3,183 matches
-
de altă parte, el are și o componentă kitsch. Wall-E seamănă cu E.T. (și are aproape aceeași voce orăcăită), dar revedeți capodopera lui Spielberg și veți observa că acesta spre deosebire de regizorul lui WALL-E, Andrew Stanton nu încearcă să ni-l înghesuie în inimi pe eroul său chiar de la început, ci mai întîi ne lasă să-l cunoaștem un pic. Pe de altă parte, Stanton nu prea are de ales : în momentul în care își aruncă spectatorii (mulți dintre ei, copii) într-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care a lăsat mașina dumnealui în Urziceni și a mers împreună cu noi. Am mai oprit în câteva locuri de unde am luat tot felul de alimente, pâine, fructe, apă, etc. Fratele Vilson, când a văzut câtă mâncare am cumpărat și am înghesuit în mașină a zis: “Cred că stăm cel puțin o lună! Dar ce facem acolo? În ce constă misiunea noastră acolo?” Fratele Floricel i-a răspuns: “În prima fază, mergem să construim o casă pentru un pastor și câțiva voluntari
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
din bani, pentru că aveam asigurată doar cazarea. Masă ne-o plăteam noi". Să observăm însă că, la începutul anilor '50 - și chiar ani de zile niai târziu - nici studenții din România nu aveau alte condiții în cămine și că se înghesuiau, mai mulți, într-o cameră. și ei aveau grupul sanitar la capătul etajului. Fără să se plângă din cauza aceasta. Mai mult, ceea ce Ion Iliescu ar fi trebuit să știe: în acea perioadă, aceleași condiții de viață le aveau milioane de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
aveau grupul sanitar la capătul etajului. Fără să se plângă din cauza aceasta. Mai mult, ceea ce Ion Iliescu ar fi trebuit să știe: în acea perioadă, aceleași condiții de viață le aveau milioane de români, siliți de politică partidului să se înghesuie la comun prin apartamente, unde mai multe familii utilizau de regulă unul și același grup sanitar, una și acceasi bucătărie, una și acceasi cămara. Cât despre camerele de trecere, nu de puține ori se întâmplă că aceasta să coincidă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
în capul lui Paul... Mă smulgi de lângă el printr-un marafet uzat ; îmi oprești brutal o mișcare pornită ; mă plimbi pe la ecuator, pornind artificial o altă mișcare, de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
folosită. Președintele Penades a acceptat ideea, am informat pe domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, precizând că ar fi prima vizită parlamentara la acest nivel din Uruguay (și probabil și din America Latină, ai cărei parlamentari, ca și ai noștri, se înghesuiau la vizitele la Paris, Londra, Roma, Madrid și nu la... București). Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: că vizita n-a fost planificată, că e ocupat, că nu mai sunt fonduri etc., motivații de tip general pe care le cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
orânduirii sovietice și de politica de rusificare a populației autohtone. Eugen a fost martor al masivelor deportări în primă ordine a intelectualității, condițiile inumane în vagoanele cu destinația Siberia, pe care se inscripționase: „voluntari spre pământuri nedesțelenite”. În plânsetele celor înghesuiți în vagoane de vite, la fiecare gară mai mare în drum spre Siberia, fanfara militară și populația ovaționau inițiativa patriotică a celor închiși în vagoane. La declararea războiului în 1941, Eugen Radțibar se afla la regimentul 39 infanterie, departamentul aruncător
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
acestui experiment plin de absurdități vesele despre dificultățile limbajului și ale comunicării, la care au participat actorii Wolcz și Pittiș. Pentru filmare, căutând un spațiu restrictiv și oprimant, am optat pentru o cabină telefonică și Îmi aduc aminte că ne Înghesuiam Înăuntru regizor, actori și cameramani, precum Frații Marx la operă, și muream de râs. Totuși, În final a ieșit un film și m-ar bucura să aflu că mai există. GB: Pentru mine, cea mai mare plăcere În a-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și un frumos „lifting drive“) ne Întreba pedant pe fratele meu și pe mine dacă am izbutit să intrăm În acea stare de grație care este „urmărirea continuă a mingii“. Uneori, o miraculoasă spargere de nori ne obliga să ne Înghesuim sub un adăpost dintr-un colț al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După un sfert de ceas, reapărea sub un maldăr de haine pe lunga alee și, pe măsură ce Înainta, Își
