10,960 matches
-
este izbitoare. Am urcat prin spate, preîntâmpină Toranius reproșul nerostit. — Și ce vrei acum? se răstește cu țâfnă Asinius Gallus. E în continuare cu ochii ațintiți pe băieți. Pe Hercules! Sea mănă leit între ei. Să fie adevărat că în înfățișarea noastră predomină elemente întâmplătoare observate în momentul concepției? Ce întrebare fără rost, se autopersiflează. Dar, în clipa următoare, o alta îl înjunghie drept în inimă. De ce Vipsania, în afară de Drusus al lui Tiberius, a dat naștere unor copii care nu seamănă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dacă aveau aceeași mamă? se jeluie în gura mare. Arată către marfă și susură cu glas numai lapte și miere: Cine s-ar mai minuna de asemănarea dintre ei? Mai face o temenea. — Descoperirea unor persoane de nații diferite cu înfățișări identice este însă neprețuită, continuă cu voce calină. Gallus simte cum vehemența i se înmoaie. Până la urmă, ar pu tea fi o investiție bună. Și apoi, mai știi de unde sare iepurele? Totul e să insiste. Se preface însă nemulțumit și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un pic în jurul gurii, să nu te jeneze când mănânci? Germanicus își pipăie cu grijă barba. Atât Augustus, cât și Agrippina îl îndeamnă întruna să renunțe la barbă, dar un obraz chel e rușinos. Prea efeminat. Din contră, pilozitatea conservă înfățișării masculine demnitatea ce i se potrivește. Oricum, e și așa destul de scurtă, îmbracă doar bărbia. Și parcă îl face să semene mai mult cu bunicul său, Marcus Antonius. Își înăbușă un suspin. Când va îmbătrâni și va încărunți, după 40
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat ce i se revarsă pe umeri în jos, până la talie. Fătuca asta este reproducerea fidelă nu numai a caracterului, dar și a chipului și înfățișării sale. Toți găsesc că asemănarea dintre tată și fiică este surprinzătoare. Oare de ce băieții par să se arunce mai degrabă în neamul Agrippinei? — Nu e de mirare că la aproape 18 luni nici nu se poate ține pe picioare de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
maladiv, infirm, cocoșat, orb(...) niciodată frumos; este utopia unui om complet anormal”, raportul său cu eroul clasic, ”coerent, sănătos, având statura unui semizeu ori un rege cu ascendență divină”, este unul de respingere, de permanent conflict, cele două personaje fiind înfățișarea frumuseții și a urâtului în forma unor șabloane umane. Literatura fantastică aduce un extraordinar sprijin exprimării grotescului sub formă comică, introducând o perspectivă mult mai accesibilă lectorului prin stabilirea de convenții între instanța narativă și cititorul abstract. La nivelul acestor
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
sale, dintre care se remarcă Povestea lui Harap-Alb, utilizează tehnica lui Rabelais, prin transformarea situației inițiale grotești în contexte ridicole, ce stârnesc râsul receptorilor. Umorul este componentă esențială a creației lui Ion Creangă, și se regăsește în opere sub diferite înfățișări, ceea ce conduce automat la evidențierea în mod diferit a unor aspecte vitale. Naratorul parcurge o întreagă gamă de particularități umoristice, făcând treceri subtile de la glume inocente, duioase, la satirizări de personaje, exagerând, criticând și autoironizându-se. Un rol important în creionarea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
el este Rectorul Elementului Aer. Cele cinci personaje desprinse din poveștile pantagruelice sunt caracterizate atât direct cât și indirect în text, cititorul reușind să contureze portrete simple, cu trăsături impactante. Pe baza acestor schițe schematice, putem observa anumite similitudini în înfățișarea lor, în modul cum acționează și în modul în care îi percep cei din jur. Din punct de vedere caracterial, putem trasa anumite conexiuni între cele cinci personaje, organizându-le în grupuri cu trăsături comune. Astfel, personajele Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
