4,849 matches
-
cotropit de pădure unde nu se zărea nici o lumină. Am stat cât am stat și pe urmă m-am dat jos să mă dezmorțesc. Abia am făcut însă câțiva pași, depărtîndu-mă puțin, că trenul a plecat pe neașteptate. M-am încurcat pe întuneric în bălăriile de lângă terasament și nu l-am mai putut prinde. Nu știam unde mă aflu și am pornit de-a lungul liniei. Am mers așa multă vreme, depășind pădurea. M-am oprit să mă odihnesc puțin și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mai găseam nici o ieșire. Alergam în toate direcțiile, orbecăind, lovindu-mă de mărăcini, dând la o parte cu mâinile însîngerate de ghimpi crengile de trandafiri sălbateci și, când credeam că voi ajunge în sfârșit la un luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că văzusem de multe ori, din gară, aceeași scenă, dar răsturnată: ciorile lovindu-se parcă de o barieră invizibilă și revenind spre gară. Prin urmare acolo era marginea mlaștinilor, prima barieră de stuf. Am pornit și era gata-gata să mă încurc din nou când, din fericire, alt cârd de ciori apăru și făcu cale întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am spus ceva până acum în afară de gândurile mele, de amintirile mele? Nu, și nici să nu vă așteptați s-o fac. Nu pot altfel, deoarece simt nevoia să mă explic. Și pe măsură ce mă explic mai mult, am impresia că mă încurc mai mult. Ceea ce mă descumpănește și mă împinge să ridic tonul și să reiau totul de la capăt. Poate n-am fost destul de limpede. Poate am vorbit prea încet. Se pare că, pentru destui inși, înțelepciunea este arta de a te
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
viu? Simțeam că n-aveam sânge și că în loc de sânge prin mine curgeau amintiri tulburi, acolo pe țărmul unei mări necunoscute, aruncat eu însumi ca o monedă veche. Valurile mă azvârliseră dintr-un trecut în care vârstele și întîmplările se încurcau. Am luat un pumn de nisip și l-am lăsat să curgă încet. Parcă chiar viața mea se scurgea printre degete, nisipul revenea în nisip, clipa trăită se întorcea în resturile altor clipe și mă întrebam cine am fost de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu mai aveam orgoliul de a împărți dreptatea în istorie. Mi se părea o copilărie vechea mea pasiune. Îi spusesem și Eleonorei într-o zi: "În istorie nu e valabilă teoria cu reconstituirea unui brontozaur după un femur. Patimile au încurcat iremediabil multe lucruri. Și pe urmă istoria a fost mereu rescrisă în funcție de interese. Ea a ajuns să semene uneori cu un nesfârșit palimpsest unde e aproape cu neputință să ajungi la scrierea originală. Sau chiar dacă ai ajuns, nu știi că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tentaculele lor... Oare și tristețea, domnilor, să fie un simplu cuvînt?... Deșertul nu. Deșertul e o realitate. L-am văzut cu ochii mei și chiar dacă uneori mă auziți îndoindu-mă de asta să știți că mint. Un singur lucru mă încurcă. Am încercat să-mi spun: "Nu exist". Și mi-am dat seama că exist. Vorbesc, deci exist. 29. Mi-am privit figura într-un geam. Am tresărit observând că am un rid adânc pe frunte care coboară pe lângă ochiul drept
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
între conștiință și faptele mele a existat un deplin acord. La școală, aveam îndatoriri precise: trebuia să învăț lecțiile, să fiu ascultător, sârguincios, disciplinat. Și îndeplineam corect toate aceste comandamente. Acasă nu mi se părea că fac rău dacă mă încurcam la un joc de cărți, uneori noaptea, dacă trăgeam un chef la toartă sau dacă întrețineam legături de dragoste cu fete. (Pe atunci, de obicei mai în vârstă decât mine.) Principalul era să trec clasa. Și o treceam. De altfel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fete. (Pe atunci, de obicei mai în vârstă decât mine.) Principalul era să trec clasa. Și o treceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la învățătură. Cui ce-i păsa de conduita mea extrașcolară? Prin clasa a VII-a mă încurcasem cu o văduvioară de 35 de ani, care ținea un restaurant, cel mai bun din oraș. Se prăpădea după mine, mai precis după tinerețea mea. Nu cred că o iubeam, era prea mare diferența de vârstă, dar ea întruchipa în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
