4,199 matches
-
inventat-o eu, s-au mai gândit și alții la asta înainte de mine. Așa s-a descoperit blestemul. Și înjurătura, care e tot un blestem, dar spus la repezeală. În viziunea asta despre lume, înjurătura e piatra filosofală. Cine te înjură nu-ți ia gâtul. Înjurătura înfierbântă, dar și sleiește. Cu cât mai tare blestemi, cu atât mai serios îți muți gândul de la ciomăgeală. Eventual, lași destinul să ciomăgească în locul tău. — Voi înțelegeți ceva ? întrebă Tili. Adică dacă cineva nu mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-ți ia gâtul. Înjurătura înfierbântă, dar și sleiește. Cu cât mai tare blestemi, cu atât mai serios îți muți gândul de la ciomăgeală. Eventual, lași destinul să ciomăgească în locul tău. — Voi înțelegeți ceva ? întrebă Tili. Adică dacă cineva nu mă înjură înseamnă că mi-e dușman ? Nu așa. Există oameni sănătoși și oameni bolnavi. ăia sănătoși, bravo lor, slavă lui Dumnezeu. Eu mă refer la ăia bolnavi, în sufletele cărora clocotește răul. Până când bulbucii ajung la beregată și atunci omul ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din bazele militare, în loc de arme și rachete, or să fie benzi audio cu înjurături. — Și când ai descoperit chestia asta ? întrebă Tili. Când am vrut să-l bat pe unul care își făcea de lucru pe lângă motocicleta mea. L-am înjurat până mi-a trecut. Pe urmă am experimentat și pe alții. A mers. Acuma însă vine partea cea mai interesantă și povestea de-abia începe. Pentru că nicio poveste nu e folositoare dacă nu adaugă ceva la ceea ce oamenii știau până
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
începe. Pentru că nicio poveste nu e folositoare dacă nu adaugă ceva la ceea ce oamenii știau până atunci despre moarte. Moartea nu trebuie doar s-o învingi, trebuie s-o și convingi. Acum culeg înjurături despre moarte. Să pot s-o înjur cu vârf și- ndesat și, astfel, să devin nemuritor. Își bău halba până la fund. Bătrânul Coropciuc făcu semn spre tejghea. — Destul, spune Maca. Mă oprește Poliția. La ei nu merge cu înjurăturile. Se auzi un șuierat de tren. Tăcură și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mă o dată, măicuță“, șopti. „Hai să-l căutăm pe tata, să mă mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să blesteme în gând. Atunci când nimerea o sudalmă năstrușnică, zâmbea satisfăcut. Probabil că așa făceau și poeții pe care inspirația îi ajungea te miri în ce loc și își repetau versul în minte, ca să nu-l uite. Așa cum orice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vizavi. — Bă, Laberman ! pițigăi unul. — Lăbuș ! se hlizi altul. — Bă, ochi maro ! se alătură o voce răgușită. Și din nou : — Semeringule ! — Verighetă ! Maca nu înceta să sară de pe un picior pe altul. Oamenii strigau, unii nici nu știau pe cine înjură, dar o făceau, gândind că s-o nimeri undeva. Iar când prindeau câte una din zbor, răspundeau, astfel încât dialogurile se întețeau peste capul lui, ceea ce îi sporea bucuria. Totul în jur era armonie, o adevărată luptă pentru pace. Blestemele se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumii se întregise. La început a fost cuvântul, dar nimeni nu știa care să fi fost cuvântul acela. Undeva, peste garduri, lătră un câine. Poate că și acela era tot un cuvânt. Pe drumul de la cimitir, mahalaua părea liniștită. Maca înjură în gând, pentru ca pacea să fie deplină. După el, cum se știe, înjurătura era un fel de împăcare cu lumea. De aceea simțea că nu auzise și nu spusese destul. Purta în nenumăratele buzunare ale vestei de motociclist notițele doldora
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușa nu vor găsi nimic, pentru că nu vor ști ce să caute. O cochilie golită. El nu va fi găsit. Dar nu pentru că n-a fost niciodată, ci pentru că alții, în altă parte, i- au luat locul. Maca nu mai înjură în gând, deși ar fi putut socoti că era nimerit să o facă. Nu voia să se împace cu locul acela. Și nici nu se simți ispitit să sară gardul în curte. Nu-l chema nimic, nu acolo era Valea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru Hangerliu franceza era, cu oricâte balcanisme, o limbă spontană, pe care își permitea a o întoarce în toate chipurile, maltratînd-o, fără să pară un străin. În românește, ca și prințesa Hangerliu, Max vorbea muntenește, zicând "dă ce", "rumîn" și înjura ca surugiii, chiar în saloane: "Tanti, exclama el despre câte unul, ăla e un escroc, mama lui!" Prințesa însăși era tot așa de slobodă la gură, și pe un funcționar superior, pe care îl ajutase în carieră și care acum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
