9,974 matches
-
trimite acasă. Uite așa am ajuns pentru prima dată la miliție, părinții nu mi-au spus nimic, dar bănuiam eu că stiau și cred că mă astepta să o iau din nou. Nu stiu cum s-a terminat episodul pentru că n-am îndrăznit să o întreb pe mama. Fiind o fire bolnăvicioasă, ca și un pui de avicola -scuzați expresia - eram mai tot timpul răcit cu gîtul roșu și câte și mai câte, nu aveam voie multe, înghețată, sucuri reci sau tot ce
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
îl considera furt, oricum patronul o plătea prea puțin pentru cât stătea ea în soare, în ploaie sau în frig, doar cu o umbrelă veche și zdrențuită deasupra capului. Nicu întârzie în seara aceea și mai veni și afumat. Nu îndrăzni să-i spună nimic, știind că atunci când ea începea să-i pună întrebări, putea deveni violent. Trebuia să aibă grijă cu el! - Ce-i asta? La strigătul lui, se grăbi spre hol. Îl văzu cu poșeta ei într-o mână
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
a pururi fericite! Condacul al 12-lea Din destul reverși daruri și belșug de veselie și de fericire dumnezeiască, Părinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaște veselește sufletele noastre și ne sfințește chiar și trupurile, nouă, celor sărmani, ce îndrăznim să grăim Preasfintei Treimi: Aliluia! Icosul al 12-lea Lăudându-ți luptele în cântările noastre, Părinte Mucenice Efrem, slăvim darul de care te-ai învrednicit și, apropiindu-ne de sfintele tale moaște, îți cerem să ne ocrotești până în sfârșitul vieții
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
urma, dar nu pentru mult timp. Ajungând în capitala mă întâlnesc cu soția și cu soacra să mergem la cumpărături, nu după mult timp îl observ pe unul cu ziarul făcut sul că-i după mine. De acuma nu mai îndrăznesc să fug pentru că eram și cu alai în spate... ...ziceam în sinea mea când treceam dintr-o stradă în alta pentru ca să acopăr fuga mea de mai înainte, -cum fug uite că vin înapoi și merg încet. Poate unii vor zice
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
feței și brațelor mele: - Ce-ai pățit? Cine te-a zgâriat în halul ăsta? - Gigi al lui Tudose! - Daaa?! Lasă că mă duc eu la miliție, mă duc și la taică- su să-l iau la rost, cum de-a îndrăznit băiatul lui să te aducă în starea asta îngrozitoare! Nu a trecut nicio oră că, la pârleazul din fața casei apăru mama lui Gigi, cu băiatul ei de mână. - Uitați-vă, pani Darie! Uitați-vă ce-a făcut băiatul matale cu
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
dăruire, cu fanatism chiar. Eu unul ca să mă afirm, să îmblânzesc naiul, repetam, exersam și nopțile, cu buzele rănite până la sânge. Tamara GORINCIOI: Ați visat vreo dată că veți evolua alături de regele naiului, Gheorghe Zamfir? Vasile IOVU: Nu, nici nu îndrăzneam să visez că voi evolua alături de acest titan al naiului. Dar bunul Dumnezeu a făcut să ne întâlnim. În 1971, în anul care absolveam Institutul de arte, eram la examenul de licență. Citisem în ziarul „Sovietskaia kultura” că vine într-
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
dacă se poate... SECRETARA: O audiență? MUNCITORUL: Da, că am o belea. Hâc. Pardon! SECRETARA: Asta e beleaua, nu? MUNCITORUL: Nu, asta e... hâc. SECRETARA: Hâc. Sigur că hâc e hâc. MUNCITORUL: Ca să-mi fac curaj. Altminteri nu aș fi îndrăznit. SECRETARA (după ce bea din cafea): E delicioasă. VOCEA SECRETAREI: Mă enervează. SECRETARA: Ce vrei să-mi ceri? MUNCITORUL: Am auzit că se fac niște liste. SECRETARA: De premiere? MUNCITORUL: Nu, că nu sunt obișnuit cu delicatesuri din astea. SECRETARA: Atunci
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
știu ce semne las iubirii voastre? Și cum să nu încep altă plămadă când nu mă mai percep ca pe-o monadă? Pot să nu stau vibrând pe-orice răscruce când către țel, cântând, soarta mă duce? De ce să nu-ndrăznesc mai mult întruna, când viața o iubesc ca-ntotdeauna? Durerile se-ntunecă Nu mă-nspăimânt când repede trec zilele în zbor grăbite să mă lepede în risipirea lor. Nu poate să mă spulbere niciun amar sau chin. Eu până și din
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369883_a_371212]
-