casă, punîn-du-mă să-i meditez copilul, elev într-a doua de liceu. Nu mai pomenesc că o droaie de școlărițe îmi făceau ochi dulci., Nu prea trăgeam foloase de pe urma acestor atenții, pentru că, la drept vorbind, nu-mi plăcea să mă încurc cu fete de școală, știind că-mi voi pierde vremea degeaba. M-am legat numai de una, Ninon, elevă într-a VIl-a, frumoasă și zglobie, de care era îndrăgostit tot liceul. Poate tocmai acest lucru m-a împins să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe Rița: ― Anunță-l pe găzar ― doamnelor "contese". Alteori tot Charlot venea să ne informeze: ― Fraților, contesele au încurcat rău administrația. Cine le-a pus să concedieze pe administratorul general al domeniilor? Văd pe ușă 28 de liniuțe trase cu tibișirul, ceea ce însemnează că au consumat, pe datorie, trei deca de gaz. Iliuță adăugă îndată, cu ironie: ― Mi se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
secretarul meu izbucni într-un elan de admirație: ― Sînteți formidabil, pe onoarea mea!... ― Nu vorbi prostii, l-am admonestat cu o asprime prea excesivă. Hai, șterge-o acum și vezi-ți de treburi. Înainte de a pleca rămase câteva clipe locului, încurcat: ― Vă rog să mă iertați: pentru ce e nevoie de două morminte? ― Am spus două morminte? ― Da, v-am auzit cu urechile mele. ― Nu-i nimic. Lăsăm și două. Ce-are a face? Mda, avea dreptate băiatul. De ce comandasem cavoul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fluent în fața unui auditor atât de numeros... La început mi-a fost teamă să nu-ți pierzi șirul și odată, când ai făcut o pauză lungă, am înghețat de spaimă. Credeam că m-ai zărit și de aceea te-ai încurcat. Nu știam cum să mă strâng, să mă fac mică, mică de tot, să pier ca un fulg de păpădie. În fine, a trecut și asta. Fără' să vreau am surprins o frântură din conversație: două studente din fața mea vorbeau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de zăpadă. E primăvară în toi. În afara codrului, culmile întinse aduc bucuria mieilor drăgălași cu blana deasă și moale. Câte-un iepuraș, pe ici, pe colo, aduce și el bogăție și optimism întregului tablou de primăvară încă timidă și ușor încurcată de grosul strat de zăpadă ce a plecat cu greu... Gospodarii caselor au ieșit afară... câmpul îi cheamă, îi ademenește și, în același timp, le face promisiuni cu brazdele sale asemenea unor felii de pâine rumenită într-un cuptor de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
la Pocrovca. Stăm la mama. Mama are păpușoi, are grâu, cartoafe, porc, păsări, așa c-o s-o ducem bine. Învățăm vârtos pentru capacitate iar seara ne ducem la învățătorul Irimia să-l ajutăm să treacă de capacitate că s-a încurcat de trei ori de ea. Ne mai ducem pe la popa Mutu la o mâncărică bună și vinișor și mai și... Nu, dragă Luca, plec la Tighina, la revizorat. Poate s-o găsi un post și pentru mine. Și iar pelerin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu verdeață..." Pe Buzdugan, părinte, pe Buzdugan, că el e cel care a murit. Bine. Să ne rugăm pentru sănătatea regentului nostru Buzdugan, cinstindu-l întru mulți ani! Nu, părinte, ai greșit, Miron Cristea să trăiască! Mda? Ia nu mai încurcați voi slujba că e un Te Deum oficial... Pomenește-i Doamne în împărăția ta și pe Buzdugan și pe Miron Cristea făcându-le lor veșnica pomenire și să le cântăm din tot sufletul și din tot cugetul nostru Mulți ani
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
le dăm binecuvântarea și vă dorim nuntă mare și frumoasă ca de oameni aleși și care judecă cu inima, că și inima are mintea ei. Ei s-au căsătorit însă noi n-am mai ajuns la nuntă fiindcă ne-au încurcat socotelile Stalin și cu Hitler. Basarabia a fost ocupată de sovietici iar noi a trebuit să ne refugiem dincoace, pe malul drept al Prutului în 1940 iar în 1941 a început războiul tocmai între cei doi dictatori. Din păcate au
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
