3,167 matches
-
teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură în masa de nori, distingea jos o selvă deasă și compactă, de un verde profund, și chiar reuși să întrevadă unul din acele faimoase abisuri care transformau regiunea într-o fortăreață de nepătruns. „Trebuie că sunt nebun dacă am pretenția ca șoseaua să fie deviată prin zona asta. Trebuie că sunt nebun. Văzut așa, la rece, e mai simplu să-i distrugi pe yubani.“ Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca un zid de netrecut prin care timide cărărui ale indigenilor se cățărau legând o vale de altă vale și un sat de alt sat, sărind peste râuri prin vechiul sistem al indienilor incas al podurilor atârnate, mărginind ore întregi abisuri, într-o călătorie în care fiecare pas putea fi și ultimul. Nici nu se visa încă la șosele care să lege restul țării de acel podiș izolat și mizerabil. Nu prea era nimic de găsit pe înălțimi, cu excepția vreunei văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un sunet: nu era decât un cuvânt, o silabă. Glasul lui îl rostise din instinct, ca o suflare. Era cuvântul cu care încep și se termină toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
evoluției sînt la rîndul lor drumuri: mai există călătoriile interstelare, cele spirituale, cele între dimensiuni paralele ale universului, cele în subconștient, cele în trecut, cele în viitor, cele înspre imposibilul devenit posibil, mai sînt și cele care înseamnă plonjarea în abisul privirii cuiva și înălțarea interioară a sufletului, în același fel... Orice fel de deplasare e destul de importantă, în felul său. Chiar numai o deplasare de aici pînă acolo. Fiecare drum are particularitățile lui. Așa cum e de exemplu și să mergi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub mine. Am simțit căldura soarelui, o briză răcoroasă ridicându-se dinspre valuri și apoi am plonjat, lovind apa cu un zgomot lichid și gonind în jos prin albastrul infinit către abisurile întunecate... Icnind, m-am ridicat în capul oaselor. Mi-aminteam. Mi-aminteam visul. Fiecare detaliu clar ca lumina zilei, clar ca o peliculă Tehnicolor de înaltă rezoluție. Până acum, visele Becului se evaporaseră mereu în senzații vagi atunci când reveneam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din față ale amplificatoarelor explodară și tone întregi de apă se revărsară cu presiune puternică în pivniță. PATRU Lumea leagă cele vizibile de lucrul invizibil, lucrul absent, lucrul dorit sau temut, ca un precar pod de urgență aruncat peste un abis. Italo Calvino 30 Rămas bun și adio, încântătoare doamne spaniole Am căzut și m-am rostogolit, m-am lipit și m-am învârtit printre promisiuni gânduri povești planuri șoapte tânjiri minciuni trucuri secrete doruri surprize iubiri pasiuni dureri melodii amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai degrabă de înșiruirea fără sens a unor cuvinte academice “lucioase” și crearea sau interpretarea unor concepte absurde care nu au scopul de a lumina mintea cititorului, ci mai degrabă de a-l deruta și proiecta și mai mult înspre abisurile ignoranței. După cum spunea Georg Simmel Oratorul devine preocupat nu de valoarea culturală ci numai de semnificația obiectivă a operei, circumscrisă de propria ei idee - fapt ce tinde spre caricatură odată cu alunecările imperceptibile dincolo de logica pur obiectivă a evoluției, printr-o
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
rochița tiroleză, l‑a așteptat ani la rând numai pe el. Mâna îi alunecă în sus, spre culmi întunecate, fiul lui se găsește între timp pe niște culmi mai luminoase, unde compune o poezie: Aici vă legănați, zdrențe palide, în abis. Eu sunt marele ajutor care se strigă pe el însuși. Locuiesc în toate imaginile de poimâine. Tata își proptește cealaltă mână în decolteu, unde sânii mai că se revarsă, acuși o să zboare cu toții de aici, fără excepție. Dar cârciumarul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și există atîta timp, chiar și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns, un timp cu milioane de chipuri Întunecate, ce curge pe lîngă tine ca un rîu, chiar și În abisurile subterane ale Brooklyn-ului exista destul timp, dar cînd Încerci să-i povestești gazdei simți că nu poți, căci ce-ai mai avea să-i spui? Căci deodată Îți amintești cum se lasă lumina tragică a Înserării peste jungla uriașă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
