5,478 matches
-
am stricat și le-am refăcut de mai multe ori, până când au stat perfect. i-au rămas așa, nemișcate, până când trenul a ajuns la București. Cred că uitase de ele, pentru că a intrat cu ele la metrou - nu m-am Îndurat să i le stric. Erau singurul lucru pe care-l văzusem În ultima vreme care avea direcția În sus. Și, oricum, toată lumea știa că GĂlățanu e nebun. Primele luni de București au fost ca un pumn În nas. Visasem un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai mult decât mă giudeci acum. Ar fi trebuit să mă grijești, cum a făcut ea. SĂ calși, să gătești... SĂ mă ajiuți la cules jia, la făcut brânză, la Înșirat frunze de tutun pe șârmă. Ar fi trebuit să Înduri multie. Și mai ales să trăiești cu biserica asta din deal deasupra capu- lui. Niși nu știi ce Înseamnă jiața cu biserica deasupra capului ! Îți bat clopotele În urechi când ți-i lumea mai dragă ! Știi când moare fiecare om
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și Kiyosu și i-au pus pe fugă, tăindu-i până la ultimul om. Când sosi iarna, nu mai aveau nici hrană, nici adăpost, dar oamenii nu-i făceau reproșuri seniorului. Dacă le era foame, asta era; dacă le era frig, Îndurau. Ba chiar, contrar așteptărilor lui Yoshimoto, greutățile nu făceau decât să le amplifice ostilitatea față de el. Copiii văzuseră și auziseră asemenea lucruri de când se știau pe lume. Când vedeau trupele seniorului lor, parcă s-ar fi văzut pe ei Înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Cu fiecare lacrimă ce-i apărea, Întorcea capul Într-o parte și se ștergea la ochi. Văzând lacrimile mamei sale, Hiyoshi nu putea spune nimic. Ar fi vrut să fugă, dar știa că trebuie să stea acolo unde se afla, Îndurând toată nefericirea și amărăciunea. Când Îi era milă de mama sa, dorințele firești ale copilăriei - să se joace, să mănânce, să Învețe, să fugă - creșteau Într-Însul ca tot atâtea buruieni. Și totul se aduna Împotriva cuvintelor furioase pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cele din urmă, spuse: — N-am Încotro. După aceea, se simți puțin mai bine. Luă cheia magaziei din sertarul unui dulăpior lăcuit. — Du-i-o, aruncă el cheia În fața lui Hiyoshi. Indignat de pierderea prețioasei carafe, Sutejiro nu se putea Îndura să-l laude pe băiat, cu toate că găsea planul bine gândit pentru un tânăr de vârsta lui. Hiyoshi se duse singur la magazie. Ieși cu o lădiță de lemn și Îi Înapoie cheia stăpânului său În mână, spunând: — Ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o putea iubi pe mama lui, o agricultoare aproape analfabetă, și care, de asemenea, să Își susțină soțul cu seninătate, fără ca aceasta să Își dea seama. Pe lângă aceste două calități, trebuia să fie o femeie cu un spirit care putea Îndura sărăcia. Dacă Nene ar fi o astfel de femeie... se gândea și se tot gândea. Interesul lui Tokichiro pentru Nene nu se trezise abia În seara aceea. De mult timp o considera pe fiica lui Mataemon femeia potrivită pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îndrepta nu spre propria lui familie, ci, mai degrabă, către vasalii săi sărăciți și umiliți din Okazaki. Când Își impunea să se gândească la fiul lui, se Întrista Întotdeaua. „Curând, va porni la drum prin această viață amară și va Îndura aceleași restricții ca mine.“ La vârsta de cinci ani, Ieyasu fusese trimis ca ostatic la clanul Oda. Când privea În urmă spre greutățile prin care trecuse, nu putea să nu-și compătimească fiul nou-născut. Era convins că tristețea și tragedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
apropia pe stradă. „E harnică și blândă. Cu siguranță, mama mea ar fi fericită cu o asemenea noră. Sunt sigur că Nene nu o va desconsidera, doar pentru că este țărancă.“ Iubirea i se transforma În gânduri Înalte, datorită pasiunii. „Vom Îndura sărăcia. Nu ne vom lăsa seduși de vanitate. Mă va ajuta cu discreție, mă va Îngriji cu devotament și-mi va ierta defectele.“ Era absolut fermecătoare. Nici o altă femeie n-avea să fie soția lui; de acest lucru, era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
