3,294 matches
-
Îmi dădeam seama cît de deprimat trebuie să fi fost Frank cînd luase În primire Clubul Nautico. Stînd În spatele ghișeului portarului, i-am urmărit cu privirea o vreme pe chelnerii care se Învîrteau prin barul În aer liber și pe Îngrijitorii care măturau terenurile de tenis pustii. Tastam aiurea la computer, tot adăugînd profituri imaginare, cînd am auzit duruitul unui motor de Porsche. CÎnd am ajuns la ușile de sticlă, Bobby Crawford traversa parcarea. A urcat apoi sprinten treptele, săltînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Helmut Își antrena zeloșii elevi, iar apa din piscină pleoscăia din greu sub Wolfgang, care le făcea cursanților săi demonstrații de plonjon În echer și rîndunică. Plăci de schi pe apă, trambuline elastice și diverse biciclete fixe erau scoase de Îngrijitori de prin depozite uitate din subsolul sălii de sport. Pe sub podul În arc ce susținea șoseaua de coastă treceau primele iahturi ale dimineții, Îndreptîndu-se către larg. În portul cîndva adormit reverbera ecoul cablului de metal tensionat pe cabestan În atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În curs de vestejire. Terenurile de tenis și piscinele clubului sportiv erau pustii, membrii acestuia plecînd devreme ca să se pregătească pentru petrecerile private din cursul serii. Wolfgang și Helmut stăteau lîngă piscina care se golea Încet, uitîndu-se cum schimbau apa Îngrijitorii spanioli și cum aliniau chelnerii mesele. — Charles...? Hennesy se ridică În picioare să mă privească mai de-aproape. Își lăsase deoparte purtările de tătic al clubului și acum semăna cu un contabil iscusit pus În fața unui client extravagant și nechibzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a face asta, i se duse în cap și tăișul durerii că se desparte de locul cel mai iubit. Își făcu ochii roată și văzu trandafirii din jurul bazinului. Atârnau diafani ca mătasea pe tijele coapte de zăpușeală. Îl văzu pe îngrijitor înțepând cu o săpăligă cuibul din jurul tufelor proaspete de lămâi, apoi șterse cu ochii mutrele amicilor lui, rând pe rând. Nu erau doar zartoshti, ci și circumciși ai profetului Mahomed. Semănau între ei, se înțeleseseră bine, însă dintr-odată i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de fag din padocuri, gazonul udat și proaspăt, mobilierul brun de ratan, sub umbrare roșii de pânză. Și, cu toate astea, un aer demonstrativ și impersonal plutea în spațiile de relaxare și în grădină, în tonul politicos, prea servil, al îngrijitorilor. Se învârti o săptămână în manej, alături de copii și de mame care își vegheau cu răbdare progeniturile. Fu de față când alți doi cai albi se alăturară buiestrului. Păreau blânzi și cuminți ca două pisici, dar era numai o părere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Supraveghetorul nu căzu de acord, căci era împotriva regulilor. Îi promise zadarnic o plată dublă și se recomandă ca prieten al proprietarei. După încă o săptămână de tatonări, Veterinara fu înștiințată: — Lăsați-l să-și rupă gâtul, le spuse. Un îngrijitor îi deschise porțile fără ca măcar să-l privească ori să-i spună vreun cuvânt. Avea chef să se răzgândească, dar credea că se face de râs, după ce insistase atâtea zile. Se îndoi cu tot corpul în față, lipit de grumazul animalului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de adevăr. A găsit forța să se remonteze pentru un timp scurt, a apăsat butonul soneriei prin care Își chema Îngrijitorii și a mai adăugat cu glas slab: - Aceasta este povestea. Întrevederea nostră a luat sfârșit și te rog să nu mă mai cauți vreodată. Dacă ai Întrebări, Încearcă să găsești singur răspunsurile. Acum, aș vrea să mă lași cu Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem că nu observăm mizeria în care suntem siliți să săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata românească: împuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un drogat. Or, „elefantul” cu pricina nu este nici mai mult, nici mai puțin decît societatea română care a sărit gardul grădinii zoologice. De ce ? Ce s-a întîmplat de fapt ? De multă vreme, „elefantul” suferă de diverse boli, de care îngrijitorii lui au promis că îl vor scăpa : comunism, corupție și, mai recent, criză. Tratamentul prescris : anticomunism, anti-corupție și austeritate. Primele două s-au dovedit a fi ser fiziologic și efectul placebo s-a dus rapid, iar bolile au continuat să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Constantinopolului, Alexandriei și al Ierusalimului, în Biserica lui Vodă-Barnovschi, din Iași de pe Ulița Beilicului. Stând prea mult în picioare, după una din slujbe s-a retras în camera sa, unde îl cuprinse o amețeală ca o dambla. Înțeleptul Domn și îngrijitor părinte al țării, simți că de această prea crudă boală va trebui să părăsească cele supuse stricăciunii și să se îndrepte cu gândul către cele care nu se pot strica niciodată. Când a fost veleatul 1693, în luna lu‟ Martie