despre câte unul, ăla e un escroc, mama lui!" Prințesa însăși era tot așa de slobodă la gură, și pe un funcționar superior, pe care îl ajutase în carieră și care acum se codea să-i facă un serviciu, îl înjură în plin minister, zicîndu-i: "Păcătosule! Propre à rien!1... Tu-ți paștele mă-ti!" Prințesa juca teatru, dozând savant franțuzeasca cu ocara excesivă, spre a da dovadă că are simțire "rumînească" și profitând de bătrâneță și de ținuta ei autoritară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și la propriu și la figurat, și în purtarea lui, stridentă pentru profan, era o stranie rezervă și o supraveghere care îl fereau de orice inconveniență. Hangerliu putea fi oricând mareșal la palat, știind când să tacă și când să înjure, modest și suficient după nevoie, totdeauna egal, niciodată șovăitor. Sastisirea era un fenomen moral necunoscut lui Max. Gaittany avea multe analogii cu Hangerliu, cu unele distincții: nu suporta un mediu prea vulgar cu acea superioară simplitate proprie lui Max, nici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un aviator la încercarea unui nou tip de avion sau la baterea unui record mă impresionează. Chiar dacă ar face glumele cele mai insipide, le-aș socoti cu totul neglijabile față de hotărârea de a înfrunta moartea. E curios, când un bărbat înjură într-o întreprindere extraordinară, unde consumă energii sufletești mari, nu mi se pare trivial. - Nu te credeam așa interesantă, dă-i înainte! - Nu vreau să fiu interesantă, spun ce simt. Aș iubi unintelectual, chiar mediocru, dacă l-aș vedea îndîrjit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pare că, din ce în ce mai mult, eșuează în introvertiri și interacționări agresive cu sine, cu celălalt, pradă fiind unui imediat consumist și concurențial. Jovialitatea specifică acestei vărste devine mutantă, se traduce în jigniri care, prin repetare, iau forma unei normalități clinice. Te înjuri cu colegul doar să te amuzi. Jignirea e condiment al bunei-dispoziții, repetarea ei devine o condiție. Reperele sunt de astă dată fulgurante, nisipuri mișcătoare ale zilei, astfel încăt, atunci cănd este să tragă linie, să facă un bilanț interior/exterior
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
lucruri care îi enervează pe ceilalți; * îi învinovățește pe ceilalți pentru greșelile lui; * ușor de enervat de către alții; * adesea furios și îi respinge pe cei din jur, are tendința de a face în ciudă; * frecvent răzbunător; * utilizează limbaj obscen și înjură. Împreună, tulburarea de comportament și opoziționismul provocator au o rată a prevalenței în rândul populației între 8% și 12%. Hiperactivitatea cu deficit de atenție Sindromul este constituit de asocierea dintre tulburările de atenție și hiperactivitate-impulsivitate. Tulburări de atenție: slabă capacitate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ne amenința mereu, noi înțelegînd că vorbele acestea ne traversează și ne depășesc, preluîndu-ne într-un torent mai vast, care tindea să cuprindă lumea toată și s-o zgâlțâie din inerția aceea "a netrebniciei romînești", pe care în 1973 o înjurase la propriu, încheindu-și astfel scrisorile către directorii editurilor ce tărăgănau să facsimileze în întregime caietele lui Eminescu: "...mama ei de ne-trebnicie romînească! Cu stimă, Constantin Noica." După articolul din "Ramuri" cu Cei douăzeci și doi și cultura de performanță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și avea o excelentă "mișcare scenică". Era bine crescut, snob, vorbea o română deosebit de îngrijită. Iubea restaurantele, mesele bune, spectacolele, ținea conferințe în lumea artistică, mișuna enorm social, avea o nevastă cu un corp superb, care lucra la televiziune și înjura ca un birjar, fapt de care el era foarte mândru pentru că dădea "șic". Sânt convins că dacă n-ar fi existat legionarii, ar fi preferat oricând lumii acesteia mitocănizate în care trăiam lumea interbelicului în care "dragă, Carol venea la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
images [Stop-cadru], care disecă minciunile din presa televiziuală, drept un model nerușinat de manipulare. În el putem vedea, de exemplu, cum niște adolescenți neapărat bronzați, asaltează o mașină oprită "din întâmplare" la poarta unui colegiu, se amuză clătinând-o și înjurându-l pe șofer, în timp ce se aude vocea realizatorului care-i cere câte unui puști să se îndrepte spre pneuri, să se dea din fața camerei și alte glumițe fabricate. Sunt furios: ce-i de făcut, să mă ridic și să plec
