21,363 matches
-
același Gropius, care semnează decorurile, iar interpreții de la premiera din 28 aprilie 1852, de la Hofoper din Berlin, au fost fiica coregrafului, Maria Taglioni cea tânără, Gabriela Forti, Charles Müller și Louis Hoguet- Vestris. În această montare, Paolo Taglioni a pus accentul pe elementul fantastic al subiectului, folosind tot felul de efecte produse de mijloace mecanice și de lumini fastuoase, care, alături de tehnica strălucitoare din variațiile Mariei Taglioni junior, au entuziasmat publicul vremii. După aproape un secol și jumătate, în 1989, Roland
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
și lucrurile ei mărunte și fundamentale. Vezi Zilele regelui, cartea lui Filip Florian, dar și „întoarcerile” Ioanei Pârvulescu. În scrisul lor intră și o componentă „magică”. Scoțând la iveală vremuri înșelător mai bune, își descântă contemporanii, îi îmbie spre alte accente și spre alte priorități. Acest gen de roman „istoric” își relativizează ancorările, cercetează recuzita unei perioade, așa cum se răsfrânge ea în documentele la îndemână (adică deja „măsluită”, în sensul larg pe care îl comportă orice interpretare), dar readucerea secvenței temporale
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
în peste 40 limbi, cu ajutorul translatorului online”; „translator on-line gratuit”, „translatoare bidirecționale” etc.), pe care au înregistrat-o dicționarele generale mai noi (NDU 2006, DEXI 2007). În Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) apare și o specializare suplimentară, prin accent; de fapt, o radicalizare a unei variații existente deja în uz și recunoscute parțial de vechea ediție a DOOM: substantivul masculin, care se referă la persoane, este accentuat pe silaba penultimă (translátor), iar substantivul neutru pe silaba finală (translatór). Dicționarele
Traducător și translator by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5784_a_7109]
-
când, după ce Internetul îi mijlocise, totuși, o mare răspândire națională și internațională, n-a dat curs recomandării de a adopta o strategie mai agresivă pentru a cuceri noi teritorii. Din punctul ei de vedere, principalul merit al lui Len Downie - accentul pus pe gazetăria de foarte înaltă calitate, care i-a adus numai în 2008 șase Premii Pulitzer - a pricinuit de fapt daune ziarului, pentru că această politică editorială fusese prea costisitoare. Da, este. Dave Kindred reconstituie demersurile ziariștilor onorați cu aceste
Premiile nu țin de cald by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5849_a_7174]
-
vorbit despre paradară militară care are loc în fiecare an, de 1 Decembrie, cu ocazia Zilei Naționale. Fostul jurat de la emisiunea "România Dansează" a spus că nu îi place ideea de patriotism. Ba mai mult decât atât! Actorul a pus accent pe ideea că există o parte care nu se vede niciodată la paradele militare de 1 Decembrie, de Ziua Națională - imaginea de război care se derulează sub ochii copiilor. Nu. Nu am intrat în horă asta penibilo-patriotardă. Nu am urlat
Bendeac, partea care nu se vede niciodată la parada de 1 Decembrie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/58621_a_59946]
-
Daily Mail. Aplicația Timeline, introdusă anul trecut de Facebook și care modifica profilele utilizatorilor doar la solicitarea acestora, va fi introdusă automat de la 1 februarie. ”Anul trecut am introdus Timeline, un nou tip de profil, prin care se poate pune accent pe anumite fotografii, postări sau evenimente specifice vieții utilizatorului. În următoarele săptămâni, toată lumea va avea Timeline” a fost anunțul postat pe blog-ul oficial al Facebook. În câteva săptămâni, fiecare va avea timeline. În momentul în care acest lucru se va
Facebook: Timeline devine obligatoriu de la 1 februarie () [Corola-journal/Journalistic/58797_a_60122]
-
viziunea lui e mai puțin incandescentă. Și lucrurile nu se opresc aici. Diviziunile admit subdiviziuni: poezia realului cotidian, poezia hiper-realului și poezia realului fabulos. Apoi: poezia texistențialistă și poezia textualirickă. Cât despre psihoză, aceasta e una și bună, fără suplimentare accente schizoide. Nu sunt sigur că locul lui Ion Mureșan, de pildă, e între textualirici și nu între realiștii fabuloși. Dar astea-s chițibușuri. Mai important e că, din cele trei categorii, Mihail Vakulovski nu pare să aibă instrumente decât pentru
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
lui Rebreanu, înstrăinată după trei ani de la moartea scriitorului, devine casă memorială în 1964, în custodia Muzeului Județean Argeș, pentru ca după 1989 să fie din nou înstrăinată. La câteva luni de la cumpărarea casei câmpenești, Rebreanu consemnează mai pe larg, punând accentul asupra proprietății, cu sentimentul de a avea un refugiu alternativ pentru viața tumultuoasă din Capitală: „De sâmbătă până azi am fost la Valea Mare, unde ne-am instalat o mică, dar adevărată gospodărie. Prima mea proprietate reală. Să-mi ajute