samurai, s-ar putea ca acum să ne luăm rămas bun pentru ultima oară. Dacă se Întâmplă așa, te rog să te resemnezi cu pierderea fiului tău. Era timpul să plece, dar mama și copilul, În chip firesc, nu se Îndurau să se despartă. Hideyoshi abia suporta să-i privească. Se Îndepărtă de casă, uitându-se spre munții negri ca smoala. Tocmai când Mosuke ieșea, mama lui Îl chemă Înapoi. Îi Întinse un burduf: Umple-l cu apă și luați-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acestei privincii așteaptă un semn de ploaie care să stingă focurile, iar din cetate se Înalță deja strigăte de bucurie. Ești nepotul soției mele. Ani de zile mi-a fost milă de lașitatea și de neghiobia ta și nu mă Îndur să te trec prin sabie. Mai degrabă, ți-aș cruța bucuros viața și ți-aș acorda o soldă. Dacă vrei să trăiești, predă-te și trimite repede un sol la tabăra mea. De cum citi scrisoarea, Tatsuoki le ordonă oamenilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
samuraiul de rând, nu putea exista o datorie mai nobilă decât aceea de a muri pentru seniorul său. Ninja, Însă, aveau o cu totul altă părere. Ei prețuiau viața. Trebuiau să se Întoarcă vii, indiferent ce rușine și ce greutăți Îndurau. Căci, chiar dacă un om reușea să intre pe teritoriul inamic și să adune unele informații valoroase, nu-i folosea la nimic dacă nu se Înapoia viu În provincia lui. Prin urmare, dacă un ninja murea pe teritoriu inamic, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Mitsuhide fu Însărcinat cu supravegherea lor. După toate probabilitățile, nici n-ar fi putut exista un om mai potrivit pentru această responsabilitate decât Mitsuhide. În timpul zilelor sale neliniștite când rătăcea, fusese vasal al clanului Asakura și locuise În cetatea Ichijogadani, Îndurând privirile reci ale colegilor săi. Acum, Într-o răsturnare completă de situație, Îi supraveghea pe foștii săi stăpâni. Desigur, În pieptul lui Mitsuhide creștea o mândrie mare, precum și un torent de alte emoții. Mai mult, inteligența și abilitatea lui Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cei doi copii, care deschiseră, pe furiș, portița din vreascuri. De unde-ați venit, domnu’? Hideyoshi coborî de pe verandă și Începu să-și lege baretele sandalelor. Pe jumătate În joacă, Manju Îl gâdilă la ceafă cu un fir de iarbă uscată. Îndurând această poznă, Hideyoshi termină să-și Încheie sandalele. Dar, când se ridică pe cât era de lung și-i văzură expresia de pe față, le pieri curajul și Încercară s-o ia la fugă. Din punctul său de vedere, Hideyoshi fu luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
desprindea lin de pe buze. Toți cei de față se așezară mai bine, privind tăcuți miracolul acela solemn. Hideyoshi, Îndeosebi, Își Îndreptă spatele, lăsă capul În piept și, cu mâinile Împreunate În poală, ascultă mai departe, ca și cum n-ar fi putut Îndura să piardă nici un cuvânt. Lampa gata să se stingă se mai Învăpăiază cu putere o dată, chiar Înainte de a muri. Așa era acum și viața lui Hanbei, preț de un sublim moment. Continua să vorbească, luptându-se, cu disperare, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
multe palanchinuri și lecției lăcuite pentru soția seniorului și doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare, cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se Înalță flăcările! Mulțimea de femei abia Îndura plecarea și, când ajunse la doar o leghe de Nirasaki, se Întoarse să privească, În urmă, din mers. Pe cerul dimineții se ridicau flăcări și nori de fum negru, În timp ce castelul din noua capitală ardea. Îi dăduseră foc În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
asta ți-am cerut să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune că rușinea de a fi fost o dată Împroșcat cu noroi e greu de șters. De câte ori au Îndurat stăpânul meu și vasalii lui o asemenea rușine, din vina acestui senior crud din Azuchi? Iar ieri n-a fost vorba numai de faptul că Seniorul Mitsuhide a fost Înlăturat de la pregătirea banchetului. Ordinul care a venit imediat după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fost atât de distrus dacă nu mă nășteam samurai. Și nici n-aș fi fost hotărât să fac una ca asta. — Și tocmai fiindcă ești născut samurai nu trebuie să ridici mâna contra seniorului tău, oricâte ai fi avut de Îndurat. — Nobunaga s-a răsculat Împotriva shogunului. Și toată lumea știe câtă karma negativă a acumulat arzând Muntele Hiei. Uită-te ce-au pățit vasalii lui superiori - Hayashi, Samura, Araki. Nu mă pot gândi la tragica lor soartă ca la ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și