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foarte plăcut; le-am scos pe rând, cu precauție, am desfăcut panglicile, am tras puțin hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-am Împachetat din nou și le-am Înghesuit Înapoi, la locul lor. Îmi amintesc apoi cum ședeam pe patul mamei, cu voluminoșii ciorapi În mâini, străduindu-ne să jucăm spectacolul la care ea dorise să asiste; dar Încurcasem În așa hal hârtiile de Împachetat și am mimat atât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
obișnuita consecință - cârje și capete bandajate. A, da! Mai era aeronava. Metri Întregi de mătase galbenă intrau În alcătuirea ei, și mai era un balon micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de aeronavă, aeronauții se Înghesuiau unul Într-altul, ca să se Încălzească, În timp ce micul solist rătăcit, Încă țintă a invidiei mele, În ciuda calvarului lui, plutea Într-un abis de stele Înghețate - singur, singurel. 3 O văd apoi pe mama ducându-mă În direcția patului prin imensul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În St. Petersburg, unde aveam o casă pe strada Morskaia. Mr. Burness era un scoțian solid cu o față rumenă, ochi albaștri deschis și păr galben ca paiul. Își petrecea diminețile predând la o școală de engleză, iar după-amiezile Își Înghesuia mai multe lecții particulare decât putea cuprinde o zi. Întrucât călătorea de la un capăt al orașului la celălalt și era nevoit să depindă de tropăitul leneș al unor mârțoage izvocik (de trăsură) adormite, ca s-ajungă la elevii lui, Întârzia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În cartea de telefon și dirigintele meu, Încercând să afle adevărul despre Îmbolnăvirile mele, nu s-a lămurit niciodată, deși uneori lipseam trei zile la rând. Ne plimbam pe sub ajurul alb al aleilor proslăvite În versuri din parcurile publice. Ne Înghesuiam unul Într-altul pe băncile reci - după ce dădeam jos stratul neted de zăpadă de pe ele și apoi ne scoteam mănușile incrustate cu zăpadă. Bântuiam muzeele. Acestea erau adormite și pustii În diminețile zilelor de lucru și foarte calde, În contrast cu ceața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gât lui Vodă? grăiește Negrilă crispat. Aoleooo! Pușche pe limbă! își scuipă Cupcici în sân. Isaia aista-i uns cu toate alifiile, știe el cum să-l ia... Da' șezi în cur, boier Cupcici, e cu așteptare și Alexa se înghesuie să-i facă loc. Aoleooo! Parcă pot?! Curu' meu e-o rană! se vaicăre Cupcici plângându-și de milă. Dumnezeule! Ce-am pătimit!... Să vedeți! La "Întrecerile voinicești" de răs-duminică, că Păgânu' nici Ziua Domnului n-o cinstește -, mă luptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așezat pe jos, în stradă, în colțul format de chiar turnul Bărăției și de un zid, îl înșfacă, îl iau literalmente pe sus - victima nu se împotrivește, mai scâncește încetișor, jalnic, cumva poate prefăcut -, îl duc la mașină și îl înghesuie înăuntru, apoi se urcă și ei și vehicolul demarează, dispare. Totul se petrece în mai puțin de un minut, în câteva zeci de secunde. Ce se întâmplase, de fapt? Asistasem, în mod cu totul întâmplător, la o secvență dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dis de dimineață, după ce am luat pastă de lipit camerele, sfoară de legat anvelopele și hai la drum. La Tecuci ne-am cumpărat o pâine și după o țâră de odihnă, cu Dumnezeu înainte. Iar dinainte șoseaua era fie prea înghesuită de pietriș, fie prea bogată în gropi așa că tot pe cărarea de lături ne strecuram kilometru cu kilometru. Am trecut prin Drăgănești,Barcea,Umbrărești și am ajuns la Ivești obosiți. Ne-am așezat pe marginea șoselei și am mâncat pâine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu așterut, pernă, pătură înfățată, plimbări până la prânz și după masă; cei de la sbotaj se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și pernă fără cearșaf, plimbări separate și doar trei ore pe zi; iar cei politici, vai de mama lor, înghesuiți în camere, paturi suprapuse și fără saltea, cu o pătură și o pernă ponosită, plimbare două ore pe zi fără a avea voie să ia contact cu altă grupare de deținuți și nu aveau drept la vorbitor și nici a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu așterut, pernă, pătură înfățată, plimbări până la prânz și după masă; cei de la sbotaj se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și pernă fără cearșaf, plimbări separate și doar trei ore pe zi; iar cei politici, vai de mama lor, înghesuiți în camere, paturi suprapuse și fără saltea, cu o pătură și o pernă ponosită, plimbare două ore pe zi fără a avea voie să ia contact cu altă grupare de deținuți și nu aveau drept la vorbitor și nici a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
