5,200 matches
-
priveau Gosseyn și Thorson. În timp ce se apropiau, unul îi vorbi celuilalt într-o limbă pe care Gosseyn n-o mai auzise vreodată. Își dădu seama că aceștia erau soldați galactici și consonanțele limbii lor necunoscute îi răneau auzul și-l înghețau. Vocea lui Thorson îi șopti lângă ureche: ― Sunt de pe Altair. Nu ne-am mai obosit să-i mai învățăm și dialectul local. Dialect local! Gosseyn o încasă în tăcere. Imaginile ce-i apăreau în minte, ori de câte ori încerca să-și închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în situația de față nu pot face altceva decât să urmez indicațiile experților. - Nu există la bord decât un singur expert, replică Grosvenor, cu răceală. Ceilalți sunt niște amatori care se mențin la suprafața lucrurilor. Această remarcă păru să-i înghețe pe mai toți cei prezenți. Câțiva dădură să protesteze, dar preferară să tacă, deși se vedea cât de colo că fierb de mânie. În cele din urmă, tot căpitanul Leeth vorbi, pe un ton potolit: - Domnule Grosvenor, nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
văd ce mai face Becky din Vanity Fair. Deși, la drept vorbind, cred că eu semăn mai mult cu proasta de Amelia, și-o să iubesc toată viața cine știe ce ticălos. Azi n-am avut noroc cu cititul. Mai întâi pentru că-mi înghețau mâinile. Apoi, de cum ne-am suit în trăsură, mama și papa l-au tocat mărunt-mărunt, cum toacă bucătăreasa noastră pătrunjelul, pe necunoscutul cules de Petre din zăpadă, azi-dimineață, aproape de pădurea Băneasa, în câmp, la lacuri. A fost dus în arest
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Operă. Dra Olimpia Mărculescu și Dl ... în Rigoletto. Anunț. „S-a pierdut un portmoneu din piele de căprioară în zona Teilor Clemenței. A se adresa...“. „S-a pierdut pisicuță albă. Picior stânga spate amputat...“ „Arestatul găsit ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de moșia Băneasa (la lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e răufăcător...“ Ochii lui Neculai Procopiu descoperiră anunțul lui Costache, înghesuit, cam nelalocul lui, între reclama Cofetăriei La Inger și Războiul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bicior de om, cât vezi cu ochii? Era un bărbat negricios, cu palme uriașe, în care ținea o toporișcă. M-am speriat. Valiza era la câțiva metri și am vrut să mă scol s-o iau. M-am clătinat, îmi înghețaseră picioarele. — Nu te ții be bicioare? Da’ grozavi brieteni tre’ să ai, că te-au lăsat să-ngheți aci, beat, îmbrăcat ca o sberietoare, și-n cabu’ gol. Când nu înțelegi nimic, nu-ți rămâne decât să taci. Vorbea el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toporișcă. M-am speriat. Valiza era la câțiva metri și am vrut să mă scol s-o iau. M-am clătinat, îmi înghețaseră picioarele. — Nu te ții be bicioare? Da’ grozavi brieteni tre’ să ai, că te-au lăsat să-ngheți aci, beat, îmbrăcat ca o sberietoare, și-n cabu’ gol. Când nu înțelegi nimic, nu-ți rămâne decât să taci. Vorbea el, dar parcă avea tot timpul gura plină. Bărbatul a aruncat toporișca în sanie, lângă un târnăcop și-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi trecut vreo oră până să se întoarcă. Îl găsi pe bărbat așezat în strană, cu ochii închiși. Adusese o cheie mare și explică, foarte îngăduitoare cu neștiința străinului, care e drumul și cum ar putea să facă să nu înghețe la noapte. Îi puse în brațe o pătură tocită și-i dădu, învelită în ștergar, o bucată mare de pâine de la părintele. O candelă s-o folosească pe post de lampă. Nu-i spuse că părintele o îndemnase cu glas
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a văzut - dragul de papa! - că e pomenit și el, de altminteri doar într-o mică paranteză. Când ne-am întors, ne-a citit de două ori știrea și la paranteză a coborât tonul: „Arestatul găsit ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de Pădurea Băneasa (la lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e răufăcător. Nu a oferit nici o explicație despre tot ce s-a petrecut și, cu toate eforturile Poliției, nu s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sunt puse lângă un anunț de cofetărie, nici măcar una de renume, cum ar fi a bătrânului Fialkowski, ci una care azi e, mâine nu e? Apoi dădu peste știrea despre bărbatul cules din zăpadă: „Arestatul găsit ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de moșia Băneasa (la lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e...“ și constată două lucruri: primo, că ortografiaseră numele cu K și tz, deși bărbatul scrisese cu mâna lui, pe declarație
