384,087 matches
-
într-o epocă cel puțin bizară. Tot ceea ce secolele precedente au valorizat ca introspecțiune a individului pe verticala personalității sale, de obicei în solitudine și meditație, se vede depreciat de epoca postmodernă. în momentul în care marile structuri sociale au început să-și piardă autoritatea iar individul "eliberat" s-a instalat în centrul lumii, declarînd mai cu seamă că s-a sfîrșit cu șantajul tragic și apocaliptic pe care-l exercitau sistemele precedente, ideologia hedonismului a luat imediat în mînă tot
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
nu este atît de paradoxal. Ea înlocuiește doar o fostă presiune socială cu una nouă, fiindcă vieții umane i se impune o normă ce abuzează de misterul acestei vieți. O astfel de societate fals tolerantă te obligă, de fapt, să începi să-ți cauți singurătatea. În noul sistem al "hipermodernității", cum îl denumește Gilles Lipovetsky, ochiul orwellian care te spiona odinioară este, de acum înainte, simbolicul ochi al milioanelor de camere de luat vederi, ce te spionează cu... indiferență. Totul a
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
pizza" (EZ 2486, 2000, 12). Invariabilitatea e însă doar aparentă: desinența specifică de plural apare, inevitabil, dacă e nevoie de o formă articulată: pizzele ("Toate pizzele sunt proaspăt pregătite", pizzahut.ro). La fel de inevitabilă e forma de genitiv-dativ: "Istoria producerii pizzei începe în antichitate" (magicland.ro). Oricum, cuvîntul pizza are deja o familie lexicală în română. Derivatele - pizzerie, pizzar - păstrează în genere ortografia termenului de bază: "am încercat să deschid o pizzerie" (EZ 2486, 2000, 12); "tânăr 24 ani, caut loc de
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
că dacă oamenii au cumpărat cartea, se vor duce și să vadă filmul. Iar criticii literari privesc cum literatură de bună calitate devine film prost sau criticii de film laudă un lung metraj bazat pe un material dezastruos, și protestele încep să curgă din ambele părți. Oricum, adaptările sunt omniprezente: la cinema (Casa de nisip și ceață), la noutăți video (Misterele fluviului) și la TV (Mansfield Park, difuzat de HBO). Primele două aparțin tipului III de adaptare și au multe elemente
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
important era modul în care se nara o situație aparent banală care devine dramatică prin efectele neașteptat de destructive. Or, în film, narațiunea e transpusă cât se poate de banal, singura îmbunătățire fiind faptul că spectatorul e lăsat - doar la început - să coroboreze datele pentru a elucida situația personajelor, ale căror mișcări sunt filmate în cadre paralele. Povestea conflictului dintre Kathy (Jennifer Connelly) și Behrani (Ben Kingsley) - patriarhul unei familii iraniene - a cărui miză e casa americancei, confiscată pe nedrept de
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
cu coloana sonoră excesivă a lui Horner (vezi Titanic). Lungmetrajul merită văzut doar pentru jocul actorilor, care, nu știu cum, au reușit să-și ia rolurile în serios. Dacă tot vorbeam înainte de elemente comune, și Misterele fluviului are o structură tragică, dezastrul începând cu o greșeală ("hamartia"). Minoră în Casa" - Kathy nu-și citește scrisorile și nu află la timp de evacuare, majoră aici - un personaj comite o crimă, și e învinovățit de alta, care, coincidență, se petrece în același timp. De altfel
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
din U.N.A.T.C. Îmi place cînd mă surprind. Cui nu-i place asta în teatru?! Așa cum au făcut-o extraordinar Mihaela Sîrbu și Mihai Călin în Bash. Așa cum o face acum Vlad Zamfirescu în prima parte a personajului său, pînă încep să se vadă consecințele metamorfozei. Așa cum l-am văzut pe Șerban Pavlu, marcat de tensiunea unui tip macho, imperturbabil, superficial, care are, ca noi toți, un călcîi vulnerabil: iubita lui (Andreea Bibiri), viitoarea soție. Un punct bun, nu doar la
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
