5,899 matches
-
sinceră, fiindcă uitase de banii de care vorbise Pascalopol că s-ar fi depus pe numele ei. Marina vîrî în cap lui moș Costache că e bine să facă sfeștanie în casă pentru gonirea duhurilor rele, fiindcă de aceea se abăteau atâtea necazuri de la o vreme. Nu mai G. Călinescu călcase popa de nu ținea minte, ca la păgâni, în cele din urmă, ideea fu primită și părintele veni într-o dimineață, însoțit de un dascăl și de popa Țuică. Acest
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
viață prim-secretari. Deasupra Împotrivitorului, cârd de norișori gri-trandafirii, mânați de la spate de suflul unor guri nevăzute, sinchisindu-se doar de-a face umbră Stăpânului actual al Lumii și al Pământului. Când șarjă peste Combinatul poligrafic "Casa Scînteii", has-Satan se abătu un moment pentru a se marghioli cu poporul de linotipiste, încurcînd calandrele, întunecînd zincurile, gripând rotativele, furând până și frișca "indicațiilor prețioase" ale Conducătorului Statului, răspândite din belșug în paginile mustind de tuș ale presei centrale de-a doua zi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
data aceasta, câștigă spiritul spurcat, care, vîrîndu-și gheara, desfăcu Cartea Sfântă la Ieremia, Capitolul 17, unde, între altele, se putea citi: "Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care sprijinește pe un muritor și își abate atenția de la Iehova! Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Iehova, și a cărui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vorba "soție", asamblase invitația la loc, și nici mama invitației nu și-ar fi dat seama, dar ce folos, nu dormise apoi două nopți, perpelindu-se că nu ascultase de-un ordin. Domnul Volgoride nu-i arunca, câteodată, când se abătea pe la el, escaladând două etaje, că-l găsește prea palid, că este un amploaiat prea cu ochii beliți sau, dimpotrivă, prea înfundați în orbite și se mira, așa zeflemitor și subțirel că, din pricina plăcerilor solitare, cum de nu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se uitase la el. Nici n-avea cum. Avea albeață. O să-i fie mai ușor când o fi să se îmbrace mireasă. Albă din ochi până-n picioare. Dar cine s-o ia? Lua-o-ar dracul. În alte zile se abătea pe la Deci. Surorile astea cică erau italience, Decilagata. Cea mică și grasă era sora mai mare, Adalgiza. Frământa cîte-un cuptor de plăcinte și nu mai era bună de nimic. Avea glas frumos. Venea lângă ea și sora mai mică, lunganca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-o emoție de care se crezuseră despovărați: - Dar pe aleea, cu țâțele mai prăbușite, de ce nu le descăpățânai, bă Ulpiule? Îl momiseră și cu vorba bună, dar mai mult de două cuvinte nu puteai să scoți de la el. Umbla abătut prin celulă, se preumbla pe lângă pereți ore întregi, nici colegul său de recluziune nu deslușise de la el decât aceleași două cuvinte: - Tocmai acum, tocmai acum, tocmai acum... Asta și fusese ideea cea bună, văzîndu-l că se stinge din viață, înainte de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când o femeie ce-și provocase singură un avort, în loc să fie predată în mâinile organelor de anchetă, a fost îngrijită, la propriul lui domiciliu, chiar de-un ministru adjunct al Sănătății, funcția de peatunci a lui Burghelea... Antoaneta se mai abate, cam din șase în șase luni, pe la noi. - Și atunci... cum rămâne cu Pink Floyd?... Și cum rămâne cu moștenirea? - Dar ai făcut și mult bine. Aveai stil. Întotdeauna ai avut. Robin Floyd, sânt sigură, ar fi fost mândru de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât să mărturisească, iar ei, până la urmă, că hâr, că mâr, ce altceva făcuseră, nu le mărturisiseră?! Mărturisiseră tot. Dăduseră în gât pe toți cei cu care avuseseră de-a face și care îi ajutaseră. Sub genele lui Doru se abătu, așa, ca o boare de plâns, însă Iarba Fiarelor (care avea brațele, literalmente zdrobite, cu ciocanul de frăgezit carnea, fiindcă, la talentul lui, se descotorosea, așa, ca de-un fulg, de orice fel de cătușe) îi făcu ochiul să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ascultă, Marie! Eu nu ți-am cerut să faci jurământ de castitate cu gura. În dauna limbii și a literaturii române... Rămâi profesoară de limba și literatura romînă! Împrăștie-le lumina! Nu-ți bate joc"... O silabă nu m-am abătut de la ceea ce mi-a ordonat atunci Domnul și Stăpânul meu! 360 DANIEL BĂNULESCU A apărut, după o vreme, și copilul ăsta, Doru, parcă așa îl cheamă. Doru, te cheamă? Milogindu-se să-i întindem o unghie de ajutor, miorlăindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
