4,216 matches
-
dar acum oamenii care veneau spre el purtau uniforme albe sau salopete verde-deschis, nu verdele mai Închis al uniformelor militare. Trecură pe lângă o Încăpere cu o plăcuță pe care scria că e sala de recuperare, apoi departe În dreapta sa auzi țipete de nou-născuți. Se uită-n jos la infirmieră, care zâmbi și clătină din cap. — Trei, toți născuți săptămâna asta. Lui Brunetti i se părea că acela nu era locul unde să vină pe lume copii, Într-un amplasament militar, Înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cozi, cu o haină care-i ajungea până la brâu și era compusă din petice și cu un rânjet de nebun. Tipul înainta pe culoarul bisericii cocoțat pe o pereche de picioroange. Oamenii așezați în rândurile din față au scos un țipăt strangulat. Când Alice a privit în direcția mătușii, a văzut că florile cele roșii tremurau din nou cu furie. Dintr-odată a început să se cânte „Vine mireasa“ și Sally, radioasă, și-a făcut intrarea în biserică. Pe cap avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
faci tu e să trăiești mai mult în prezent. Apoi Jake i-a umplut din nou paharul. Alice a simțit că începe să-i trepideze creierul. Și-a dat capul pe spate, absorbind sunetele și parfumurile serii de primăvară și țipetele din ce în ce mai zgomotoase care veneau dinspre petrecăreți. O vreme, și ea, și Jake au tăcut. —Și copiii? a întrebat-o Jake fără vreun accent deosebit. Ei cum intervin în schemă? A, să nu-mi spui! Vocea i-a devenit batjocoritoare. —Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake scutecul parțial curățat pentru ca acesta să-l ducă jos și să-l pună în găleata de înmuiere, în timp ce ea începea neplăcuta acțiune de așezare a unui scutec nou pe copilul care continua să urle. Cu toate că-i fusese schimbat scutecul, țipetele Rosei deveneau din ce în ce mai asurzitoare și mai disperate. Era limpede că mai era ceva în neregulă. — Cred că-i e foame, și-a dat cu presupusul Alice. O duc s-o hrănesc. Șșșșș, draga mea, a șoptit ea în capul călduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi sfârșitul lumii. Răspunsul lui, lucru de înțeles, au fost niște urlete sfâșietoare. Cu capul bubuindu-i de durere, Hugo s-a târât pe podeaua camerei, pipăindu-și drumul printre capcanele reprezentate de jucăriile împrăștiate peste tot. A scos un țipăt scurt atunci când și-a lovit genunchiul de un cub de lemn și a înjurat atunci când s-a izbit de ceva mare, din plastic, care, instantaneu, a început să lumineze și să cânte o versiune electronică a melodiei „Daisy, Daisy“. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
arăta că nu trecuseră decât opt minute de când sunase la 999 și până când un bărbat în costum verde-boiler și o femeie i-au sunat la ușă. Ăsta e micuțul? a întrebat cu bunătate bărbatul cel solid, uitându-se la Theo. Țipetele copilului se domoliseră, transformându-se în niște gemete epuizate. Hugo a clătinat din cap. Ochii îi înotau în lacrimi, iar în interiorul nasului avea o senzație dureroasă. —Bine, a zis paramedicul. Ia să ne uităm la el. Hugo i-a înmânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
perdelei de plastic ieftin, se săpunește cu simț de răspundere și observă înspăimântată umbra unui braț, brațul ține neapărat, dar neapărat, domnii mei, un cuțit cu lama lungă, aproape nesfârșită, perdeaua este trasă brusc într-o parte și atunci intervine țipătul, mai mult sau mai puțin real - depinde de actriță, preselecția este întotdeauna dură în astfel de cazuri sau se induce o astfel de concluzie de către cei de la PR -, exact asta trăia și el acum, cu deosebirea esențială că dușul îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
realizeze în ultimele minute de viață că nu trebuia să scrie ceea ce a scris, să înțeleagă importanța cuvintelor așternute pe hârtie, ele nu trebuie aruncate doar așa, ca și cum nu ne-ar mai interesa tot ceea ce se întâmplă cu personajele. În țipetele exaltate ale privitorilor și sub ochii holbați, călăul va jupui acest iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele posterioare către gât, dintr-o singură mișcare, așa cum scoți o mănușă de pe mână, întorcândo pe dos. Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