funcțiunii. Emancipată, misterioasă, sexy, provocatoare, plină de imaginație, nonconformistă, studentă în ultimul an la Arte Plastice. Revoltată de perfecțiunea unei sculpturi clasice, tînăra noastră amenință cu un atentat plastic: desenarea cu grafiti pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Aici începe o relație amoroasă cu totul neașteptată. Care se va încheia, la fel de neașteptat, dur, dureros, la un vernisaj al sculptoriței noastre. Ce a modelat și cum, veți vedea. Aș putea să povestesc puțin, dar mi s-ar părea o aiureală. Aș
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
frigul Îi Învăluie tot corpul strângându-l ca Întrun clește, făcându-l să o ia la fugă din toate puterile desculț pe zăpada foarte puțin bătătorită. Văzându-l așa gol nea Ion Ursache aproape se cruci și lăsând treaba ce Începea s-o pornească veni spre el. — Ei da, că bine arăți! Măcar de-ți luai ceva deasupra. Ia! - și-i Întinse un cojoc gros de oaie În care copilul aproape dispăru simțindu-i imediat căldura. El Însă voia mai degrabă
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
și poate va fi una din cele mai interesante amintiri din viața ta. Vezi, acuma o punem Într-o poziție mai bună, Îi așezăm niște paie unde trebuie, Îi dăm și puțin ajutor. Așa fetițo! Hai că... merge! Vezi, acum Începe bine, străduiește-te! Ca un pleznet de bici năvăli pe ușa deschisă vântul. În prag apăru soția Ana Înfășurată Într-un țol zvârlind pe ochi scântei, din care nea Ion pricepu că nu-i a bună pentru unul din ei
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
o perucă afro și înzestrându-și curtenii cu serviete și cu pantofi ortopedici a căror modă o prevestește... Altă etichetă decât parodie universală nu pot găsi pentru acest film, tocmai pentru că ia în răspăr o varietate de genuri. Dar să începem cu începutul... Tânărul împărat (Chang Chen, banditul din Tigru și dragon) și sora sa (Faye Wong) vor să scape de tirania mamei lor și să cunoască viața din afara Orașului Interzis; ea reușește să evadeze, se deghizează în bărbat și ajunge
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
scenariul o cotește către melodramă în ultima parte; există și un contrast evident - această comedie e filmată ca un film de artă... Oricum, contemplați numele de actori ce revin de-a lungul acestui articol și veți vedea că cinematografia hongkongheză începe să aibă aerul unei afaceri de familie...
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
profundă luptă a sculpturii împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi istorii a statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
Despre prieteniile literare În revista PORTO-FRANCO (nr. 7-8-9/ 2004), într-un interviu acordat Angelei Baciu, Cezar Ivănescu povestește cu o melancolie senină cum i-a cunoscut pe Marin Preda și Nichita Stănescu: "Prieteniile, abia după ce au trecut sau au dispărut, începi să le descoperi adevăratul gust și adevărata valoare, unicitatea lor chiar. Recunosc, într-o viață am avut printre colegii mei literați șanse nenumărate, zeci, sute, puteam să am mulți prieteni, până la urmă s-au redus la câteva persoane, cu unele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
volum le corespunde în volumul al doilea o perioadă de 31 de ani. Și ce ani! 1954-1985. Sînt anii "reeducării" în care pușcăriile din România sunt ticsite de scriitori și de tot ce a însemnat elita intelectuală și politică interbelică. Începe micul dezgheț de după Raportul Hrusciov, are loc revoluția din Ungaria și, imediat după înăbușirea acesteia, noua strîngere a șurubului la nivelul întregului lagăr comunist. Trupele sovietice sînt retrase din România, este anunțată oficial încheierea cooperativizării, apar primele semne ale liberalizării
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
ale feminității, de departe cele mai eficiente: "...Adrian mi-a plăcut ceva mai mult, a fost mult mai potolit, spunînd același gen de fraze ("sînt orbit de tine, înnebunit"), dar pe un ton mult mai convingător, mai firesc - drept care am început să-l cred. Vrea "să-l mîntuiť și eu n-am nimic contra, cu condiția ca el să mă ajute, devenind dacă nu comunist măcar renunțînd la a fi un dușman al ideilor mele" (p. 48). Scriitoarea este suficient de
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