Îl slujise pe Terumoto, noul senior al clanului Mori, ca sfătuitor de Încredere. Pe tot parcursul războiului cu Hideyoshi, Ekei argumentase Încontinuu În sprijinul păcii. Îl cunoștea bine pe Hideyoshi și nu credea că apusul avea să-i poată Îndura asaltul. Un alt factor care-l influențase era Îndelungata sa prietenie cu Hikoemon. Ekei și Hikoemon se mai Întâlniseră Înainte de câteva ori, Însă, de fiecare dată, se despărțiseră ajungând la același impas: soarta lui Muneharu. Prin urmare, Hikoemon i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Începând, membrii casei lui Hideyoshi au Început să flămânzească, să doarmă În aer liber și să se teamă de patrulele inamice. În timpul nopții, le era dificil să evite roua; ziua, picioarele lor albe și Însângerate se grăbeau să fugă. Când Îndurau toate acestea, aveau În minte un singur lucru: dacă ne vor prinde dușmanii, le-arătăm noi lor. Era făgăduiala secretă aproape a tuturor. Femeile erau toate Într-un gând. Simțea că, dacă mireasma rujului și frumusețea părului lor negru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fața mamei sale radia o bucurie mai presus de orice cuvinte. — Drumul pe care l-ai ales a fost plin cu greutăți de neînchipuit, spuse ea. Iar anul trecut, mai cu seamă, n-a fost deloc ușor. Tu, Însă, ai Îndurat totul. — În iarna asta e mai frig decât În orice alt an din câți Îmi amintesc, răspunse Hideyoshi, dar dumneata arăți foarte bine, Mamă. — Se spune că vârsta e un lucru care te ia pe nepregătite și, cum necum, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era pregătit cu simplitate - camera ceaiului nu era decât un adăpost temporar, cu ziduri grosolane de ipsos, rogojini de papură și o vază cu flori sălbatice. Scopul ceremoniei ceaiului era acela de a dobândi forța lăuntrică necesară pentru a putea Îndura oboseala unei campanii Îndelungate. În zorii acelei zile, Shogen măturase pământul umed de rouă și pusese cărbunii În vatră. Curând, sosiră Ogane și Kinoshita. Amândoi erau vasali ai lui Shibata Katsutoyo. Shogen le acordase Încrederea lui și depuseseră un jurământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și o insultă adusă spiritelor camarazilor noștri, care au murit la Muntele Komaki și la Nagakute. — Ai fost trimiși să piară de-o moarte tragică și fără rost și nu există nici un motiv pentru care cei vii să trebuiască să Îndure asemenea gânduri dureroase. Oare ce fel de hotărâre o fi luat pân-acum stăpânul nostru? — Ce-ar fi să se ducă cineva să le transmită părerea noastră vasalilor superiori? — Bună idee. Cine-ar fi cel mai potrivit? Toți se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
minunat și mă bucur alături de toți supușii Imperiului. Kazumasa era un om care cunoștea bine sufletul stăpânului său, iar acum Ieyasu Îi dăduse instrucțiuni migăloase cu privire la misiune. Pentru Kazumasa, Însă, mai exista Încă o suferință pe care o avea de Îndurat. Și anume, părerea greșită a celorlalți vasali Încă de la bun Început - aceea că Între el și Hideyoshi ar fi fost vreo legătură. Cu un an În urmă, după victoria lui Hideyoshi de la Yaganase, Kazumasa fusese ales ca trimis al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fortificațiilor, Împărțirea pământurilor, acceptată anterior de Nobuo, și confirmarea stării de fapt din partea clanului Tokugawa, Hideyoshi nu mai căuta nici o altă schimbare. — Păstrez În inimă o oarecare nemulțumire cu privire la Seniorul Ieyasu, care nu se va Înlătura ușor, dar o pot Îndura, de dragul onoarei dumneavoastră. Și Întrucât v-ați decis să vă asumați această sarcină, ar fi o dezamăgire s-o amânăm prea mult. De ce nu trimiteți imediat un mesager la Okazaki? Instruit astfel, Nobuo trimise doi dintre vasalii săi superiori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mult creștea în strălucire. 315 Abătut se lasă el peste Enitharmon, insă zîmbea la Los, Zicînd: "Ești Domnul lui Luváh: în ale tale mîini îl dau Pe al Iubirii prinț, cel ucigaș; sufletul său în mîinile-ți se áflă. Nu te-ndura de Vala, căci ea nu s-a-ndurat de Omul Veșnic, Și nici de strigătele lui Luváh să nu te-nduri. Iată, aceste oști stelare 320 Sînt slujitorii tăi dacă vei asculta de-ngrozitoarea-mi Lege". Astfel vorbi Prințul Luminii și se-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]