5,591 matches
-
că un nobil roman și un general de excepție cum a fost Marcus Antonius a luptat pentru sine, și nu pentru patrie. Germanicus tace, lipsit de argumente. Rămân toți trei cu ochii la Agrippina, care, cu capul și ume rii învăluite într-o pelerină scurtă, se apropie. Antonia încruntă nemulțumită din sprâncene la vederea sto lei pe care o poartă pe dedesubt. Din lână, e drept, așa cum se cuvine unei matroane respectabile, dar nu într-un singur ton, ci în nenumărate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înainte. Și rade-ți perii ăia zbârliți și negricioși de pe picioare, ar mai vrea să-i spună Germanicus, dar se stăpânește. N-are rost să se răz bune pe ea pentru greșelile lui. Privirea cercetătoare a lui Herodes Agrippa îi învăluie rapid. Nu e el omul să se lase înșelat de aparențe. Își înăbușă amarul cu un suspin. La ce-i folosește Mariamnei nefericirea lui Germanicus? Se dă la o parte s-o lase pe Antonia să treacă. Femeia însă rămâne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a întinde mâna după cordonul clopotului i se pare extrem de anevoios. Găsește însă puterea să surâdă. Un nărod și Cocceius Nerva! Să-și mănânce ficații din cauza prostiilor îndrugate de un astrolog. Șarlatani patentați! Se răsucește alene pe o rână. Îl învăluie o toropeală plăcută. Închide mulțumit ochii. Și el s-a perfecționat în mantica astrală, în timpul șederii la Rhodos. L-a avut alături pe Thrassylos, versat în tainele astrologiei. Datorită lui a înțeles sensul existenței. Altminteri viața i s-ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de statura impunătoare a lui Plautius. I se adresează scurt: De cine mai trebuie să mă ocup? Luat prin surprindere, acesta își cercetează lista pe care o ține în mână. În timp ce ezită nehotărât, lui Nero îi atrage atenția o femeie învăluită într-o mantie din cap până-n picioare. Probabil văduva unuia dintre foștii lui clienți. N-o s-o lase să se zbată în greutăți. I-o indică din bărbie lui Seianus: — Spune-i lui Lygdus să se ocupe de ea, să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
format din cei trei, alte două figurine. Tot lari și penați? Nu prea seamănă. Războinici mai degrabă. Dar au stele în jurul capetelor. Dioscurii deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care e deosebirea între stăpânii lumii și triburile barbare în curul gol care venerează idoli ciopliți? Nici una. Se fu rișează de-a-ndăratelea, încercând să iasă din înghesuială. S-a simțit obligat să accepte rugămintea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o anumită societate, o anumită profesiune, o mânie individuală; râsul lui e o petrecere pe seama limitelor naturii omenești, care sunt în primul rând limite proprii, ale celui care râde, și numai în al doilea rând sunt și ale altora. Himericul învăluit în grotescul arhaic constituie un fundament imagistic predominant în creația fantastică a prozatorului I.Creangă, conservator al mitologiei biblice precum și a celei folclorice, pe care le exploatează în formatul pur, neprelucrat artistic, transpunându-le în epic prin intermediul unor tehnici tradiționaliste
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
sprijin de raft, având grijă să nu mă așez pe petele umede din jurul chiuvetelor. ― Bine, spun eu zâmbind. Poți începe prin a mă machia pe mine. ― Jemima Jones! spune vocea amplă și zgomotoasă a redactorului-șef, când trec pe sub boltele învăluite în fum din Wine Cellar. E puțin după ora șase. Geraldine stă chiar lângă redactorul-șef, și Geraldine zâmbește cu încântare când mă vede, ca să nu mai zic de cât de uimit e redactorul-șef. ― Ce ți-ai făcut, tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
liber de la muncă și ieșim în oraș. ― Mie mi se pare că e vorba de un bărbat vinovat. Ei bine, asta este exact ceea ce nu vroiam să aud. ― Mie mi se pare că e vorba un bărbat îndrăgostit, spun eu, învăluită într-o falsă încredere, încercând s-o conving pe ea și sperând să mă conving pe mine. ― Atunci îți doresc o zi frumoasă, spune Lauren. Nu-ți face griji în privința mea, care o să fiu singură. ― Vino și tu! spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