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
10 ianuarie 1940, cum precizează scriitorul în spiritul consemnărilor gospodărești ale jurnalului: „noaptea spre joi, la 3,1/2 dim.”. „Nu pot scrie deloc la Bucureș ti” - notează prozatorul în 21 septembrie 1933 - „pierd vremea cu fleacuri”. Revine cu același accent în 6 decembrie 1934: „În fond nu fac nimic la București. Trăiesc. Sedentar”. Jurnalul intim (mai cu seamă caietul de la vie, așa denumit) este presărat cu asemenea constatări amare care trasează linia despărțitoare între „cancanurile” capitalei și „liniștea” câmpenească. Așa
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
de contrariul. Dacă ar fi participat la Consiliu, al cărui membru era, și-ar fi dat el însuși seama de atitudinea colegială și decentă a colegilor săi. A doua precizare: și în cazul Groșan, și în cazul Breban, am pus accentul pe modul incorect în care cei doi și-au asumat trecutul. Groșan a căutat să inducă în eroare. Nici usturoi nu mâncase, nici gura nu-i mirosea. La rândul lui, Breban, ne împroșca pe toți cu noroi, pe mine îndeosebi
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
într-o limbă căznită, complet lipsită de rigoarea demonstrației și la fel de utile în procesul educației, precum producțiile deșuchiate ale unuia din idolii săi, clovnul-antisemit Slavoj ŽiŽek. Culmea e că această carte e cel mai limpede scrisă din întreaga creație cu accente comunist-mistice a lui Eagleton. E atât de clară, încât aberațiile îți sar în ochi din prima clipă. Cu cinismul ideologului, Eagleton decretează importanța marxismului doar pentru că e singurul sistem ideologic care a fost pus în practică și pentru că, vezi Doamne
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
fraze care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar irita imediat la cea mai mică stîngăcie verbală. În schimb, fibra castă îi vine din temperamentul stins de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
ale televiziunilor noastre folosesc adesea, citând declarațiile medicilor, termenul prognostic; de obicei, „prognosticul este rezervat”. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM, 2005) a validat o diferențiere lexicală care se impusese în uz de mai multă vreme: separând forma prognostic (cu accentul pe silaba penultimă sau pe finală: prognóstic și prognostíc), cu sensul „prognoză medicală”, de pronostic (cu accent pe finală) - „previziune”. Investigația cea mai la îndemână (cu ajutorul motorului de căutare Google) pare să confirme justețea acestei opțiuni lexicografice: pronostic are cel
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
ortoepic și morfologic (DOOM, 2005) a validat o diferențiere lexicală care se impusese în uz de mai multă vreme: separând forma prognostic (cu accentul pe silaba penultimă sau pe finală: prognóstic și prognostíc), cu sensul „prognoză medicală”, de pronostic (cu accent pe finală) - „previziune”. Investigația cea mai la îndemână (cu ajutorul motorului de căutare Google) pare să confirme justețea acestei opțiuni lexicografice: pronostic are cel mai mare număr de apariții, mai ales în legătură cu pariurile, cu previziunile asupra unor competiții sportive sau electorale
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
mod straniu, Goga este antisemit și antidemocrat încă din 1908 (când nimeni în Ardeal nu era), se observă la lectură o mare diferență între articolele sale de până la 1914 și cele de după declanș area Primului Război Mondial. Cele din perioada 1908-1911, minus accentele rasiste, intră pe deplin în cadrul luptei de idei care se dădea între românii din Dubla Monarhie, în urma eșecului politicii pasiviste promovate de Partidul Național Român. Goga, mai tânăr decât liderii acestuia și înverșunat ortodox, este adeptul abandonării liniei legaliste și
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
Koshi, fiecare în parte și uneori toate la un loc, au depăși excelent orice handicap, dând operei lui Kylián întreaga sa măsură. Dar un aport substanțial l-au adus piesei și luminile realizate de neerlandezul Loop Caboort, care, mutând continuu accentele de lumină pe anumite personaje sau pe fragmente ale corpurilor, a contribuit considerabil la însăși dramaturgia lucrării. Falling Angels este o mică capodoperă, pe care sper să o pot revedea cât mai des și care demonstrează, o dată în plus, capacitatea
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
grupă, începând chiar din anul întâi, Yang Tse Tung. Nu mai știu, dacă am știut vreodată, cum ajunsese Yang în România. Era cu câțiva ani mai mare decât noi, colegii lui, deși n-o arăta. Vorbea românește perfect, fără nici un accent. Eram într-o relație amicală cu el, dar nu-mi amintesc să ne fi făcut confesiuni. Nici epoca nu era una a sincerităților, mai cu seamă fiind la mijloc un cetățean străin. Nu e mai puțin adevărat că, probabil dat
