3,818 matches
-
scaun obișnuit, din lemn, o masă mică, chiuveta albă, ferestrele mari, mărginite cu perdele din pânză grosolană. Încrețește nasul. Mirosul inconfundabil de medicamente și dezinfectant poate să avizeze pe oricine că se află într-un spital. O durere uniformă îi înfășoară trupul iar pe frunte simte strânsoarea puternică a unui bandaj. Curios, dorind să afle despre ce este vorba, încearcă să ridică brațul. Mișcarea abia schițată, se oprește sub cascada unor dureri îngrozitoare care fac să-i scape printre buze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
targă. Ar fi vrut să își ia rămas bun și de la ea, dar știe că este imposibil. Atenția fetei este concentrată asupra celui care necesită acum toată grija dată de pregătirea ei profesională. Capul și ochiul stâng al rănitului sunt înfășurate cu un strat gros de bandaje însângerate, iar una dintre mânecile uniformei murdare este smulsă, lăsând vederii un braț slab, la fel de negru ca și al unui lucrător într-o mină de cărbuni. Din blocul operator ies mai mulți brancardieri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se agită ager și precis. Mai multe garnituri sosiseră de pe front și alți nefericiți îi așteptau să se întoarcă pentru a fi preluați cât mai repede. Sub soarele călduț, mirosul prafului umed de la ploaia scurtă care tocmai sfârșise se înfășoară cu cel al cauciucurilor înfierbântate și al iodului turnat peste rănile purulente. În mașina parcată ceva mai departe, Smaranda privește înmărmurită, fără să poată scoate nici un cuvânt. Este războiul, abject și grotesc așa cum numai fețele livide, umbrite de durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
turla ei albă și subțire se ridică din spatele unor gutui. Curând, se arată și spitalul de campanie. Mai multe corturi albe sunt aliniate de-a lungul unei poteci pe marginea căreia se văd numeroase flori roșii, galbene, albastre. Un sanitar înfășoară capul unui soldat cu un bandaj nou, înlocuind pe cel vechi, însângerat și murdar, aruncat pe masa din lemn de alături. Fiind cu spatele nu vede grupul care se apropie. De abia când sunt foarte aproape, sanitarul întoarce capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dușului, nu observă silueta măruntă care se strecoară silențios în umbra uriașilor castani de pe partea cealaltă a străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cap. Atunci îl considerase slab, nedemn de statutul unui războinic național-socialist, dar acum înțelege foarte bine gestul. Este și asta o modalitate prin care poți uita ceea ce ai făcut. De undeva, lătratul scurt a unei mitraliere alungă cu răutate tăcerea înfășurată deasupra orașului. Fără să riște nici o mișcare în plus, mișcă iute degetele pentru a alunga amorțeala. Ninsoarea se întețește și aproape că nu mai vede nimic în ciuda faptului că analizează zona cu foarte mare atenție. Brusc, în centrul obiectivului prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
găurit. Instantaneu, simte cum gura devine la fel de uscată precum nisipul iar palmele transpiră abundent. Încearcă să își spună că totul este în regulă, salvase copilul și asta e tot ce contează, dar panica se propagă din celulă în celulă, se înfășoară în jurul lui ca un șarpe uriaș, îl strânge de gât, îl sufocă. I se înmoaie genunchii și o enormă greutate apasă pieptul. Încet, ritmul inimii se moderează, revine la o respirație egală, calmă. Începe să gândească coerent, să perceapă lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
curtea regimentului, Mâțu își adună oamenii. Dispar cu toții printre ramurile negre ale copacilor asemenea unor năluci. Parcă răspunzând dorinței generale, nori groși se adună pe cer până când lumina rece și indiferentă a astrului nopții nu mai poate trece, lăsându-i înfășurați în bezna cea mai profundă. În șoaptă, Marius transmite ordinul de înaintare. Zvâcnind, oamenii se ridică dintre copaci, tot lanțul uman pornește ca unul. În carnea și nervii lor pulsează groaza declanșării accidentale a unei capcane explozive. Oare avuseseră timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prietenos, nu arată nici un gând rău. Chiar reușește să se destindă până ajunge la un zâmbet liniștit. SS-istul își trece mâna prin părul galben care conturează fruntea înaltă a lui Dussek și bântuind cu privirea prin cameră, aparent absent, înfășoară un cârlionț subțire în jurul degetului arătător Văd că nu vrei să ne înțelegem. Chiar nu ai nimic să-mi spui? Fără să mai aștepte răspunsul trage cu putere de păr, smulgându-l de la rădăcină din pielea capului. Prizonierul scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