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
amenințare sunt penalizabile, indiferent dacă sunt adresate unui adult sau unui elev. Dificultatea tehnică a unei asemenea penalizări nu trebuie să influențeze aceste probleme de definire. Dar oare se cuvine să-l considerăm "delincvent" sau "violent" pe elevul care-și înjură un coleg? Aceasta ar fi, fără îndoială, o definiție excesivă. O definiție care se limitează la Codul penal omite și multe banalități din viața de zi cu zi a copiilor și a dascălilor, care pot avea însă, prin repetare, consecințe
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la degetele bătătorite. Fecioara Măria care îi apăruse lui Wottila în luminișul pădurii semăna foarte bine cu Erna, și tot așa trebuie să fi arătat și maică-sa, numai că Fecioara Maria era îmbrăcată cu mai multă pompă și avea înjur o instalație de iluminat ceva de te doare capul. Și când aude Erna toate astea, îi vine ca și cum tot dinăuntru i-ar sări afară până în al noulea cer. Zice numai că pentru mine e o onoare, nu poate mai mult
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
era în toane rele atunci când a făcut iadul. Da' și iadul cel după dumnezeiscul chef poate să arate a sufragerie primitoare și luminoasă dacă iadul e curățat și șters de praf ca lumea. MARIEDL: Da, toți oamenii născuți din ceruri înjură fără încetare iadul, tot așa cum statul e înfundat de oamenii răi. Că de fapt și statul și iadul sunt o locuință generală pentru locuit. FRATELE LUI MARIEDL: Statul e contra lipsei noastre de seu. Statul e contra iadului. Statul e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
posterității și lui G. Călinescu, nenăscut pe atunci, dar doamna Slavici, disperată, avea o problemă de care trebuia „să se scape” urgent. Nu știu cum se manifesta poetul național când era „foarte rău”, dar am experiența contemporanilor mei. Ei, cu siguranța impunității, înjură pe oricine, scriu fără a se documenta, lansează acuzații fără acoperire, se leapădă de holera comunistă pentru a căuta bacilul ciumei fasciste, văd în orice acțiune, oricât de generoasă, o simplă manevră prin care ei sunt excluși etc. Cei mai mulți din
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
u” însemnând „for you” sau „to you”. Formula de aprobare curentă s-a redus în română de la „ok” la un simplu „k”. Mai rar apare „cmf” adică „ce mai faci” cu răspunsul politicos „b” sau „b ms”. Interdicția de a înjura în camerele de joc precum și, probabil, faptul că nu știi pe cine înjuri fac să scadă până spre zero incidența acestui fenomen care face furori în viața reală. În mediul virtual, dacă nu îți vezi în față adversarul, parcă nu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
redus în română de la „ok” la un simplu „k”. Mai rar apare „cmf” adică „ce mai faci” cu răspunsul politicos „b” sau „b ms”. Interdicția de a înjura în camerele de joc precum și, probabil, faptul că nu știi pe cine înjuri fac să scadă până spre zero incidența acestui fenomen care face furori în viața reală. În mediul virtual, dacă nu îți vezi în față adversarul, parcă nu mai are nici un haz să îl sudui. De aceea, deși mediul îți oferă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
inamic: Colțul inamicului: Praf și pulbere Mă enervează televiziunea asta de Vaslui. Contest totul: imaginea slabă, calitatea comentariilor, orele de transmisie ale emisiunilor lor năclăite, fețele de morcovi murați ale prezentatorilor, numele abonate la genericul de final, scurtimea programului... îi înjur pe unde aud de ei. Dați dracului, au făcut ce au făcut și au trecut puntea de fiecare dată; cine-i sprijină oare ? într-o vreme citeam într-o foaie electorală, fss... nu spun despre cine-i vorba că ar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de dezbinare și neunire, viața conjudețenilor, aspirațiile și visurile lor sunt obiectul activității noastre ! Dacă pe aici au trecut vreo 350 de tineri, înseamnă că am creat o școală de presă, cu premianți și repetenți; dacă unii ne critică sau înjură înseamnă că aruncă în 61 pomul cu roade sau le pare rău că nu sunt la noi. Ne pot sfida mai ales cei săraci cu duhul, pentru că înțelepții nu țin la ceartă și învață, învață... Ne-am acomodat la economia
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]