3,948 matches
-
Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență. Bucatele erau nu numai copioase, dar și numeroase, ceea ce nu miră deloc pe moș Costache, care mânca din toate. Alături de tacâmuri ținea sub atentă supraveghere pachetul învelit în jurnal. - Otilia, dădu afară în sfârșit secretul mulțumirii salebătrînul, mi-a dat Pascalopol să-i plătesc chiria și, din greșeală, mi-a dat cu o sută de franci mai mult. Felix înțelese vag că moș Costache făcea lui Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dormea (cu cămașă, ca peste noapte, afla mai târziu Felix). Ajunși în odaie, Titi trase cutia lată a unei mari mese, în care Felix zări cărți, creioane, pachete de ilustrate, puse într-o ordine militară. Toate cărțile și caietele erau învelite cu o grijă meticuloasă și semnate caligrafic pe un portativ tras ușor cu creionul. Văzând admirația lui Felix, Titi se crezu dator să-i arate și alte dovezi de industrie. Avea albume în care copia cu o caligrafie armonioasă fel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
închipui, cunoscând numai omul, așa de rezervat și convențional. În loc de dormitor, avea o sofa joasă enormă, care ocupa o porțiune din odaie. Un mare chilim vechi, de bună calitate, în culori dulci de otavă, o acoperea. Peretele din fund era învelit într-un vast cașmir de care atârnau arme vechi: iatagane, pistoale cu mânere sidefate, o tolbă cu săgeți exotice. Pe o măsuță turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, în dreptul marginii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este prea preocupată de boala lui Simion." Într-adevăr, bătrânul, trecând cu iuțeală hipocondrică de la o ipoteză la alta, părea totuși bolnav cu adevărat. Ochii îi erau injectați și ficși, și pântecele îi era balonat îngrozitor, încît părea o minge învelită cu broboadă. Se văieta de bătăi de inimă după masă și declara că inima lui bate din ce în ce mai tare, fără să se mai poată opri. - Ești nebun, strigă Aglae, cu hipocondriile tale! Unde vezică-ți bate inima? Îi punea și ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fu discret de data asta, și Olimpiei, care acum își luase cartier în casa părintească, până la noi dispoziții, nu-i pomeni absolut nimic de întîmplare. Moș Costache ședea acum numai în sufragerie, a cărei canapea o decretase pat, îmbrăcat și învelit cu o pătură, cu cheseaua de tutun lângă el, cu cheile și cu tinicheaua de bani. Încuiase ușile de la toate odăile și, când avea nevoie de ceva, trimitea numai pe Otilia și pe Felix, în care avea încredere. Cu Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică se hotărî să-l pândească, mai mult din curiozitate decât din vreun interes, și avu norocul să prindă momentul când bătrânul ieșea din casă. Deși erau orele cinci, afară era întuneric, și ceața udă împiedica vederea la distanțe mari. Învelit într-un palton gros și verzui de vechime, pășind mărunt, bătrânul mergea cu capul în jos, privind când la dreapta, când la stânga. O luă spre Sfinții Apostoli, apoi ieși la pod, stătu puțin la îndoială. ("Te pomenești, ghiujul, își zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce? Vreau cel puțin, dacă tu ești atât de leal, să dorm noaptea asta la tine. Să vad cum e în patul unui băiat. Se aruncă în patul lui Felix, ghemuindu-și picioarele subțiri în poalele cămășii, și tânărul o înveli bine și apoi merse el însuși și se-ntinse pe o canapea mică, lângă sobă. - Otilia, șopti el, în chip de "noapte bună", sunt foartefericit. Noaptea asta e solemnă în existența mea. Dimineața Felix se sculă sprinten și privi spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am, ce vrei să fac ? zicea ăla bătrânu. Oltean apucător, venise cu cobilița de la el, de la Cărbunești, el știa de unde venise. Cu cobilița, cu coșuri cu zarzavat, și pește, și găini, și oțet, și cărbuni, și miei întregi și jupuiți, înveliți în pânză, sau numai ciozvârte de miel, atârnate de capetele