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
l-a determinat pe lup, la așteptarea asta... amintirea, că îi pregătea mereu, el, locul nadei, ajutându-l să treacă iarna mai ușor!.. Poate ! Se leagă în mintea lui, oare, imaginea persoanei lui, de hrană, așa cum orice animal își recunoaște îngrijitorul?! Căpriorii, iepurii, chiar și mistreții, învață repede să cunoască omul care le îngrijește, locul hranei și își pierd sfiala față de el. Dar, lupul?!... Această făptură neînfrânată, sălbatică, veșnic hărțuită!?... Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri În toaleta cu chiuvetele cenușii, mirosind a dezinfectant; pe pereți, cîteva afișe avertizau Împotriva pericolului bolilor venerice... Aventura, pe care Rowe și-o imaginase cîndva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de pedagog-șef. A trimis mai multe adrese la inspectoratul școlar, plângându-se de suprimarea posturilor de supraveghetori; adresele lui au rămas fără nici un răspuns. Într-o grădină zoologică, un cangur mascul (Macropodides) se comportă adesea ca și cum poziția verticală a Îngrijitorului său ar fi o provocare la luptă. Agresivitatea cangurului poate fi domolită dacă Îngrijitorul ia o poziție aplecată, caracteristică pentru cangurii pașnici. Jean Cohen nu avea nici un chef să se transforme În cangur pașnic. Răutatea lui Michel Brasseur, stadiu evolutiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
suprimarea posturilor de supraveghetori; adresele lui au rămas fără nici un răspuns. Într-o grădină zoologică, un cangur mascul (Macropodides) se comportă adesea ca și cum poziția verticală a Îngrijitorului său ar fi o provocare la luptă. Agresivitatea cangurului poate fi domolită dacă Îngrijitorul ia o poziție aplecată, caracteristică pentru cangurii pașnici. Jean Cohen nu avea nici un chef să se transforme În cangur pașnic. Răutatea lui Michel Brasseur, stadiu evolutiv normal al unui egoism deja prezent la animale mai puțin evoluate, Îl lăsase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mic Întreprinzător - mic burghez. Totuși, din când În când, opinii politice de extremă stânga. - Convingeri religioase: indiferente, uneori anticlerical. - Orientare sexuală: căsătorit, 2 copii. - Calități extreme: fără. VASILE LEAC - 30 de ani la data nașterii Celebrului animal și foarte nefericit. Îngrijitor al unui teren de paint-ball. Mare cunoscător de poezie. Autor modest, cu pusee de genialitate. Două cărți de poezie, luate În seamă. - Membru fondator, sufletul Celebrului animal. În mare măsură, lui i se datorează extremismul mișcării. Cu totul lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dumnezeului lor, au mîncat și au băut, și au blestemat pe Abimelec. 28. Și Gaal, fiul lui Ebed, zicea: Cine este Abimelec și cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal, și nu este Zebul, îngrijitorul lui? Slujiți bărbaților lui Hamor, tatăl lui Sihem; de ce să slujim lui Abimelec? 29. Oh! dacă aș fi eu stăpînul acestui popor, aș răsturna pe Abimelec." Și despre Abimelec zicea: "Strînge-ți oștirea și ieși!" 30. Zebul, cîrmuitorul cetății, a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
femelă, din Guineea Bissau a reușit, după 16 ani, ceea ce pentru mulți oameni este doar un vis: să renunțe la tutun. Pik Pak, în vîrstă de 22 de ani a fumat timp de 16 ani mai multe țigări pe zi. îngrijitorii de la GulaSafaripark din provincia Mira Bora, cu vreo două luni în urmă și-au dat seama că se întâmplă ceva cu maimuțica lor, când a văzut-o pe fumătoarea împătimită, că a început să se supună la o cură intensă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