Mâinile lui Li Ming Chang by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5553_a_6878]
-
și interes să prelucreze materialul fiecărui actor. Ca să aibă mereu alte forme, surprinzătoare. Ca performanța să existe, să bucure. Să îl hrănească. Pe el, pe actor și, deopotrivă, pe noi, spectatorii. La registrul dur, concret de prim plan sînt cîteva accente cu totul tulburătoare. Unul și cel mai important, care vorbește și despre omagiul pe care Afrim îl face Actorului și despre hipersensibilitatea lui este prezența în distribuție a Silviei Băleanu Popa. Mai întîi în rolul unei tinere și inocente mirese
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
nu sunt alese doar pentru semnificația lor privind trecutul, ci și pentru ceea ce spun prezentului și viitorului. Cine a urmărit activitatea publicistică din ultimii ani a lui Tony Judt știe că articolele de după anul 2000 anunță o pronunțată deplasare de accent spre altă zonă decât aceea ilustrată cu o neasemuită strălucire - a istoriei europene. E vorba de concentrarea pe „jumătatea de generație care separă căderea comunismului, în 1990-1991, de catastrofica invazie a Iraqului de către America, văzută drept intervalul anilor mâncați de
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
bunăoară, de contiguitatea cu exemplul patern, al unui virtuoz în intervenții de chirurgie salvatoare, internațional recunoscute, cum e profesorul Ion Lascăr. Ecouri multiple, însoțind atare spectaculoase izbînzi, erau de natură să-l ațintească pe tînărul ucenic asupra situațiilor de un accent particular, de o fremătătoare urgență. Probante, incontestabile, succesele profesorului te așteptai să facă direct irupție întrun cuget tineresc, după o logică a imediatului. Împrejurări crunte, - cutare accident de muncă retezînd groaznic o mînă -, zguduitor, presiunea lor near biciui memoria cu
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
hotărât de partea unei abordări a literaturii din perspectiva criteriului estetic. Prozatorii comentați (Marin Preda, Fănuș Neagu, Bănulescu, Breban, Ivasiuc, D.R.Popescu etc.) sunt adepți ai formulelor epice moderne, adversari ai schematismului și dogmatismului proletcultist, autori ce nu mai pun accent pe concepte precum „obiectivitate” sau „verosimilitate”, ci caută să transfigureze datele realului, prin abordări metaforice și simbolice, prin recursul la o serie de tehnici moderne de construcție a textului literar (parabola, volutele simbolice, abordările eseistice, tehnica sugestiei, alternanța planurilor narative
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
cu lumea („până la acru, până la livid”, vorba lui Dinu Flămând) și scrie poezie cu conștiința că întreține o teribilă criză , iar în declarația cum că „nu vorbesc în numele voluptății, dar lucrurile le ating precum coapse de femeie aș atinge”, dincolo de accentul dionisiac, citesc intenția de a edifica o etică a adeziunii amoroase față de real. Spiritul său poetic beneficiază de energii impresionante în acest sens, numai că bănuiala în ce privește intranscendenț a poeziei, căci „organele-s sfărâmate”, iar maestrul lucid până la coroziune determină
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
a ideilor, cu o cură thanatică a lor. Iar poemul poate fi așa ceva. În construcția unui poem (deși poetul ne va contrazice, poate), Ion Mureșan procedează prin introducerea unui enunț de o solemnitate ce aproape îl sperie (nici vorbă pentru că accentele le distribuie un regizor), ei, asta merge cât merge, vreo două - trei imagini, acolo, pentru ca apoi un demon de duzină (cine n-are nevoie de așa ceva) să deturneze textul spre o modulație bufă, dar nu flecară, după care solemnitatea primelor
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
oameni, umilința de a da și de a primi șpagă pentru analize, mîncare, bomboane, delicatesuri, bucuria ce iese prin ferestre că ai un casetofon Grundig. Romanul lui Sanaev poate să fie citit în o mie de feluri. Într-o ecranizare, accentul a fost pus pe urîtul din personaje, pe vina acestui personaj fabulos, Bunica, pe cruzimea ei. Pe contextul politic, pe viața din Rusia sovietică. Există și acest filon în carte, cu nuanțe, firește. De ce m-a izbit cu mult mai
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
Un metronom didactic tratîndu-și impecabil tema pe care o are sub ochi. Spuneam că o carte în care se vorbește despre onoare, caracter și datorie e condamnată la a nu fi luată în seamă. Autorul a presimțit asta, de aici accentul pe care îl pune pe teme inspirate din societatea consumului: invidia, răutatea, neputința, frenezia erotică, mania exhibiționistă, massa și kitsch-ul, impostura și nemulțumirea, etica afacerilor, lipsa de onestitate și infidelitatea. Simpla parcurgere a acestor teme îți dă de înțeles
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]