știe că Tudorel se află în pericol. Vă enervez? Cum adică, mint? A, da! Aveți dreptate. Angajații domnului Ionescu știu că el a plecat acasă. Dar pe șosea, trecând prin sate cu oameni și copii pe ulițe. Unde lupul nu îndrăznește să vină. De aceea, vă propun să înghețăm povestea în momentul când cumătrul lup face saltul său fatal asupra lui Tudorel cel fericit. Ca pe o peliculă de film ruptă sau oprită-n loc de niște butoane sau șurubele. Apoi
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor și ale tufișurilor, ce li se păreau ireale, îmbrăcate ca niște stafii cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac este ascuns fie un lup
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
împăratul emite Diploma regală din 12 decembrie 1701, ce poate fi considerată un adevărat decret de toleranță religioasă. Pentru a risipi zvonurile că ar intenționa să-i unească pe români cu forța, în Diplomă se spune că “nimeni să nu îndrăznească, sub pedeapsa grea a mâniei noastre, de a supăra ori chiar a jigni pe români în această libertate a lor; cei ce ar lucra împotriva ordinului nostru, să se pedepsească după cuviință și celor jigniți să li se ofere satisfacție
DRAMA ROMÂNILOR ORTODOCŞI DIN ALBA IULIA LA 1701. CAZUL TRAGIC AL NOBILULUI ROMÂN GAVRIL NAGSZEGI de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369900_a_371229]
-
întreabă: - Te simți rău? Suferi de ceva? Poate o insolație? - Da! Nu mă simt bine în pielea mea. Spre ați intra în voie încerc să intru-n pielea orășencei care poartă acest simulacru de costum. In satul nostru nu aș îndrăzni să apar în el la scăldat. Aș fi alungată pe drept cu pietre. - Cine te oprește să-l dezbraci? Nu mai ai secrete de dezvăluit. - Tocmai aici stă problema. Ai văzut prea mult din corpul meu, iar o parte din
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
una din aceste situații să fi fost chiar mămica ta când ați fost concepute. Este începutul multor căsnicii reușite, în perioada de timiditate reciprocă. După propriile tale constatări o fată spune întotdeauna NU! Dar nu moare fată. Dacă partenerul nu îndrăznește apelează la alte șiretlicuri cu Nu în brațe. Nu este nimic amoral. - Ăsta este secretul chiloțeilor? Păcat că mi l-am însușit când nu-mi mai servește la nimic. - Nu chiar. Viața are multe cotloane în care vrând nevrând intri
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
trăite de mine în ne-prezența ta și, le rezemam pe obrajii mei îngustați de lacrimi. soarele mușca din amiază,și mă mișcam împreună cu tine, cea nevăzută, cea de mine iubită în șoaptă, peste movile,peste munți, acolo,unde,nu îndrăznisem să te iubesc vreodată! cât de tare mă frigeau mâinile în îmbrățișările astea mute,cu tine! nori grei apăsau peste trăirile mele și-atunci, am chemat vulturii să-mi ciobească stelele pline de neliniști din ochi, în care-mi ațâțaseși
TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369965_a_371294]
-
vrăjitorul se făcu nevăzut. - Nu ne va lăsa să ieșim de aici, zise Moș Nicolae, desfăcându-și legăturile din jurul încheieturilor. Am pierdut deja o grămadă de timp! Poate ar fi mai bine să-i dăm clopoțelul tău! - Nici pomeneală! - Moșule, îndrăzni Ionuț, ce face clopoțelul tău? Moș Crăciun îl mângâie pe creștet. - Ai să vezi chiar acum. Cocuța, ia dă-mi clopoțelul de argint! De îndată ce moșul clătină clopoțelul, începu să ningă, apa de pe pereții și tavanul sălii îngheță, formând țurțuri ascuțiți
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
NIȘTE EI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2066 din 27 august 2016 Toate Articolele Autorului S-au cunoscut într-o frumoasă joi. Împărțeau aceleași sentimente. În ochii lor atâtea ploi, Spălau tristețile absente. Stăteau timizi la semafor. Nu îndrăzneau să își zâmbească. În cordul lor un tainic dor, Îi obliga să se privească. Trecură-n grabă trotuarul care mirat, în urma lor, Zâmbea și-și scutura flecarul, Parfumul revărsat ușor. Era studentă, el actor. Știa atâtea zeci de roluri. Dar
NIȘTE EI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370029_a_371358]
-
decență, Formează dependență? Proza ce extaziază, Înseamnă că droghează? Așadar, concluzionez, Că citind, eu mă droghez, Ajung în starea de fericire, Când îmi curge slova-n vine! Rămâne să ne arestați Și pe mine, și alți frați, Fiindcă noi am îndrăznit De-am luat cartea ș-am citit! Și ca în istorie, Să ardeți în mare glorie, Cărțile pe un maidan Ca-n regimul taliban! Mi se pare că vă temeți mult De revoluția omului cult, Că ar putea să vă
VICIU LITERAR de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370300_a_371629]