exact așa cum l-a descris. Jemima Jones, ți se schimbă norocul. ― Wow, exclamă Geraldine, venind din spatele meu. Cine e ăsta? ― Brad. Nici nu mă obosesc să mă mai uit în jur, sunt mult prea ocupată să-i sorb din priviri înfățișarea incredibilă. ― Cine e Brad? ― Tipul cu care am vorbit pe internet. ― Nu știam că ai vorbit cu cineva pe internet. ― Da, l-am întâlnit pe LA Café, îți amintești de locul acela pe care l-ai găsit tu? Geraldine dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
serios, adaugă Geraldine. Cele mai multe femei și-ar da mâna dreaptă doar ca să aibă șansa să cunoască un armăsar ca Brad. ― Nu, și eu vreau. Și e adevărat, chiar vreau, și știu că nu mai am de ce să mă îngrijorez cu privire la înfățișarea mea. Sunt numai extrem de emoționată, n-am mai făcut niciodată o chestie atât de... ei bine, atât de aventuroasă, niciodată în viața mea. ― Dar dacă o să fie groaznic? spun eu cu voce tare. ― Uită-te la tine, Jemima, spune Geraldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă uit la el îmi dau seama că de fapt e pentru prima oară când îl văd cu adevărat. În ciuda durerii, a decepției și minciunilor, este în continuare cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut vreodată. Numai că înfățișarea nu înseamnă nimic. Bun, arată bine. Și ce? Brusc, îmi dau seama că asta e cam tot ce a fost Brad pentru mine. Un bărbat atrăgător. M-am îndrăgostit de cum arată, nu de cine este el. Și cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apropiere de Kustendge (Constanța), 40 de sate erau locuite de români 87. La mijlocul secolului al XIX-lea, cele 3 656 de familii românești menționate de către Ion Ionescu de la Brad însumau 28 301 persoane 88, Dobrogea realizând, în opinia acestuia, "o înfățișare în miniatură a tuturor românilor de prin celelalte provincii"89. Locuitorilor statornici ai Dobrogei li se adăugau anual circa 6 000 de mocani originari din sudul Transilvaniei. Astfel, în toamna anului 1835, pe la: Brăila, Piua Pietrei și Călărași au trecut
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
asemenea, la Tulcea existau: 7 școli primare de băieți, 5 școli primare de fete, o școală mixtă, 4 școli evreiești, două școli bulgare și câte o școală a comunităților rusă, greacă și turcă 602. Cu toate acestea, "orașul avea o înfățișare orientală înapoiată, cu ulițe înguste, nepavate ori pavate în parte cu (...) bolovani"603. În primii ani ai administrației românești "primăria a trebuit să (...) cheltuiască sume importante de bani, pentru alinierea și pavarea a cel puțin 2-3 străzi, ca să dea o
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu ulițe înguste, nepavate ori pavate în parte cu (...) bolovani"603. În primii ani ai administrației românești "primăria a trebuit să (...) cheltuiască sume importante de bani, pentru alinierea și pavarea a cel puțin 2-3 străzi, ca să dea o mai bună înfățișare cel puțin părții centrale a orașului"604. Celelalte comune urbane din județul Tulcea erau: Sulina, Babadag, Mahmudia, Isaccea, Măcin și Chilia Veche 605. Sulina, situată la vărsarea brațului Sulina în Marea Neagră, are o poziție favorabilă comerțului, astfel că, în 1880
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
sănătoasă" care i-a favorizat dezvoltarea 838. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, "orașul e murdar, rău pavat și rău întreținut, strade strâmte și întortocheate, prăvălii cu învelitori (...) ce se prelungesc în stradă, în fine totul are înfățișarea unui oraș oriental"839. Biserica ortodoxă din oraș avea hramul "Sf. Nicolae" și fusese construită în anul 1863. După 1878 iaci slujea un preot ajutat de un cântăreț. De asemenea, la Măcin existau două geamii. În anul 1879 au fost
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
că nu există nici un motiv de răceală în relațiile dintre cele două state dunărene, că (...) strânsa prietenie ce a existat totdeauna între ambele popoare vecine continuă, cu toată încercarea unor gazete șoviniste din Sofia de a prezenta lucrurile sub altă înfățișare"2249. Totodată se arăta că "în legea organică a Dobrogei de la 1880, se oglindește destul de bine spiritul politic al românilor față de alte naționalități, când prescrie că, toate elementele diferitelor naționalități ce locuiesc acest pământ să fie reprezentate în corpurile elective