calea sa. Prin ușa de la baie, de afară, madam Nicolici îi comunică din remușcările sale referitoare la soțul său, după care se simțea și acum atât de văduvă. Din părerile sale de rău privitoare la Răposat. Cică spectrul Răposatului se abătuse în această după-amiază, pe aici, pe-acasă. Douăzeci de minute se tot învîrtise pe terasă. Și se arătase extrem de nemulțumit: - D'aia m-am rostogolit și m-am zdrobit eu de stâncă, Marie?! D'aia m-am prăvălit eu, de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciuberele, buciumele și donițele sculptate, probabil, cu degetele lui și cu care n-o fi ezitat să iasă în stradă. Dacă doinește în cinstea Partidului, e un bărbat cu un caracter neclintit!... În cinci, șase zile, e posibil să ne abatem și noi, pentru a ne desfăta la versurile și cântecele acestui rapsod..." Încolăcind, cu brațul drept, umerii osoși ai Sinistratului, dascălul de construcții metalice se lăsă, din nou, peste puști și, c-o milă nesfârșită, îi vorbi de-a dreptul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana veneau căruțe cu cherestea, pline vârf. Caii, cu burțile murdare de clisa neagră, trăgeau greu, biciuiți de căruțași. Grigore avusese dreptate. Cu câteva zile înainte, un funcționar de la primărie se abătuse pe la cârciumă cu vreo câteva registre la subsuoară, socotise la masă cu un creion și, la întrebarea lui, îi răspunsese că or să-i vină vecini. Stere umblă câtva timp însoțit de câini. Urmări descărcarea scîn-durilor și fluieră vesel. Dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stere. Vedeau firma de tablă strălucind în soare și mesele scoase afară o dată cu îndreptarea timpului. Spre sfârșitul zilei, curtea negustorului se umplea de chivuțe și de gunoieri. Nu puteau să nu treacă să dea bună seara. De la un timp se abătuseră pe la circiumă și niște hoți de bolin-tineni. Nimeni nu știa cine i-a adus, mirosul țuicii sau vreun cunoscut. Treceau groapa în faietoane înalte, pline de garnițe cu lapte, descălecau din fugă, priponeau caii lor voinici de stâlpii gardului și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lemn negeluit, în care se zbătea parcă Bică-Jumate, dând să iasă afară, țeapăn cum era. Ceea ce trebuia să se întîmple se întîmplă atunci, tocmai când erau foarte aproape de intrarea cimitirului. O ploaie de bolovani și de bucăți de gheață se abătu asupra echipajului. Cioclii auziră sfărâmarea geamurilor și bătură cu desperare caii, dând să intre pe poarta de fier a Străuleștilor, dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din mațe de cauciuc, cu crăcane de salcâm, țintind duba. O ploaie de pietre rotunde se abătu pe tabla căruței. Sergentul opri convoiul și alergă azvârlind după derbedei cu bastonul de cauciuc. Băieții, împrăștiați o clipă, se strânseră din nou la pompă. Se făceau că joacă gioale și mai adunau cărămizi. Veta îi vedea bine pe ăi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bunului-gust" al milei, acest rău cu aparențele reale ale blândeții. În mormanul de pete și de devieri ale naturii sau în rafinamentul vicios al minții, nu veți găsi o perversiune mai întunecoasă și mai frământată ca mila. Nimic nu ne abate de la frumusețe mai mult decât "accesele" ei. Și dac-ar fi numai frumusețea! Dar virtuțile subterane ale acestui viciu ne întorc de la rosturile noastre esențiale și consideră depravare tot ce nu emană din gustul prăbușirii, din mlaștini și din putregai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spre moarte? Odată primenit de timp, mai ești deschis doar adierilor divine. Acel tainic și imens delir prin care susții în viață universul înclinat destrămării, impulsul dureros și irezistibil insuflând mișcare și nădejde pământului și vietăților, întărind slăbiciunile cărnii și abătând duhul de la patimile nimicului, - ce prospețimi secrete îl împing, în mijlocul lumii și al dezolării ei, să refacă edificiul cosmic și faima gîndului? Nu e creația reacțiunea ultimă în fața ruinei și a iremediabilului? Nu reînvie spiritul în preajma deznodământului și a înfundăturilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cochetărie. Cum ținea tablaua întinsă, se vedeau gropițele cele mai tinere în coatele mînilor. {EminescuOpVII 307} - Ș-apoi ia zi-mi, cam ce vânt te aduce pe la mine, Porfirie. Mă bucură că nu-s cel din urmă pe la care te abați, zise Vasile privind c-un fel de compătimire la arătarea saracă a bietului văr. Antiriul era cam ros la piept, ca [la] un cobzar, și nici coatele nu erau tocmai trainice. - Oi încărca... ce mi-i da, răspunse acesta umil