SHŪSAKU ENDŌ SAMURAIUL Traducere din Limba japoneză și note de DianaElena Tihan Capitolul I Ningea. Până spre seară, un soare firav se revărsase peste prundișul de pe malul râului. Când amurgul a învăluit cerul, dintr-o dată s-a lăsat o liniște adâncă și câțiva fulgi răzleți au început să plutească prin văzduh. Zăpada se așeza ușor pe straiele simple ale samuraiului și ale oamenilor săi care tăiau lemne și, cum se atingea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mai trăiau încă bătrâni care-și aduceau bine aminte de prăpădul frigului ce se abătuse odinioară peste satele lor. Iarna din anul cu pricina a fost neobișnuit de caldă. În aer pluteau semne de primăvară, dar muntele din nord-vest fusese învăluit în ceață toată iarna și de-abia se mai deslușea. Când a venit anotimpul ploios, o dată cu sfârșitul primăverii, ploile n-au mai contenit și chiar și după venirea verii, serile și diminețile erau atât de reci, încât nu puteai sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu se îndrepta nici așa, era biciuit, după cum cerea un vechi obicei marinăresc. Vinovatul trebuia pedepsit în fața tuturor celor aflați pe vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le mângâia obrajii. O dată rugăciunea isprăvită, căpitanul, secundul și Velasco se urcară într-o barcă și se îndreptară spre țărm pentru a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră duși pe gânduri uitându-se la priveliștea învăluită într-o arșiță chinuitoare. Soarele dogorea cu putere peste golf și peste plajă. Liniștea aceea adâncă îi îngrijora grozav pe japonezi. Ceva le spunea că nu erau bineveniți în acele locuri. Cei trei rămaseră pe plajă un răstimp îndelungat. Alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu o lumânare în mână și se uită înăuntru. După ce se încredință că toți dormeau liniștiți, se îndepărtă în vârful picioarelor. În vis, era din nou în valea sa. Un cer jos, plumburiu, care stătea să cearnă ninsoare, acoperea lacul. Învăluiți în niște haine de paie numite la ei în vale „velințe” și încălțați cu cizme de paie, samuraiul și Yozō așteptau cu suflarea tăiată la marginea apei presărate ici-acolo cu zăpadă înghețată. Dintr-un desiș de trestii uscate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fel. De pildă, Buddha este ființa iluminată în care se poate transforma orice om care se leapădă de amăgirile acestei lumi. Chiar și natura care pentru noi este cu totul separată de ființa omului, pentru ei este o ființă care învăluie întreaga omenire. Noi... am dat greș și n-am putut să le îndreptăm această înclinație. La cuvintele neașteptate ale părintelui Valente, episcopii se cufundară într-o liniște adâncă. Dintre toți misionarii trimiși în țări îndepărtate, nici unul nu vorbise vreodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noimă. Îngenuncheat lângă ei, Velasco le explică în șoaptă: — Pâinea aceea este trupul Domnului. Vă rog să vă luați după mine și să vă închinați în fața pâinii și a Sfântului Potir pe care vi le va înfățișa episcopul. Biserica era învăluită într-o liniște adâncă. Episcopul le înfățișă niște bucăți mici și subțiri de pâine albă pe care le ținea cu amândouă mâinile și murmură o rugăciune. Călugării și credincioșii îngenuncheară cu toții plecându-și capetele adânc. Solii nu înțelegeau nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și nu se mai deschise multă vreme după aceea. Nici din camera însoțitorilor nu se mai auzeau râsete sau cântece. În seara aceea luminile se stinseră devreme la mănăstire, iar clădirea în care ședeau japonezii rămase liniștită ca un mormânt învăluit în întunericul de smoală. Pe povârnișul de piatră înghețat, paznicul de noapte, îmbrăcat cu o manta uriașă și ținând în mână un felinar de fier, mergea încet cu pași răsunători zornăindu-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Oh, Japonie, ținut trufaș! Știi doar să iei, dar niciodată să dai!” Timp de cinci zile am plutit de-a lungul coastei Italiei, înspre sud către portul Civitavecchia, ce