primească stăpînirea unuia dintre nenumărații bărbați necunoscuți, fără nume, pe care i l-ar putea scoate În cale vîrtejul uriaș al nopții și al norocului. Băiatul n-o mai văzu niciodată după aceea. O absorbi marele vîrtej al războiului, imensul abis de Întuneric și vibrația haosului din America, țara uriașă, crudă, nepăsătoare și fermecată În care am pășit și am trăit cu toții ca niște străini, unde am fost cu toții așa de mărunți, de singuri, de părăsiți, care ne-a absorbit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca toți cei care au trăit pe pămînt și În lumea noastră de o șchioapă, grîul și porumbul sînt bune, dar nu mai Înalte decît iarba. Hoinărim prin păduri mari și Întunecoase, ce nu depășesc Înălțimea pinilor pitici, nu există abisuri de Atlantic și Înălțimi de Himalaya, cei mai măreți munți sînt doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zonă, că ne-am ales un Dumnezeu ca un șef mafiot cu sirenă” (Viktor Pelevin, Mitraliera de lut) Cosmin I Cosmin se încolonează perfect în valul de mulțime care se scurge din măruntaiele stației Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar lângă tarabele cu banane și ciuperci, chiar lângă florăria acoperită de coroane funerare împletite din garoafe albe și negre. Urcând disciplinat spre lumină, ochii blânzi, de cerb, ai lui Cosmin privesc în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
écart-ul dintre centru și periferie va fi unul uriaș. Când zona periferică a trupului meu îmi va deveni inaccesibilă, când prietenii și dușmanii îmi vor da de veste despre sfârcurile mele, despre sexul și buricul meu, sufletul va tremura în abisul cărnii mele. Îl voi pe chema pe Leo să-mi fotografieze sexul și coapsele cu marea lui cameră digitală. Nu, nu mă tem de durere, de riduri, de bătrânețe. Iată, sunt o viitoare femeie-balon și curând voi pluti înspicată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita mea. Spaime ce devoră, un strigăt /din abisurile în transă ale cărnii etc. sunt imagini-coșmar, întrupări ale aceleiași disperări în fața sfârșitului, când smârcuri cresc în mine... Această terapie prin spunere (îmi privesc în fiecare clipă moartea în ochi / când nu o simt pe aproape mă înfior la gândul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
grădina Ghetsimani topită în suflet, (i se) prevede că va scrie O ODISEE A SINGURĂTĂȚII. În același timp, derivând din această propensiune spre visare (CÂNDVA ÎMI ALEGEAM O BUCATĂ DE CER ȘI VISAM), stimulată de lectură, fiecare incursiune făcută în abisurile gândului - abisul este, de fapt, un motiv recurent, de asemenea, în volum: alunecare-n abis; Lecția de abis; căderi în abis; primăvara-i abisul oricărei priviri etc. - accentuează trăirea superlativă, uneori cu voluptate chiar, a singurătății, încât, traducându-se în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
topită în suflet, (i se) prevede că va scrie O ODISEE A SINGURĂTĂȚII. În același timp, derivând din această propensiune spre visare (CÂNDVA ÎMI ALEGEAM O BUCATĂ DE CER ȘI VISAM), stimulată de lectură, fiecare incursiune făcută în abisurile gândului - abisul este, de fapt, un motiv recurent, de asemenea, în volum: alunecare-n abis; Lecția de abis; căderi în abis; primăvara-i abisul oricărei priviri etc. - accentuează trăirea superlativă, uneori cu voluptate chiar, a singurătății, încât, traducându-se în artă, POEZIA
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