blindate. Sprijinit de zidul unei case, Marius privește coloana prizonierilor. În ceața venită odată cu gerul dimineții mulți dintre ei încearcă să se apere de frig ridicând gulerele și ascunzându-și mâinile înroșite în buzunarele mantalelor. Cei mai norocoși au capul înfășurat într-un fular de lână, peste care și-au pus casca. Dezarmați și fără centuri, nu oferă totuși imaginea unei mulțimi dezorganizate. Acolo unde ofițerii lipsesc, comanda o are un subofițer. Intrată în sânge, proverbiala disciplină germană se face simțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
multă, ce facem cu porumbul? Vorbim cu popa Spiridon să scoată sfinții din biserică și facem slujbă. Da' ce e băi Vasile, de ai fața asta așa lungă? O vreme, cel întrebat, un soldat tânăr, înalt și voinic, având fruntea înfășurată într-un bandaj pătat cu sânge, cumpănește dacă să răspundă sau nu. Își scarpină cu degetul arătător ceafa tunsă scurt și brusc, se hotărăște: Păi, cum să spun...Când plecai pe front, lăsai acasă muierea cu doi copii. Acu' îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
epuizări înaintate dată de o boală sau suferință care încă se manifestă. Obrajii supți și broboada neagră din jurul capului o fac să arate asemeni unei călugărițe misionare. Alături de ea, într-un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simplu pat de campanie, se ridică calm. Părul blond e în dezordine, deși încercarea nereușită să fie pusă ceva ordine în el este vizibilă, iar fața plină de praf. O bandă de pânză purtată pe după gât, îi susține mână stângă, înfășurată cu un bandaj gros. Domnule locotenent, sunt maiorul Peter von Streinitz, comandantul acestui obiectiv. Privirea lui fixează stăruitor chipul ofițerului român. Trăsăturile acestuia au ceva familiar și încearcă să asocieze un nume feței care-i aduce aminte de cineva cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de Încălzire a localului. Străbătusem aleile acum, era la orele prînzului; zăpada scîrțîia sub picioare. „E iarnă din nou! Nu mai au nici lemne să Încălzească locuințele. Aici am ajuns, spuse ivindu-se lîngă mine, În timp ce mă credeam singur. Era Înfășurat În pelerina lui albă, privea zăpada sticlindă de pe alee, strălucirea copacilor Înghețați. La ce te gîndeai?” continuă. „La ce să mă gîndesc?”, spusei. El Își Întoarse fața către mine. „Puntea la care am ajuns, spuse. La ce te-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
solicita momentul. Conivența lor, exaltănd patrimoniul latinității, desena un soi de concurs bine venit, unde ne produceam, într-o emulație euforică, reprezentanți de pe meridiane disparate, de la Jorge Amado, gloria prozei braziliene, și Luis Jaime Cisneros, președinte al Academiei peruane, care înfășura evenimentul în acolada unor reconfortante, fraterne identificări filologice, pînă la savanți devotați scrupulului experimental, Philippe Lazar, de pildă, director la I.N.S.E.R.M. și responsabil al Consiliului European de Cercetare Medicală. Asemenea contribuții diverse, alcătuindu-se armonios împreună, ca și trimiterile istorice
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
complementare. Piesa compozitorului ungur Csanád Kedves, Veränderende Interferenties (Interferențe fluctuan- te, schimbătoare - p.a.a.) pentru clarinet-bas și mediu electronic (Răzvan Gachi, Roman Vlad) a ilustrat sugestiv semnificația din titlu. Pe fondul electronic, plutind impasibil, dansatorii (Cezara Blioju și Răzvan Stoian), înfășurați în fâșii late de plastic au executat mișcări contorsionate, atrași unul spre celălalt din direcții opuse, ca de o forță gravitațională implacabilă. Gestualitatea lor a luat, la un moment dat, înfățișarea unor păsări neliniștite, rănite în zbor. Interferările fluctuante de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