la București ca într-o capitală numărul de parveniți pe metrul pătrat să fie atât de mare încât într-un viitor apropiat va trebui să-i calculăm la metrul cub, adică să-i punem unul peste altul, să-i mai înghesuim, să încapă. Bucureștiul, care îmi place (de unele zone sunt îndrăgostit, pe unele mahalale abia aștept să le revăd, poate o voi face la toamnă, înscriind cu același stilou și în același caiet poveștile lor închipuite), Bucureștiul mă face să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ce viață am mai avea dacă am ține seama de insul de lângă noi? Nu înțeleg: adică să stau, de exemplu, la coadă, liniștit, impasibil, și să aștept să-mi vină rândul fără a mai da din coate, fără a mai înghesui pe câte unul sau doi, fără a mai înjura? Să calc tradițiile, să aștept, ca blegul? Bunul simț, astăzi, înseamnă, dimpotrivă, o atitudine energică, o splendidă, elementară, violență. Acesta este "bunul simț modern", așa trebuie să se știe. Sau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am înghițit, cu lacrimi, cu tot, nu știți cât de tragic poate fi vulgarul nostru produs țigănesc... Corabie albă pe mare trecea Era, pe vremuri, la 2 Mai, o tavernă, chiar pe malul mării, un local sordid, cu câteva mese înghesuite în interior și alte câteva mese, destul de murdare, pe o terasă cu vedere la șoseaua care ducea la granița cu Bulgaria. Localul părea că este plasat în alt spațiu geografic decât acela real și într-un timp incert. De altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înainte, - a fost o năvalnică izbucnire de avânt a zecilor de mii de legionari veniți din toate unghiurile țării îmbucătățite de politica dementă a lui Carol și de miopia celorlalți, cu răsunet adânc în rândurile sutelor de mii de privitori înghesuiți pe toate străzile pe unde treceau coloanele legionare. În minunate costume naționale, în cămăși verzi decolorate, ascunse prin cine știe ce unghere, călcând falnic în cadența marșurilor legionare cântate pentru întâia oară de muzicile militare, ceasuri după ceasuri s-au perindat în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
profesorii, câte 2 kilometri de porumb culcat de furtună. Am stat acolo până a dat înghețul, cu răni infectate la mâini și la picioare, privind orizontul printre cizmele vechililor locali și ale unuia care „lucra” la facultatea noastră. Nopțile dormeam înghesuiți în paturile de sus, căci la cele de jos ajungeau apa și noroiul. Ne încălzeam cu șliboviță la lumânări de seu și adormeam ca brutele pe cărțile cărate cu noi pentru lucrarea de diplomă. Dacă am fi fost cu o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
elevul nauzise de ea. Precizez că notarea se făcea, atunci, după sistemul sovietic, adică de la 1 la 5. Renunțând odată pentru totdeauna să-l mai asculte la literatură, în rubrica din catalog a proaspătului ei școlar nu s-au mai înghesuit decât cocoșați. În pofida faptului că pe pătrarul întâi Labiș avea media zece iar în pătrarul doi un cinci pe care i-o calculase din notele date de ea însăși Cățeaua, profesoara hotărî să-l lase corigent. Dacă i-ar mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a aflat ceva care să-i fie pe plac. Nu locuința propriu-zisă, ci mai degrabă grădina plasată în cartierul boieresc al Copoului. Așa-zisa casă nu era decât o ruină pe care foștii proprietari, mutați la București, o dădeau ieftin. Înghesuiți în cele două camere rămase în picioare, niște chiriași se străduiau să pună pe foc tot ce se vedea în rest: acoperișul, grinzile, plafoanele, dușumelele. Pereții se prăbușeau, pretutindeni împărățea molozul, dar ce o încântase pe mama era grădina. După
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]