se afla înafara Romei. Am ajuns acolo seara. Burnița. Pe cheiul învăluit în ceață și sclipind în ploaie ne așteptau răbdători cu felinare în mână câțiva oameni ca niște umbre alături de patru trăsuri. Erau oamenii trimiși în întâmpinarea noastră de cardinalul Borghese. Din purtarea lor cuviincioasă, dar lipsită de căldură, îmi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un singur om. Așa a grăit Caiafa. Într-adevăr, pentru arhiereul Caiafa rânduiala și pacea au avut întotdeauna o mare însemnătate. Ca să le apere l-a jertfit pe Domnul Iisus. La cuvintele mele, cardinalul întoarse capul. Vreme îndelungată rămase mut, învăluit în mantaua sa largă și cu mitra roșie pe cap. Simțeam că vorbele mele îndrăznețe îl înfuriaseră pe acest om cu mare trecere la Vatican. Dar nu mai voiam să dau înapoi. Lumea întreagă alerga prea mult după rânduială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neclintiți înainte ca și cum nici n-ar fi băgat de seamă toate acestea. Erau aidoma unui convoi de înmormântare mergând în urma sicriului. Seara căzu o ploaie de primăvară. Când se opri, erau deja în vârful colinei Torre Vecchia. Eterna capitală era învăluită în ceață, Tibrul cotea somnoros la vale; în depărtare se zărea colina Pincio îmbrăcată într-o pădure de un verde lin, case castanii se înghesuiau unele în altele și nenumărate turle de biserici străpungeau cerul. Velasco își opri calul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un potop de sentimente. Japonezii o luară la fugă spre punte ca un tăvălug. Soarele se revărsa peste întinsul mării, colorând oglinda liniștită a apei în portocaliu. În apropiere se vedeau niște insule cunoscute. Dincolo de insule se zăreau munții Kinka învăluiți într-o ceață trandafirie. Multă vreme rămaseră cu toții tăcuți privind lung insulele, plaja și bărcile. Ciudat, dar bucuria nu le învolbura sufletele. Nici măcar lacrimile nu le curgeau. Cu toate că de atâta amar de vreme se gândeau la această clipă, li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-și testamentul, Velasco se gândea în sinea lui că rănise o mulțime de oameni cu trufia și semeția lui și că era nevoit să îndure suferința de a doua zi drept răscumpărare. Când îi înmână temnicerului testamentul, înserarea și frigul învăluiseră încet-încet temnița ca de obicei. La gândul că mâine pe vremea aceasta ei nu vor mai fi înăuntru, dar înserarea va învălui din nou temnița goală, la fel ca și azi, Velasco se simți dintr-o dată jignit. Pe când se ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nevoit să îndure suferința de a doua zi drept răscumpărare. Când îi înmână temnicerului testamentul, înserarea și frigul învăluiseră încet-încet temnița ca de obicei. La gândul că mâine pe vremea aceasta ei nu vor mai fi înăuntru, dar înserarea va învălui din nou temnița goală, la fel ca și azi, Velasco se simți dintr-o dată jignit. Pe când se ruga împreună cu Luis Sasada, dintr-un colț al temniței se auzi pe neașteptate zgomot de pași și ușa zăbrelită se deschise. În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În clipa în care focul se înteți și mai tare, mai întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. Aceeași amintire de basm leagă Călimanii de Ceahlău; șoapta amintirilor curge pe cetina codrilor venind din Călimani și din trecutul cel mai adânc. Aburii Bistriței fac popas în pisc învăluind Toaca și Panaghia; așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă a lui Dumnezeu și a neamului.” (Mihail Sadoveanu, Opere) Cerințe: 1. Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Dochiei. Aceeași amintire de basm leagă Călimanii de Ceahlău; șoapta amintirilor curge pe cetina codrilor venind din Călimani și din trecutul cel mai adânc. Aburii Bistriței fac popas în pisc învăluind Toaca și Panaghia; așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă a lui Dumnezeu și a neamului.” (Mihail Sadoveanu, Opere) Cerințe: 1. Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 2. Povestiți textul. Cum a apărut Ceahlăul? Dar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]