greșelile noastre... Era în ziua de Sf. Apostoli Petru și Pavel... A doua zi dupa înmormântarea Vasilicăi Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie slabă de vânt. O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i pacea... Într-un vârf de copac, înalt, o ciocănitoare își scutura râsul sacadat... Soarele aluneca încet pe cer cu norii ca niște fuioare de fum negru după dânsul. Iorgu cu Emil încă de dimineață, în genunchi lângă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fără să le vălurească, șiși reluă zborul să-și prindă cârdul. In urma lui rămânea ca o trenă de lumină și un vaiet jalnic... Te întrebi: oare există păsări mai triste decât acești cocori, cu zborul lor lin ale căror țipete îți sfâșie inima ca și cum ar prevesti o mare nenorocire?!... Iorgu se trezi pentru o clipă, și apoi căzu din nou întru-un somn greu. Somnul care îl cuprinsese, era un somn dintre acelea care par a dura ani întregi, un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
liniștea ei veșnică. Nimic nu l-ar fi putut împiedica să se ducă într-o zi la cimitir... Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie de vânt... O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i liniștea. Către amiază, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Înspre seară, după ce a mai rătăcit pe străzi cu gândul la Vasilica, a ajuns acasă. Cu trupul și sufletul lui deopotrivă de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
scaun din fața caselor sătești și am bătut la geamul dinspre stradă. Imediat a apărut la fereastră o verișoară a mea, Eugenia ( Jenica) Popovici, pe care o lăsasem jucându-se În țărână, iar acum era Învățătoare În sat... Nu pot descrie țipătul ei, auzit În plină noapte de toți vecinii, ca să o trezească pe mama, care dormea În casa «de dindărăt», dar care, de fapt, nu dormea. Știind că era ultima noapte din iulie și ultima zi așteptată pentru eliberarea deținuților politici
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aberante”. Care sunt celelalte „devize aberante”?); 11. Pagina 32, rândul 15: „atâta caz” (atât caz); Pagina 32, rândul 2, de jos: „respectul legilor” (respectarea legilor); 12. Pagina 41, rândul 8, de jos: (Înșiși rușii); 13. Pagina 43, rândul 12: „... cu țipete a căror decibeli” (ai căror decibeli); 14. Pagina 44, rândul 6: „la ceea dată” (la acea dată); 15. Pagina 45, rândul 8; „organizația multipartinică a cărei reprezentanți (ai cărei reprezentanți); 16. Pagina 47, rândul 16: „visteria statului” (vistieria); 17. Pagina
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
miezul nopții. Stațiunea e plină de turiști, plimbându-se pe plajă sau pe străduțele orășelului. Briză aduce, când și când, frânturi de muzică de la terasele pe care mici orchestre se întrec în a atrage clienții. Mai ales trompetele își aruncă țipetele în noapte. Tărâțată...ta...ta... Cu ea nu am venit pe aici. Nu am avut timp. De la plecarea din țară, nu am avut nici măcar un concediu împreună - decât atunci când totul era deja prea târziu. Am sperat că acea vacanță
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
a mea. Dar, la naiba, am acest drept de a-mi spune partea mea de adevăr. Cine știe adevărul? Oare el există? Cine îl cunoaște? Cei ce râd zgomotos pe terasele de pe plajă, dansând pe jumătate beți, extrem de „veseli” în țipetele trompetei, au mai multă dreptate decât cel ce doarme, beat mort, cu capul pe masă, indiferent la gălăgie, râsete și trompeta? Dacă și-ar spune fiecare povestea, am află o infinitate de povești. Nu este o singură piața, cu o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de suportat, unii și-ar fi pierdut definitiv mințile. Ori, cine știe, plăcerea nu ar fi fost dublă, creșterea ar fi putut fi la pătrat, chiar o progresie geometrică se putea declanșa atunci, ceva nimicitor, mulți ar fi izbucnit În țipete de nestăvilit, s-ar fi repezit apoi, bezmetici, un fel de zombi, În stradă. Lipsiți de memorie, dar cu porniri sexuale greu de potolit; doar acuplarea i-ar fi liniștit, oarecum, pînă la următoarea demență, mai nimicitoare, și tot așa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul pentru a privi în jos, strânsoarea pietrei a slăbit. I-au alunecat degetele și a scăpat acea piatră ieșită din colțul stâncii. Disperat, a încercat să