada e străbătută de tandrețea, de îngrijorarea și de durerea acestei maternități. Se află din poem chiar amănuntul, mișcător, că, la plecarea lui Ahile în război, Tetis i-a pus în corabie, să-l ducă acolo, departe, un cufăr frumos, împodobit cu lucrături, în care i-a îngrămădit straie de tot felul, să-i țină de frig și de vânt lângă Troia, adăugând și o cupă măiestrită, pentru libațiuni (pe care Ahile o folosește când pleacă Patrocles la luptă). Între plecarea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vedea din tabloul lui Ingres, "Madame Moitessier"‡‡‡‡‡‡ Franz Xaver Winterhalter, pictorul "de serviciu" al Curților Regale europene (v. iconografia victoriană), o pictează pe împărăteasa Austriei, Elisabeta (celebra Sisi), la 1860, purtînd un păr bogat, împletit, căzînd lung pe spate și împodobit cu flori. Lobii urechilor nu sînt acoperiți de păr, pentru a pune în valoare cerceii din pietre prețioase. Marea burghezie înstărită nu se lasă mai prejos și preia moda lansată de nobilele doamne (cu excepția portului bijuteriilor, adeseori imitații). Consemnul burghez
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care a marcat declinul Imperiului Austriac și ascensiunea regatului prusian în spațiul german: "Infanteria cu tunicile sale albe și pantalonii albaștri, vînătorii îmbrăcați în verde, care purtau mantale cu curele peste mijloc și peste umăr, cu pălării cu boruri largi împodobite cu pene de cocoș de munte, husarii cu tshakos cu fireturi galbene, și ulanii cu schapkas cu margini roșii și cu lănci împodobite cu fanioane în culori vii, artileriștii în tunici cafenii și cuirasierii cu cizme înalte și coafuri cu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în verde, care purtau mantale cu curele peste mijloc și peste umăr, cu pălării cu boruri largi împodobite cu pene de cocoș de munte, husarii cu tshakos cu fireturi galbene, și ulanii cu schapkas cu margini roșii și cu lănci împodobite cu fanioane în culori vii, artileriștii în tunici cafenii și cuirasierii cu cizme înalte și coafuri cu creastă toți ovaționînd împreună în timp ce ofițerii cu pălăriile lor în trei colțuri, împodobite cu dantelă din fir de aur și pene verde-deschis, treceau
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]