cobiliței. De toate vânduse tăticu, până strânsese ban peste ban și-și făcuse case de pământ în Pantilimon, și la urmă luase și dota mămichii. Și-așa-și deschisese el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o și lua din loc ; se suia în tramvai la nouă, și la zece fără un sfert suna la ușa din spate. În unele zile îi deschidea Leana, spălătoreasa. Pe madam Ioaniu o găsea sus, în fotoliu ei, un fotoliu învelit în piele : pleznise pielea, o cususe, pleznise iar, se-nnegrise ; puseseră peste el un covor, și-acolo, peste covor, stătea madam Ioaniu. Era plină de covoare camera lu madam Ioaniu : covoare pe dormeză și pe pereți, tablouri și o oglindă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și-n ea vârât sidef. S-a-ngălbenit și sidefu, s-a izinit de praf, da mai acu v-o treizeci de ani, uite-așa făcea ape-ape. Și câte și mai câte nu era-n camera lu madam Ioaniu ! Scaune cu spătaru învelit în piele și bătute în ținte, cutii vechi de pălării, cufere cu rochii vechi, maldăre de cărți franțuzești, cu foaia îngălbenită, de cum le-atingeai, ieșea din ele prafu și un miros ascuțit, iute... Și pe madam Ioaniu o găsea în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai păsa. Ce bine ar fi fost să-l fi găsit pe Papa acasă, ar fi intrat acum în cabinetul lui de la etaj, cu lambriuri de stejar afumat, cabinetul în care Muti adusese noile ei achiziții, fotoliile și canapeaua Club, învelite în piele. Ar fi intrat tiptil, cu aceiași pași ușori, și i-ar fi pus mâinile la ochi sau și ar fi strecurat capul prin îndoitura brațului, iar el, bâjbâind, ar fi răvășit hârtiile de pe birou, tamponul de sugativă, coupe-papier-ul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să nu apuci să te zbârcești pe obraz și să-ți cadă părul. Va muri așadar foarte tânără, și poate chiar fecioară sau, oricum, înainte să trebuiască să aibă un copil, pentru că detestă să se umfle ; și, oricât te-ai înveli într-un șal alb de mătase, tot are să se cunoască. Oare cine ar putea să-i aducă tuberoze la mormânt ? Ștefan este influențat de Sophie, Titi la fel, Miti Popazu a plecat la Viena, așadar nici măcar o floare ! Un mormânt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ambele posturi nestându-i de fapt la fel de bine. Și, deodată, și-a desfăcut părul din spelci, la nicio femeie nu mai văzuseși un păr atât de lung și de bogat și de blond, goală chiar, ar fi putut să se învelească în el. I-ai și făcut acest compliment, dar nu atunci, ci altă dată, atunci vorbeai puțin și, ca să n-o sperii și pentru că nu mai aveai glas, îți îngropaseși fața în părul ei cu parfum amețitor, amețitor îi foșnea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
desigur, nici mai târziu nu-i va reproșa în vreun fel că a ridicat glasul la ea ; cel mult o migrenă sau unul din acele răuri femeiești care o doboară la pat. Va zăcea ore întregi, cu biata ei frunte învelită într-un tulpan muiat în oțet aromatic, cu o buiotă la picioarele reci, cu obrazul alb și buzele decolorate. Atunci va regreta cel mai mult c-a jignit-o, și încă înconjurați de asistență ! Va rămâne și el tot singur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obraz îmi curgea un firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Picioarele ei impecabile, înalte, de fostă patinatoare, de fostă jucătoare de tenis, de fostă... Inexplicabil, valul de căldură a trecut, îi este chiar frig acum, își aude dinții ciocnindu-se unii de alții. Se oprește, împinge un scaun cu spătarul învelit în piele, se așază, își aprinde o țigară și trage primul fum cu nerăbdare. Și deodată, din adâncul ei urcă foarte limpede, foarte clar, tot ce va mai fi. Atât de neplăcut este ceea ce vede - ceea ce știe -, încât desigur nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe ușă, cu șurubelnița în mână. Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al mesei albumul învelit în piele grena, își pune ochelarii și se uită la primele pagini, fără prea mare chef. Sus se aude o ușă închizându-se, pe urmă scara trosnește sub pașii Ivonei. Ivona intră și, fără un cuvânt, îi întinde o hârtie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frig... — Am ațipit ? Da, parcă... Dar știi cât ? Cinci minute ! în niciun caz nu mai mult ! Nici să visez n-am apucat ! Dar frig, într-adevăr, cred că mi-a fost, asta parcă îmi amintesc, și mulțumesc că m-ai învelit ! Sunt așa de amorțită ! Hei, ce bună o să fie cafeaua ! Dar ce tot cauți acolo ? — Ochelarii-i caut, dar-ar dracu-n ei ! Poate i-ai uitat acasă ! Sau aici, prin bucătărie ! Și adu-ți și dumneata o ceșcuță pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
subiectul drepturile animalelor. — Nurca e foarte fericită să fie făcută haină... tocmai zice Jemima În clipa În care deschid ușa de la sufragerie. Tace și ridică ochii spre mine. Emma ! Ești bine ? — Nu. Mă las să cad pe canapea și mă Învelesc cu păturica Împletită de pluș pe care Lissy a primit-o de la mama ei de Crăciun. M-am certat groaznic cu Jack. Cu Jack ? — Te-ai Întîlnit cu el ? — A venit să... Își ceară scuze, bănuiesc. Lissy și Jemima schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
idioată. — Emma, nu te mai fițoși atîta ! spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sînt demnă de a-l afla. Foarte bine. Să și-l păstreze sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ajunge la timp să stea și la coadă pentru bilet. Dar, cînd telefonul sună o dată, scurt, trezindu-l, crede că-i soneria de acasă, de la intrare și, înainte de-a se ridica să deschidă, întinde mîna în stînga, s-o învelească pe fetiță mai bine cu plapuma, așa cum face de obicei. Cade din patul strîmt de hotel și rămîne în genunchi, cu o mînă sprijinită de noptiera pe care telefonul sună a doua oară. Da, vă rog! răspunde înfuriat, continuînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Umple paharele cu bere, le ciocnește și-i oferă unul. Nu spune nimic. Bea în tăcere. Mihai soarbe și el berea, fără vreun cuvînt. Liliana scoate o pernă din comoda de lîngă canapea, apoi o pătură din păr de cămilă, învelită într-un cearșaf bleu și se cuibărește ca un om înfrigurat: N-aș vrea să te superi că stau așa. Îmi dai țigările? întinde ea mîna spre masă. Mihai se ridică, mută brațul pick-up-ului de la începutul melodiei, așază fotoliul chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
secunde sprijinit în vîrful degetului arătător. Scuză-mă! aude imediat șoapta ei. Mihai prinde în palmă pachetul și se apropie. Cînd îndreaptă ochii spre Liliana, să-i răspundă, rămîne perplex. În fața lui, pe pat, în semiîntunericul camerei, stă o femeie învelită cu o pătură din păr de cămilă îmbrăcată în cearșaf. Are doar o singură mînă scoasă deasupra, puțin întinsă spre el. Pe pernă, s-au răsfirat cîteva bucle ale părului. Ochii lui Mihai se închid strîns, pînă la durere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
deasupra, puțin întinsă spre el. Pe pernă, s-au răsfirat cîteva bucle ale părului. Ochii lui Mihai se închid strîns, pînă la durere. Nu! Nu poate fi Teona!... Dar așa a văzut-o ultima oară: întinsă în Mercedes-ul alb, învelită cu o pătură îmbrăcată cu cearșaf..., paralizată de la jumătate în jos..., cu mîna întinsă spre el... Eu n-am făcut-o! șoptește Liliana ca un oftat, și-l observă pe Mihai cum tresare. Ziceam de căsătorie, surîde cînd el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cei doi pasageri, care se strecoară pe lîngă ei. Vezi, Mihai Vlădeanu, a trebuit să am treizeci și opt de ani ca să fiu adolescentă... În compartiment, s-a instalat deja o familie cu un copil de cîțiva ani, care doarme învelit în haina de blană a tatălui. Ajunsă lîngă fereastră, cu unul din pachete în mînă, Liliana se uită cu coada ochiului spre Mihai. Vede cum privirea lui, descoperind copilul adormit, se umple de fericire, iar zîmbetul de pe buze se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]