se prindă cu mâna stângă, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Iustin Dobrescu, atâta doar că era inert, cuminte în patul său, străin de tot ce se întâmpla în jurul său. Nu vedea și nu auzea. Totuși, agitația de acolo, tumultul acela marcat cu încărcătură emoțională, cu suferință evidențiată prin gemete și țipete, era posibil să-l fi tulburat ori, foarte posibil, stimuli de natură necunoscută să-l fi reconectat, parțial, la viață. Cel puțin așa indicau aparatele prin care era menținut în stare de veghe. Lidia Combei, asistenta care primise instrucțiuni foarte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Cum s-a despărțit de colegi, s-a și retras într-un colțișor pentru a o suna pe Iuliana. Foarte pe scurt, în două fraze, a expus esența mesajului, urmând ca la întâlnirea din acea seară să-i ofere detalii. Țipătul de bucurie al Iulianei i-a încălzit sufletul... ... Tot în cea de a doua zi trecuse și doamna Luiza Dobrescu pe la fiul său, însoțită de Iuliana. Bucuria a fost mare, de nedescris. Faptul că Iustin mișca pleoapele era mai mult
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
înțelegând cauza acelui moment de ezitare și intuind drama din sufletul Laurei. - Da, doamna doctor! Este fratele meu, întări Iuliana, ștergându-și lacrimile ce-i porniseră în alergare pe obraji. Ochii Laurei și întregul chip se luminară subit. Cu un țipăt scurt se aruncă și elimină spațiul ce o separa de cel așteptat cu răbdare, suferință și credință, timp de mai bine de trei ani. Acolo, pe acel scaun de pe care Iustin a descoperit-o fără să o vadă, doar auzindu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
facem ? — nimic, așteptăm. — n-o să ne fie frig ? — nu, am pături în mașină. Cinci minute mai tîrziu Betty descoperea, lipită de Ken, că deșertul nu era de loc tăcut. Din cînd în cînd de afară se auzeau tot felul de țipete și chiar serii lungi de bufnituri ca și cum s-ar fi prăbușit niște faleze. — De ce urlă toată lumea afară, Ken ? — nu urlă. Cîntă. — Cine cîntă ? — Dunele. — așa cîntă dunele ? — așa cîntă dunele. — Și de ce cîntă noaptea ? — Pentru că se contractă pietrele. Uneori chiar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
războiul dintre lilieci și porumbei a durat de altfel trei zile și a fost atît de zgomotos încît am sperat că vecinii mei de la ultimele etaje vor observa ceva, că se vor neliniști de tot acest vacarm de aripi și țipete. Dar nu a fost să fie, în ziua de astăzi oamenii s-au obișnuit cu zgomotele orașului, vacarmul face parte din cotidianul lor. Zgomotul circulației, urletul sirenelor, al soneriilor și al diverselor claxoane, duduitul a tot felul de mașini de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
declanșeze sistemele de alarmă. ascultă sunetul soneriilor care nu se opresc decît după două, trei zile. nimic nu îl fascinează mai mult decît să stea întins pe o canapea confortabilă, într-un magazin de mobilă, și să asculte toată noaptea țipătul strident al sistemelor de alarmă din oraș. Îi place să viziteze marile instituții cu birouri nenumărate, cu teancuri de dosare îngrămădite pe mese și pe rafturi, cu mii de rapoarte lăsate neterminate. îi place să se instaleze, din cînd în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
e adevărat! negă Felix aprins. Într-o zi însă, Titi, după o lungă ședere nemotivată în apropierea Otiliei, care citea, îndrăzni un gest oarecare de concupiscență, care irită pe fată. - Ești nebun, Titi, țipă ea, pleacă de aici! G. Călinescu Țipătul ei fu auzit indirect de Aglae, care se mânie foc, însă nu pe Titi, ci pe Otilia. Ea își vărsă toată ciuda față de moș Costache, fiind sigură că Otilia o auzea dintr-o odaie alăturată: - Nici n-a pus mâna
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de lungă, în care, vârât, chelul moș Costache semăna cu un faraon înfășurat în pânze de in. I se aduse și o plapumă, și Aglae ridicase perna s-o scuture și s-o umfle mai bine, când bătrânul scoase un țipăt: - Che... che-i-le! - Cheile, uite-ți cheile, aici (moș Costache întinse o mînăspre ele). Ar fi bine să mi le dai mie, să nu ți le fure cineva! În curând sosiră Stănică, Olimpia și cu doctorul Vasiliad, și odaia se umplu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]