Barbu Cioculescu IȘi dădu la o parte pledul, sări în picioare, din desenul plocatului chinezesc, cumpărat la un preț foarte rezonabil, se ivi capul fălcos al unui tigru șașiu. Trecu în baie, înfășurat într-un prosop de sorginte indiană, cumpărat la un preț foarte rezonabil, apucă săpunul englezesc, fabricat în Slovenia, buretele chinezesc, achiziționat la un preț incredibil de mic și făcu un duș regenerator, ștergându-se între umeri cu o perie dublă
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
sunt, mulțumită guvernului, goi și bolnavi. Mantalele lor sunt bucăți, iar sub manta cămașa pe piele, și nici cojoc, nici flanelă, nici nimic. Încălțați sunt tot atât de rău, unul c-un papuc ș-o opincă, altul c-o bucată de manta înfășurată împrejurul piciorului, toți într-o stare de plâns, într-o stare care te revoltă în adâncul inimei. O spunem de mai nainte, nici o scuză, nici o justificare, nici o esplicație nu ne poate mulțămi față cu această mizerie vădită și strigătoare la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să se îmbrace la loc... Știi ce, mi-a spus ea în cele din urmă, exact ca într-o situație din Boccaccio, pune-ți o glamnică și atunci... A, nu știți ce e o glamnică... un fel de basma neagră înfășurată în formă circulară, o pun muierile pe cap când vin cu vadra cu apă de la fântână să nu le doară creștetul... Și ea vroia să-mi înfășor... cu o glamnică... Și-mi dă un batic de-al ei... A început
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci... A, nu știți ce e o glamnică... un fel de basma neagră înfășurată în formă circulară, o pun muierile pe cap când vin cu vadra cu apă de la fântână să nu le doară creștetul... Și ea vroia să-mi înfășor... cu o glamnică... Și-mi dă un batic de-al ei... A început să mă sărute, pe urmă nu-mi mai dădea drumul de după gât și în toiul iubirii o aud că îmi șoptește la ureche: știi ce, poți să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei... Și nu-l desvălui și începu să se identifice cu acest secret chiar din primele săptămâni, care urmară. Mă dădea la o parte de lângă pătuț, se apleca, lua fetița în brațe, nu știu ce-i făcea, o desbrăca, o îmbrăca, o înfășura, își scotea sânul, se întorcea cu fundul la mine întinsă pe pat ca și când ar fi vrut să se ferească de nu știu ce forțe malefice și îi dădea să sugă din sânul ei bogat, în deplină singurătate și complicitate cu noua-născută, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a metalului. Filetul se formă și șpanul începu să curgă în spirale albastre, și în piesă apăru carnea strălucitoare a metalului. De aici înainte n-aveam de făcut decât să înlătur din când în când panglicile de șpan care se înfășurau în jurul cuțitului și să aștept ca toată suprafața piesei să fie filetată. Era plăcut și ușor, toată grija venea spre finisare, când trebuia măsurată piesa cu atenție, grosimea ei și distanța în interior. Și bineînțeles supravegheat tot timpul strungul, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
celor învinși?" (Parcă Vintilă, sau Bacaloglu, sau grasul Calistrat lansaseră aforismul pe care îl aveam în cap!) Nu știu, zise Suzy, dar bănuiesc că îmi pregătești o nouă grosolănie. Nu sânt o învinsă, să-ți fie clar..." Apucai sticla, o înfășurai în fularul meu și o izbii de câteva ori de perete. Dopul țâșni. "Chiar, zisei, turnând în pahar, nu ești curioasă să afli care e salvarea celor învinși?" "Ți-am spus, nu sânt curioasă fiindcă nu sânt învinsă." "O să mori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se făcu țăndări, desenând o stea prin care caporalul se aruncă înăuntru. Bărbatul pătrunse în sală într-o explozie de cioburi: cometă umană cu coadă de cristal. Se rostogoli pe jos până la femeia care se sufoca. Monstrul reușise să-și înfășoare coada puternică în jurul gâtului ei și se apropia de față. Degetele lui Hicks se încleștară pe picioarele acestuia și trase. Eforturile lui, laolaltă cu cele ale lui Ripley, obligară creatura să se desprindă. Hudson sosi și el și îi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a ta. Avea o față drăguță, bine proporționată, păr castaniu și ochii căprui. Nu era o față pământeană... nu știa de ce. Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau a fi făcute dintr-o țesătură bej, înfășurată pe corp de sus până jos, ca un fel de eșarfe. În picioare, purta sandale maron și la gât un colier subțire, din piele, după toate aparențele. Avea un corp suplu; dar nu era, după standardele pământene, o frumusețe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]