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oficială va fi constant antiisraeliană și antialiya, chiar și În perioadele În care guvernul român a facilitat emigrarea evreilor din România, cum e cea dintre anii 1950 și 1951. În general, se poate vorbi de o perioadă grea ce se abate asupra populației evreiești. Firește, era parte a atmosferei generale de maximă stalinizare a societății românești. Comunitățile evreiești, ce au oferit Întotdeauna o relativă protecție populației evreiești, erau acum golite de substanță, fiind transformate Într-un soi de „Întreprinderi de cult
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
simțit nevoia unor „curele de transmisie” În rândul naționalităților conlocuitoare? În fond, În cadrul acestor organizații activau membri de partid devotați trup și suflet cauzei, de o „disciplină de fier” față de „linia Partidului”. Ei duceau o propagandă virulentă și nu se abăteau cu un milimetru de la politica oficială. Din aceste organisme fuseseră expulzați cei ce Împărtășeau altă ideologie: sioniștii de la evrei, elemente chiaburești de la unguri ș.a.m.d. Aceste organisme, ca și minoritățile pe care le reprezentau, oricât doreau să se „alinieze
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
evreiești, la structura sa socioprofesională, la cultivarea tradițiilor sale culturale și religioase. I-a Împiedicat legătura populației evreiești cu celelalte grupări evreiești din lume. Pe lângă acest contencios specific cu regimul totalitar, evreii au fost victimele terorii generale ce s-a abătut asupra tuturor cetățenilor României. Răspunsul marii majorități a populației evreiești la comunizarea României a fost emigrarea masivă. Mișcarea de aliya a avut un pronunțat caracter popular și s-a exprimat cu o forță deosebită. Acest fenomen și reacția duplicitară a
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
temă ideologică surprinzătoare: blamarea originalității. Se vorbea în termeni peiorativi despre „meteahna noastră, a românilor, de a fi originali când nu este cazul”: expresia „așa-zisa democrație a noastră originală” devenise o etichetă pusă pe orice idee care s-ar abate de la modelul dogmatizat al noii societăți. Spaima de originalitate este greu de explicat într-o epocă a inovării și descoperirii. La baza ei stă ceea ce eu numesc o epistemologie a problemelor cu soluție unică. Nu există decât o singură cale
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
după cum se știe, o idee pe care germanul a descoperit-o sau i-a fost atribuită lui. Ea constituie temeiul solid al viziunii lui asupra lumii și al propriului său rol în această lume. Viziune de la care nu se poate abate fie și pentru simplul motiv că nu are cu ce o înlocui. Nu are resursele necesare pentru a putea alege. O poate cel mult schimba cu o altă viziune sau o poate trăda. E închis într-o viziune, într-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
apărare. Ea îl înarmează împotriva fricii de a fi exclus. La fel se întîmplă și cu disimularea socială: în identificarea cu ceilalți individul vede întotdeuna un mijloc de a-i dezarma și de a-i dezorienta. El încearcă astfel să abată de la sine o ostilitate care se originează într-un narcisism excerbat, într-o exagerată iubire pentru propriile lor persoane. Să mergem mai departe. O întreagă serie de mimetisme, de jocuri de imitație au o funcție analogă. Clovnul și cine nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este o absurditate mic burgheză". Înainte de toate, el restabilește autoritatea împotriva căreia se răzvrătiseră el și tovarășii lui. El preia locul lui Dumnezeu-tatăl și o întreagă ierarhie se dispune sub el. Fiecare își are propria funcție și nu se poate abate de la ea. Membrii din înalta ierarhie a partidului formează o clasă privilegiată, iar simplii cetățeni, o alta mai puțin strălucitoare. Faptul că această întorsătură a fost posibilă, că anume marxismul și nu viziunea extravagantă dintr-un poem ieșind la suprafață
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]