primilor elevi. Învățător de 15 ani, elevă de 16. Erau împreună și vorbeau din ochi, din tăceri și cu un plus de lacrimă la risipa de lacrimi ale sfinților de deasupra, ploaia... Ne-am întors greu la șosea. Ne-am încurcat printre crucile putrede ale fraților dintr-un demult risipit schit și fiecare pas reașeza pe oase durerea septuagenară. Parcă mă trag gropile... Se uscase și pierdea la fiecare pas câte un gram de suflet. Tu ce zici? Scrie, tată. Fă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
suspinele lui Lamartine din Lacul. La Levadia, două izvoare banale, care nu erau nici măcar pitorești, m-au tulburat numai pentru că se chemau, unul "izvorul Mnemosynei", altul "izvorul Lethei". În mod cât se poate de serios, am avut grijă să nu încurc izvoarele, să beau, mai întîi, cum se recomandă și cum face toată lumea acolo, din izvorul uitării și abia apoi din cel al memoriei, deoarece, dacă le încurci, riști, se zice, să nu mai ții minte nimic. Măslinii mi-au dat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Lethei". În mod cât se poate de serios, am avut grijă să nu încurc izvoarele, să beau, mai întîi, cum se recomandă și cum face toată lumea acolo, din izvorul uitării și abia apoi din cel al memoriei, deoarece, dacă le încurci, riști, se zice, să nu mai ții minte nimic. Măslinii mi-au dat, mereu, o impresie de răbdare dezolată și blândă, iar chiparoșii m-au trimis cu gândul, constant, prin noblețea lor funerară, la corurile tragediilor antice. Ce legătură au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
principal al Americii, lipsa de tradiție, se transformă într-o calitate când e vorba să apese pe accelerator. Istoria nu-i atârnă ca o piatră de moară în spate, așa că se poate mișca mai dezinvolt decât noi, fără să se încurce în pro-bleme de identitate interminabile. Săracă în tradiții, America își concentrează întreaga energie în "visul american". Și tocmai asta îi dă o eficiență periculoasă. Americanul nu ține să fie "intelectual". Visul lui e să câștige bine, să-și asigure o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la glu-mele despre "neamul gâlcevitor al tracilor". N-a fost ni-ciodată la doctorul Costin, și-a făcut o schiță, pe baza explicațiilor pe care i le-a dat la telefon doctorul, dar schița nu-l ajută prea mult. S-a încurcat. Din când în când îi spune Monei: "Uită-te pe hartă". Mona studiază harta și îi zice: "Ia 7. Urmează 10. Continuă cu 5.". Sunt numerele autostrăzilor. Parcă orașul ar fi un rebus, pe care trebuie să-l dezlegi... Am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dracula. Intrăm la un bar să bem ceva. Mă așez pe unul din scaunele înalte și cer o bere. Zgomot continuu, râsete, comenzi, anunțuri. Pe ecrane, curg rezultatele unui joc pe care nu-l pricep. Impresiile au început să se încurce, dar nu-mi mai pot închipui un Las Vegas ieșit din fascinația jocului. Chiar și după un dezastru nuclear s-ar auzi, cred, vocile crupierilor, urmate de câteva clipe de tăcere încordată în care nu se știe ce va hotărî
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ea ar produce, probabil, fisuri periculoase în eficiența americană, ar șubrezi naivitatea și forța Americii, dîndu-i ceva din specialitatea europenilor de a-și analiza, până la viciu, melancoliile. Un american incult se poate ocupa liniștit de afacerile sale, fără să se încurce în speculații inutile, care ți-au legătură nici cu bursa, nici cu șansele de succes. Plutim deasupra norilor și nu se vede nimic, jos. Aș vrea să zăresc Clevelandul. În Cleveland (de care am auzit înainte de a auzi de București
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
însă, știind că numitul învățătoriu nu va fi mulțămit cu un congediu pe care nu-l ceruse, au observat următoarea linie de conduită: au asistat timp de-o săptămână la prelegeri, au văzut că d. Corvin dă esplicațiuni false, se-ncurcă în vorbă și adeseori nu mai poate urma și, în fine, că elevii, văzând starea sa au ajuns fără disciplină, //iară d-nia lui, spre a restabili disciplina, aleargă la niște pedepse, nepermise de regulele școlare, și acelea aplicate într-un
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]