În același timp, derivând din această propensiune spre visare (CÂNDVA ÎMI ALEGEAM O BUCATĂ DE CER ȘI VISAM), stimulată de lectură, fiecare incursiune făcută în abisurile gândului - abisul este, de fapt, un motiv recurent, de asemenea, în volum: alunecare-n abis; Lecția de abis; căderi în abis; primăvara-i abisul oricărei priviri etc. - accentuează trăirea superlativă, uneori cu voluptate chiar, a singurătății, încât, traducându-se în artă, POEZIA E HAOSUL CONDAMNAT LA VISARE. Liantul celor două universuri în care trăiește poetul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
derivând din această propensiune spre visare (CÂNDVA ÎMI ALEGEAM O BUCATĂ DE CER ȘI VISAM), stimulată de lectură, fiecare incursiune făcută în abisurile gândului - abisul este, de fapt, un motiv recurent, de asemenea, în volum: alunecare-n abis; Lecția de abis; căderi în abis; primăvara-i abisul oricărei priviri etc. - accentuează trăirea superlativă, uneori cu voluptate chiar, a singurătății, încât, traducându-se în artă, POEZIA E HAOSUL CONDAMNAT LA VISARE. Liantul celor două universuri în care trăiește poetul este arta, a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
propensiune spre visare (CÂNDVA ÎMI ALEGEAM O BUCATĂ DE CER ȘI VISAM), stimulată de lectură, fiecare incursiune făcută în abisurile gândului - abisul este, de fapt, un motiv recurent, de asemenea, în volum: alunecare-n abis; Lecția de abis; căderi în abis; primăvara-i abisul oricărei priviri etc. - accentuează trăirea superlativă, uneori cu voluptate chiar, a singurătății, încât, traducându-se în artă, POEZIA E HAOSUL CONDAMNAT LA VISARE. Liantul celor două universuri în care trăiește poetul este arta, a cărei autoritate vine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
CÂNDVA ÎMI ALEGEAM O BUCATĂ DE CER ȘI VISAM), stimulată de lectură, fiecare incursiune făcută în abisurile gândului - abisul este, de fapt, un motiv recurent, de asemenea, în volum: alunecare-n abis; Lecția de abis; căderi în abis; primăvara-i abisul oricărei priviri etc. - accentuează trăirea superlativă, uneori cu voluptate chiar, a singurătății, încât, traducându-se în artă, POEZIA E HAOSUL CONDAMNAT LA VISARE. Liantul celor două universuri în care trăiește poetul este arta, a cărei autoritate vine din contopirea cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
des, poposește în „ținuturi” ignorate sau neimaginate: Am oprit trăsura-n adâncul ochiului / acolo unde nici tu nu știi ce să faci, din moment ce poetul are perna umplută cu vise, ceea ce l ajută ca, sisific, să facă un gest cotidian: înfruntarea abisului, fiindcă Abisul e-n obiectele mărunte / Degeaba-l cauți în Apocalips. O operă atât de întinsă poate suscita, firește, numeroase interpretări pentru că are potențialul necesar pentru a fi străbătută în direcții diferite și, de aceea, ne mărginim la cele câteva
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în „ținuturi” ignorate sau neimaginate: Am oprit trăsura-n adâncul ochiului / acolo unde nici tu nu știi ce să faci, din moment ce poetul are perna umplută cu vise, ceea ce l ajută ca, sisific, să facă un gest cotidian: înfruntarea abisului, fiindcă Abisul e-n obiectele mărunte / Degeaba-l cauți în Apocalips. O operă atât de întinsă poate suscita, firește, numeroase interpretări pentru că are potențialul necesar pentru a fi străbătută în direcții diferite și, de aceea, ne mărginim la cele câteva aspecte pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
martir asemenea cu al omului Dumnezeu”. Ea caută în oglindă adevărul și observă că palmele ocării goniseră de tot, din fața ei culoarea, se căuta pe sine în acea oglindă pentru a urma o cale, calea destinului ce pare mereu un abis. Dar un fapt e cert, cuplul este o finalitate, în ciuda fatalismului nefericirii perpetue. Dialogul dintre Viorica Irimescu și Manuela, evidențiază noțiunea de mariaj în viziunea femeii, bărbatul ce acum e o slugă răbdătoare, mâine va deveni stăpân, astfel mai bine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]