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cei de pe urmă 25 de ani"2683. Astfel, școala din oraș era mai mică "decât în multe din comunele rurale"2684, biserica "amenință cu ruina"2685, în timp ce, "localul primăriei, instalat pe malul mării, într-un vechi conac turcesc, are o înfățișare dintre cele mai neplăcute"2686. Primăria orașului Mangalia a realizat "un plan grandios de aliniere (...) cu bulevarde de 20 și 30 metri lărgime"2687 dar, în opinia domnului Scarlat Vârnav, acesta era irealizabil. Consecința imediată a adoptării acestui plan a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
samuraiul. Era tălmaciul pe care îl văzuse în suita seniorului Shiraishi în ziua aceea pe plaja de la Ogatsu. Veți lua cu voi îndeajuns de multe sulițe, însemne și chiar haine pentru însoțitorii voștri, ca să nu pătați onoarea Stăpânului printr-o înfățișare neplăcută când veți ajunge în Nueva España. O dată ajunși acolo, zise seniorul Shiraishi îndreptându-și privirea către tălmaci, vă veți supune întru totul poruncilor seniorului Velasco. Străinul ce purta numele de Velasco îi privea cu un zâmbet trufaș în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Abia după prânz comandantul fortăreței trimise bărci cu vâslași băștinași, indieni, ca să-i aducă la mal pe japonezi și să care încărcătura vasului. Pe plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a crescut și mai mult când trăsura a intrat pe poarta palatului aflat în inima capitalei, înaintând încet printre șirurile de străjeri cu aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de statură, cu o înfățișare nobilă, guvernatorul ne aștepta deja împreună cu doi grămătici în camera de primire împodobită cu sulițe și armuri ce sclipeau întunecat. Își lăsase mustață pe chipul său slab. Când japonezii se înclinară după obiceiul lor, fără să bage de seamă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa? izbucni Velasco de parcă ar fi fost jignit. Ei sunt trimiși diplomatici ai Japoniei și cred că e firesc ca și aici să fie întâmpinați așa cum se cuvine să fie primiți niște trimiși diplomatici. Cu toate acestea, japonezii aveau o înfățișare prea prăpădită pentru a fi trimiși diplomatici. Și hainele, și încălțările le erau pline de praf, căci merseseră care lungă. Pe deasupra, tăceau mâlc și chipurile le erau posomorâte și lipsite de orice bunăvoință. — Noi vrem să vă poftim la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gândesc, am putut să scăpăm din ghearele tribului Huaxteca doar cu pagube așa de mici mulțumită celor doi dijmași indieni. În plus, nu pot să nu cred că și Domnul ne-a dat puterea necesară să scăpăm. Aveam cu toții o înfățișare vrednică de milă când am intrat în Veracruz, dar grijile mele luaseră deja sfârșit. Veracruz este un oraș portuar, bătut din când în când de vânturi sezoniere. La două zile de la sosirea noastră acolo, am înfruntat vânturile năprasnice împreună cu Hasekura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prevăzător cu putință.” Pătrunzând prin crăpăturile ferestrei, vântul stinse flacăra lumânării care și așa arsese aproape de tot. Nu m-am mai sinchisit să aprind din nou, ci am rămas multă vreme în întuneric, cu capul în mâini, gândindu-mă la înfățișarea părintelui Valente cu care trebuia să mă confrunt curând. Nu există misionar care să fi fost în Japonia și să nu-i știe numele, căci părintele este autorul lucrării „Istoria propovăduirii în Japonia”. Străbătuse în lung și-n lat insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
chip istovit era părintele Valente. De când primise scrisoarea unchiului său la Veracruz, Velasco se tot străduise să-și închipuie cum arăta părintele cu care avea să fie în curând nevoit să se înfrunte. În închipuirea sa, părintele Valente avea o înfățișare inteligentă și trufașă, din când în când un zâmbet batjocoritor trecea ca o umbră peste chipul său. Nu aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avea o înfățișare inteligentă și trufașă, din când în când un zâmbet batjocoritor trecea ca o umbră peste chipul său. Nu aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele Valente deschise ochii și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]