-
tot de vorbă cu Lunișoara lui, care pășea acum tare speriată. Iarăși a început să plângă cu lacrimi de gheață iar stelele și îngerii au reluat cântecele grave. Numai Tudorel plutea în extaz și saluta fericit copacii îngroziți. Nimeni nu îndrăznea să-i spună de pericolul din spatele său. Iar el chiuia tot mai bucuros, pentru că luminițele din depărtare se înmulțeau. Semn că satul lui alerga bucuros spre el. Îi spunea miresei sale agitând nuiaua tot mai mult: -Vezi, Lunișoara mea, aproape
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
Au reintrat în parametri normali... Da, da! Le-am administrat totul, ca la carte. Stați liniștit! îl asigură fata, observând privirea lui atentă, pătrunzătoare, intuind că dorea să afle toate datele problemei, așa cum se obișnuise. Niciun semn la acest băiat? îndrăzni ea să întrebe și să se apropie. Observ valori liniștitoare... - Sunt liniștitoare, dar este bine să-l avem sub observație severă până ne vom convinge că nu sunt probleme. Este ciudat că, după toate mărturiile, omul nu a fost lovit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
torsiune în care să ne-ascundem singuri, ca-ntr-un cocon perimetral și să ne-abandonăm cu totul sensului tandru, pasional. Știai și tu, știam și eu, că universul ne privește, că-l răsplătește îndelung pe-acel ce-n dragoste-ndrăznește și că vom fi încununați cu laurii devoțiunii atunci când eu-rile noastre se vor uni sub raza lunii. Vom știi mereu, atât de clar, c-am fost meniți a ne cunoaște că dragostea ce ne-am purtat-o, mult peste veacuri
POVESTE DE DRAGOSTE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370407_a_371736]
-
a ieșit pe coridor să-și aprindă o țigară. La geamul din fața compartimentului se așezaseră mai multe fete care discutau. Matei era cu țigara și chibriturile pregătite pentru a savura fumul de tutun. A stat în fața ușii compartimentului căci nu îndrăznea să despartă grupul de fete din fața geamului. Din grup se detașa ca figură și comportament o fată îmbrăcată simplu cu hainele portului specific zonei. Acest personaj feminin pe care Matei l-a numit Zmeurica le spunea fetelor o întâmplare hazlie
ZMEURICA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370448_a_371777]
-
Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe cer vibrează astre miliarde Și rază lor străpunge de departe Tot spațiul înșirat până la ele- De la pământ, la magicele stele, Dar nimeni, vreodată, în poeme, N-a îndrăznit luceafărul să-l cheme Așa cum îl chemase Cătălina, Să-și verse în odaia să, lumina. Și nici o stea n-a mai cerut iubirea Plătindu-i prețul scump, cu nemurirea. De când te-ai dus, Mihai,spre veșnicie. Nici un luceafăr n-a
STELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370476_a_371805]
-
șiPloaia, pentru că, știți foarte bine: „Iată, la orizont răsare,/ voios, un mândru curcubeu,/ paletă de culori, ce pare/ oglinda sufletului meu!”... Pentru că aminteam anterior de pilde, este de reținut, uneori, modul direct de plasare al acestora în unele poezii, autoarea îndrăznind să vorbească, se pare, din propria experiență de viață: „Mândria te-a orbit/ și te-a condus către pieire./ Ți se părea c-a fi modest și bun,/ e semn de slăbiciune și de umilire” (O lecție de viață), ori
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
Când maestrina repeta/ Din ariile preferate,/ El în balcon se arăta.../ Să vadă lumea că n-o bate. (Soprana și soțul ei), ori... Gândiți-vă și voi o clipă:/ Dacă naționala toată/ Ar fi doar din copii formată,/ N-ar îndrăzni nici o echipă/ Să ne bată... (Soluție fotbalistică) sau... Ei în moschee nu cer bir,/ Nu gustă vin, măcar o dușcă,/ Pe frunte nu se ung cu mir,/ Ci își presară praf de pușcă. (Alte obiceiuri)... Iată câteva dintre picăturile de
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
mașină, instalându-se tacticoasă, cu un zâmbet fermecător pe buzele-i pline, spunându-mi cu o voce sonoră, dar delicată, să pornesc. M-am executat fără un cuvânt și peste câteva clipe - în timp ce mașina se contopea parcă cu nemărginirea - am îndrăznit timid să o privesc în ochi. Recunosc sincer, erau cei mai senzuali ochi pe care i-am văzut vreodată, un verde de smarald intens, cu care ar fi reușit să facă fericit până și pe cel mai prăpădit dintre bărbați
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]