niciodată din plâns. Dar au reușit până la urmă să mă schimbe, să mă îmbrace și să mă mâne în lumea exterioară unde se întunecase deja, pentru că se anunța o ploaie torențială. — Ce rușine, spunea bunica. Îi spusese verde unuia dintre îngrijitorii bazinului părerea ei, lucru de nedorit nimănui. Trebuia să puneți un anunț. Sau o diagramă care să ne spună care e temperatura apei. Ar trebui să scriem o reclamație. — Bietul mielușel, spuse mama. Încă mă mai smiorcăiam un pic. Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că vor face să se prăbușească cerul. Soarele se ivi printre norii pe care vântul îi împrăștie repede. Nici unul din bărbații aceia nu era Salix, constată Valerius cu o ușurare care i se păru odioasă: nici mortul pe care câțiva îngrijitori îl târau, după ce îi agățaseră trupul cu niște cârlige, nici învingătorul, care primea impasibil frunza de palmier și aclamațiile, privind în jur fără să zâmbească. Valerius se întoarse și începu să urce repede treptele. Îi venea să verse; simțea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mulțimea izbucni în strigăte, din ce în ce mai ațâțată la vederea sângelui care îmbiba nisipul. Chipuri desfigurate, pântece spintecate, urechi și nasuri tăiate dintr-o lovitură... La fiecare rană, la fiecare mutilare publicul era în delir. În scurta pauză ce urmă masacrului, câțiva îngrijitori curățară arena de bucățile de carne împrăștiate pe nisip și luară cadavrele. Alții aduseră nisip proaspăt. Își făcură apariția paegnares, care, dând dovadă uneori de mai multă abilitate chiar decât gladiatorii, parodiau cele mai faimoase lupte ce avuseseră loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cot și care îi reprezentau pe gladiatorii uciși de el. — Le vezi? rânji. Astăzi îmi voi mai pune una, pe care o s-o fac din pielea ta. — Roagă-te zeului tău, Skorpius. Marcus îl văzu pe Valerius respingându-i pe îngrijitori. Își puse singur coiful, în timp ce Skorpius își flutura plasa privindu-și adversarul cu surâsul celui aflat pe punctul de a oferi încă o victimă împăratului său. După o clipă, Vitellius lăsă să cadă batista albă, poruncind începerea luptei. În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despărțiră. Lui Valerius îi luară scutul și îi lăsară doar pumnalul. Lui Skorpius îi luară plasa, lăsându-i tridentul și pumnalul. Din public se ridicară strigăte indignate, ce părură să zguduie cerul. — Ce se întâmplă? îl întrebă pe Marcus un îngrijitor care avea deja pregătit cârligul cu care urma să târască leșul învinsului. Ce se întâmplă? — Vitellius aplică o regulă veche. Înainte vreme, dacă luptătorii erau la egalitate, li se lua echipamentul de apărare. Dar regula asta se aplica numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asupra lui Skorpius, lovindu-l cu pila și scuturile în piept, în cap, peste picioare... Când rețiarul se prăbuși, începură să-l lovească cu picioarele. Mulțimea agitată începu să strige și mai tare când Valerius își luă scutul - pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se îndreptă spre Skorpius. Îi lovi pe soldați cu mânerul pumnalului, repede și precis; unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră nemișcați, fără simțire, iar ceilalți se ridicară și se îndepărtară în goană. Acum Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
balustradă, privind pierdut spre arenă. Un spectator începu să aplaude ritmat. În curând, toți, chiar și cei de pe treptele de sus, aplaudau, îndemnându-i pe cei doi să lupte după regulile lor, de la egal la egal. Skorpius se ridică. Un îngrijitor îi aduse un trident, iar alții scoaseră din arenă trupurile neînsuflețite ale soldaților. Rețiarul și secutor-ul continuară să lupte. Fentară și își înfipseră pumnalele în trupul adversarului. Valerius rămânea mereu în gardă și ataca din ce în ce mai violent. Încă o lovitură, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și ataca din ce în ce mai violent. Încă o lovitură, și Skorpius se prăbuși. De data asta nu putu să se mai ridice. Valerius se apropie și-și lipi vârful pumnalului de gâtul lui Skorpius. Rețiarul se ridică în genunchi cu greu. Câțiva îngrijitori veniră în fugă și-i scoaseră coiful lui Valerius, dându-i la iveală chipul palid. — Ucide-l! strigă Vitellius. Mulțimea începu să strige la unison: — Missus! Toți repetau frenetic cuvântul acela: Missus! — Ești salvat, spuse Valerius. Se uită în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]