mă nemulțumește la N(icolae) B(reban) e brutalitatea lui (care nu e semn de forță), caracterul peremptoriu al afirmațiilor pe care le face, megalomania furibundă" (p. 100). Despre același Breban, trei ani mai tîrziu: "Am un prieten pe care încep să-l detest: Breban. Cu tot formidabilul lui talent, în raporturile personale e mînat de subiectivism furibund, pînă la fanatism (cea mai odioasă boală a spiritului). Dumnezeule ce plăcere îi face să se audă dizertînd! Nu îngîmfarea, nici măcar megalomania nu
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
Revoluția de Dinu Nicodin. Se confirmă istoricul an 1933, cel mai fast pentru istoria romanului românesc, reprezentat aici de nouă romane. După cum deceniul 1925-1935 este cea mai strălucită epocă a romanului. Din perioada comunistă (1948-1989) colecția selectează 30 de titluri, începând cu Bijuterii de familie de Petru Dumitriu. Cu câte trei romane din această epocă intră în prima sută din toate timpurile: Eugen Barbu, Groapa, Princepele, Săptămâna nebunilor, și Zaharia Stancu, Jocul cu moartea, Ce mult te-am iubit, Șatra; cu
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
discret de ananas sau, în orice caz, de fructe exotice. Una peste alta, pregătindu-se pentru o nouă zi de serviciu, în timp ce viziona cu coada ochiului secvențe din meciul PSG " Chelsea ca să-l vadă pe Mutu titular la rezerve, a început să fluiere ceva vesel, ceea ce nu i se mai întâmplase de la participarea la sărbătorirea de la }ebea când, după plecarea distinșilor huiduiți Ion Iliescu și Adrian Năstase & Comp., Corneliu Vadim Tudor a ținut marele spici electoral pe care hălăduiții la grătare
Laptop-ul ca prajitor de Pâine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12479_a_13804]
-
țesăturile sonore carora li se vede din plin căptușeala (adică, dublura), ca semn că lumea muzicii și muzica lumii sunt (definitiv?) întoarse pe dos. 11. Abia de când se pornește să i se vadă tivul, de când materialul din care este croită începe să se uzeze, rărindu-se, scămoșându-se, zdrențuindu-se, de când își exhibă cu nonșalanță metabolismul, viscerele, arderile ca niște poveri de temut ce ruinează armonia dintre suflet și trup, muzica savantă slujește ceea ce este frivol în existența oamenilor serioși și
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
putea face?! În timp ce stăteam de vorbă cu acest nefericit credibil, el m-a întrebat ce cred despre afacerea Cămătarilor. Scandalul zilei! I-am răspuns că nu mă preocupa acest subiect. Că ține de fapte diverse Metamorfozat în ziarist ad-hoc, omul începe să-mi descrie ceea ce citise în presă. Firele duc sus! O prostituată a spus că i-a recunoscut printre polițiștii și judecătorii care se ocupă de acest caz pe unii dintre foștii ei clienți. De asta ce mai zici? Dar
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
ei clienți. De asta ce mai zici? Dar dacă prostituata e ghidonată, ca să-i bage pe cît mai mulți în scandal? m-am întrebat după aceea. Căci totuși, istorioara cu declarația prostituatei nu prea mi se părea verosimilă. Dar cazul începe să mă intereseze. Aflu de la un post de televiziune că frații Cămătaru aveau instalații de supraveghere în camerele hotelului lor în care roiau prostituate. Adică inventivii frați își înregistrau clienții în vederea unor posibile șantaje. Oricum, de pe urma descoperirii făcute la hotelul
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
cele o sută de fotografii. Nestingherit, pictorul a avut tot răgazul să-și facă o idee despre teancul de falsuri, mărturisindu-mi asentimentul său că nouăzeci dintre ele, reproduse în fotografiile cercetate, nu-i puteau fi atribuite lui Andreescu. Discuția începe sub cele mai bune auspicii - i-am spus eu, vădit bucuros - dacă 90% întrunesc opinia noastră comună!" }uculescu însă a exclamat: "Aaa, nu! Astea 90 se vede de la o poștă că sunt falsuri ordinare, nici nu trebuie să te pricepi
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
dar neavând încotro (la insistențele sale }uculescu își reiterase recomandarea), Ionașcu s-a prezentat la mine cu tabloul în cauză, relatându-mi amănunțit ce-I declarase specialistul său. Am fost la rândul meu surprins, dar din cu totul alte motive: începeam să constat că atitudinea pictorului în ce mă privea nu se datora unei simple exaltări de moment. Avea un substrat mai adânc, pe care nu puteam să-l intuiesc, șI care urma să-și arate, nu cu mult mai târziu
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]