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trebui să se renunțe, că-i foarte frig, iar Filipescu nu și nu, să se bată cum au stabilit. Martorii au povestit pe urmă cum a fost. Încă de la sfârșitul primei reprize Lahovary a fost pus la zid, parcă îi înghețaseră degetele pe mâner. Victor Ionescu, unul din martorii lui Filipescu, care fusese tras la sorți ca director de luptă, a oprit jocul și a permis adversarilor să-și reia locurile de la început și să se așeze iar în gardă. Imediat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar părul castaniu încă, pieptănat cu cărare la mijloc, îl avea strâns cu toată grija. Nici un fel de podoabă în afară de verighetă. Nasul avea ceva vulturesc, iar gura și ochii o expresie de tristețe fără margini, dar și o hotărâre care îngheță imediat glasurile de păsărele ale doamnelor. — Să nu uităm, dacă se poate, de ce am venit aici, spuse ea cu un ton a cărui asprime nu venea din timbru - fiindcă acesta era plăcut - ci din suferință lăuntrică. Era doamna Elena Turnescu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu mai contau. Ajunsese afară. O muțenie stranie se vărsa peste tot și nu oprea nimeni la semnele lui. Între timp, mai mersese o bucată pe jos, spre autostradă. Era la amiază și, când o camionetă încetini, el aproape că înghețase. — Încotro te duci, omule? zise cel din cabină. Omar nu pricepu. — Poți să-mi spui în engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încolți prima boabă de ură. Dumnezeu obosea și el, ca toți oamenii: uneori, era în altă parte. Toc mai el, copilul care gândise cum că tată-său și bunicul vor primi o pedeapsă pentru sfidare, se lipi atunci ca un înghețat de căldura înțelegerii: nu conta că-i Ahura sau Profetul Ali, Fatima ori Isus al creștinilor. Toți plecau de acasă și uitau uneori, precum muritorii. Tuturor le scăpa ceva. O văzu pe mamă-sa înfășată într-o pânză albă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pete îi căzu peste ochi, dar măcar mai zărea ceva: într-o ceață lăptoasă, distinse bordul, cu cadranul pentru viteze, și apoi mânerele torpedoului, iar peste volan - ziarul ale cărui titluri se întorseseră, însă nu se mai bucură, după cum așteptase. Înghețase de spaimă și, un timp, nu crezu că vedea din nou, atât de departe fusese în noaptea pe care nu și-o știa în spatele ochilor. Recapitulă că băuse, că dormise puțin, stând mai mult între pulpele doctoriței veterinare, că își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
credeam că nu știi, îi spusese nevastă-sa, apăsând pe cuvinte. Toți bărbații fac asta, de timpuriu, de când sunt băieți și până revin la mintea copiilor. Culeg „fețișoare“ de femei tinere de pe unde pot, doar pentru desfătarea inimii lor... Omar înghețase în rama ușii: ce aflase ea și de când? Începuse să fie un om cu probleme. Tocmai ce îl chemaseră la biroul lor de resurse și de calitate a cadrelor și îl întrebaseră de câte ori o văzuse pe Nooshin Ahmadi, condamnata din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-i primească. În 2005, la primul mandat al conservatorului Ahmadinejad, contul lui se blocase și a fost singura dată când s-a obosit să trimită un mesaj pentru taică-său: „Trebuie să găsim altă cale. Contul meu a fost înghețat, nu mai pot primi banii tăi prin bancă“. Omar se mâhni nesperat pentru felul tăios și obrăznicit al cuvintelor. Drept cine îl lua fiul lui? Vreme de două-trei luni, din pâlnia abundenței nu mai curse nimic pentru Caryan. Omar, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tău cel peste fire Ce-n fundul sufletului meu îl port. O geniul meu, mi-e frig L-a ta privire, Eu palpit de viață - tu ești mort. Cu nemurirea ta tu nu mă-nveți, 280Acum mă arzi, acuma mă îngheți. Nu... om să fii, om trecător ca mine, Cu slăbiciunea sufletului nost - Să-ți înțeleg tot sufletul din tine Și brațul tău, de mi-a fi adăpost, Să-l știu că-i slab, iubirea că-l susține, 285La om e-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un moșneag; - Dragul moșului, ce faci tu aici? -Ia, mă joc, moșule! - Hai cu moșu, că ți-a da pere și mere (știi ca la copii) - înșală pe băiet și-l ia cu dânsul. Da acela era un vrăjitor grozav - îngheța apa. Ș-acu el tot vrăjind pin pădurea - neagră, a dat de ceva strașnic, care el nu putea face, numai c-un copil. Se duce - acolo cu băietu-n mijlocul pădurii și dă de-o piatră mare. Și bate de trei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el: - Mie, tată, tare mi-a fost frig. - Ba, zice ea, eu nu știu unde eram, că căutam s-aprind lumânarea și nu găseam, și nu era nici pat, nici nimica. - Ați visat. - Da cum dracu, tată, că iacă buricele mi-o înghețat la degete. - Eu nu-mi simt spatele. - Ce n-ați zis sufragiului s-aprindă focul? Nu va mai fi nimică. A doua sară, iar șterge cheea. Vine iar. - Ce vrei, stăpîne? - Vreu să te duci să-i pui pe ginerele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am poftit înăuntru. Așa e politicos... ― Te împușc, ticălosule! Te-am făcut prietenul meu și te porți ca un porc! Pe toți vă împușc! Plimbă revolverul de la vinul la celălalt. Scarlat ridică încet mâinile deasupra capului. Pe buzele inginerului zâmbetul înghețase. Șerbănică Miga se lipise de zid. Nu îndrăznea să clipească. Brusc, chipul cârnului se lumină. Abandonă arma și începu să râdă cu sughițuri: ― V-am tras o sperietură bună, nu-i așa? Se uită la Scarlat: Spune drept dacă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o clipă pe faldurile perdelelor. Un mac roșu se aprinse scurt, desenând o pată de sânge. Sculptorul își ridică fața slăbită: ― N-a înghițit nimic. Cum vine asta? ― Nici ceilalți n-au înghițit nimic, domnule Matei. Bătrânica își strecură mâinile înghețate sub reverele capotului. Șopti: Numai de nu mi-aș pierde capul... ― Cum vine asta? repetă buimac tânărul. ― Vom înțelege totul la timpul cuvenit. Sânt sigură. Acum trebuie să ne gândim la altceva. Sculptorul o măsură un timp: ― Altceva? Ce altceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
panglica tricoloră. Simțea și azi cum o lovea pe piept." Prea timidă, se plângea directoarea, încolo, fără cusur. O elevă exemplară! Poți avea încredere în ea..." Acasă bunica, o femeie măruntă și inteligentă, își izbea palmele de uimire: "Minți de îngheață apele, Melania! Cum poți tu să-i păcălești pe toți..." ― Da, șopti bătrâna. Pe toți i-am păcălit în afară de ea. Chiar și pe Lupu. Râse încetișor. ... Se săturase de școală, de orășelul trist, de casa aceea veche cu scoarțe și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să admită că viața lui merită să fie salvată. Fie spre bine, fie spre răul lui era ceea ce era și lumea întreagă trebuia să-l suporte atîta vreme cît era în stare să se apere. Cadron se întorcea către teleecran. Îngheță pur și simplu cînd văzu cine e în imagine și apoi dădu repede drumul la sunet. ― Hedrock! strigă el. Tu ești! Pe față i se răspîndi un zîmbet de plăcere. Ochii i se luminară: ― Hedrock, unde ai fost? Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
deschide, încă o dată, spre a-și cuprinde oaspeții, iar Nestor zâmbește fericit, îmbrățișat de Haddock. Tournesol își regăsește laboratorul său neschimbat, cu pădurea de retorte și de hârtii intactă. Totul este la fel ca la plecare, ca și cum Moulinsart ar fi înghețat în timp, sub aripa unei zâne. Tintin se va opri, spre a privi cerul punctat de câțiva nori. Undeva, foarte departe de ei, într-o țară în care culorile se reîntorseseră după un lungă așteptare, bucurându-i pe copii, mă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. Îmbrăcat cu două perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încît seara îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]