3,948 matches
-
lui andré Malraux „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, profesoara de la Departamentul de Științe Juridice a universității Québec din Montréal susține cu deplină îndreptățire că aceasta „își păstrează întreaga actualitate pentru că fenomenul religios în diferitele sale accepțiuni se găsește în centrul scenei internaționale”. în esență, relația Biserică-Stat este o expresie a legăturilor dintre necreat și creat, dintre eschaton și istorie. J. Zizioulas pune în dezbatere ideea Bisericii înțeleasă drept o „comunitate escatologică, instituită de Fiul și constituită
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de educație, exacerbată sau refulată În funcție de personalitate, ea este și un fenomen socio cultural și, În același timp, o aventură individuală. 1.2 Definiția durerii Ce este durerea ? De unde provine ? Cum apare ? Asociația Internațională pentru Studiul Durerii (IASP) dă o accepțiune mai largă termenului: "experiență senzorială și emoțională dezagreabilă, dată de o leziune tisulară veritabilă sau potențială sau de descriere cu termeni ce se referă la o asemenea leziune " (1) Aceeași asociație a Încercat să alcătuiască un glosar al termenilor și
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
Această situație a îndreptat atenția către reducerea până la eliminare a sărăciei, a șomajului și a inegalității distribuției veniturilor. Astfel, se conturează noțiunea de dezvoltare economică, mai cuprinzătoare decât cea de creștere economică, întrucât corelează problemele economice cu cele sociale. În accepțiunea lui François Perroux, dezvoltarea economică reprezintă ,,ansamblul schimbărilor în structurile sociale și mintale care generează o relație reciprocă între aparatul de producție și populație” [Perroux, 1969, p.523], sugerându-se interdependența dintre creștere și dezvoltare economică, ca noțiuni de sine
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
debutează cu prezentarea scopului și a obiectivelor studiului. De asemenea, se prezintă condițiile în care se desfășoară interviul (tehnică de înregistrare, condiții de asigurare a confidențialității). Participanții trebuie să fie determinați să conștientizeze faptul că nici un răspuns nu este greșit; accepțiunea pe care moderatorul o conferă termenilor-cheie ai discuției trebuie de asemenea clarificată. Prezentăm în cele ce urmează tipurile de intervenții pe care le utilizează moderatorul în cadrul unui interviu cu focus grup (Morgan, 1997; Agabrian,2004): -Un scurt cuvînt de deschidere
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
sarcini standard, aceleași pentru fiecare subiect. Răspunsurile la întrebări se traduc în expresii/valori numerice, suma lor reprezentînd o formă de caracterizare a subiectului în ceea ce privește anumite procese și abilități” (McMillan, 1992, p. 114). Dacă aceste definiții ne pot lămuri cu privire la accepțiunea testului în spațiul educațional, nu putem afirma că maniera de clasificare a acestora este la fel de clară. În mod evident, testul pedagogic s-a dezvoltat în strînsă legătură cu testul psihologic, iar toate criteriile de clasificare, precum și exigențele de elaborare sînt
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
de probleme slab structurate" (J. Bruner), "imaginație creatoare" (Th. Ribot), "imaginație constructivă" (A. Osborn), "gândire autonomă" (Fr. Bartleit). Unii autori văd în creativitate, alții , alții . Creativitatea este un concept destul de vag definit. Michel și Bernardette Fustier (1988) arată că în accepțiunea omului obișnuit creativitatea este legată de invenții tehnologice sau descoperiri științifice, de creații artistice, de comunicare interumană, de comportamente personale sau de mișcări sociale. Ea semnifică: adaptare, imaginație, originalitate, perseverență, talent, libertate interioară, distanțare față de lucrurile deja cunoscute. În anii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
interesat de relațiile interpersonale, nu dorește multă interacțiune socială; este introvertit, se plasează pe nivelurile joase privind valorile sociale, este rezervat. 15. Nu este stabil emoțional, dar este capabil să-și utilizeze instabilitatea în mod eficient; e prost adaptat în accepțiunea psihologică a termenului, dar adaptat în sensul mai larg de a fi util social și fericit în munca sa. 16. Se consideră creativ. De obicei se autodescrie în termenii pe care cercetătorii i-au găsit în legătură cu creativitatea. MacKinnon a găsit
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pe mine un... Sunt oameni cu experiență mult mai mare ca dvs. care nu îndrăznesc să schimbe lucrurile prin ideile lor. Te-ai gândit la ce ne așteaptă dacă dăm greș? Etc. Anexa 13 Inteligențe multiple Inteligenți sunt considerați, în accepțiune tradițională, oamenii iscusiți în domeniul logicii și al limbajului și care, evaluați cu ajutorul unor teste standardizate, obțin un coeficient de inteligență (IQ) înalt. În școli, deseori, se ajunge la concluzia că elevii care au note bune sau punctaje mari la
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cu tratarea senzațională a subiectului; la acestea se adaugă tezismul patriotic, explicabil în parte prin tradiția genului, în parte prin inabilitate; nu în ultimul rând, se observă un anume dezechilibru compozițional provenit din dilatarea aspectelor colaterale (erotic, metafizic, istoric în accepțiune pur factologică) în detrimentul intrigii principale. După același calapod sunt construite și prozele cu subiect istoric - de pildă, cele două nuvele din Mireasa lumii (1973), unde structura dramatică se susține prin abundența dialogului și a monologului față de limitarea drastică a narațiunii
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
realizată din perspectiva întregului, zece „motivații” ale creativității eminesciene - epicureismul estetic, spațiile claustromorfe, estetica privirii, uitarea-amintirea, visul, gândirea, orfismul cuvintelor, ușor-măruntul, finalitatea etică, iluminările - pe care le urmărește în operă, punând în valoare întruparea lor poetică. Cartea, care dezvoltă noi accepțiuni ale conceptului de creativitate (Cristian Livescu), poate fi așezată într-o filiație cu alte încercări aparținând, în primul rând, lui Eugen Todoran. O tentativă meritorie, adesea reușită, de exprimare individualizată, susținută și de noile câștiguri teoretice, se poate afla și
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
ai evenimentelor internaționale (ai războiului, prin excelență), Singer se referă preponderent la diferite tipuri de entități sociale ca obiecte ale unor descrieri, explicații sau predicții. Pornind de la această distincție originară, literatura de specialitate a Relațiilor Internaționale consemnează în continuare două accepțiuni și, aferent, funcții ale conceptului nivel de analiză: a. identificarea, izolarea și analiza unei entități (pe linia conceptualizării lui Singer), pentru a înțelege evenimente, procese, fenomene; b. localizarea sursei explicației unui eveniment, fenomen, proces (pe linia lui Waltz). Înțelese ca
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
de denumire și izolare a acelorași entități (ca unități de analizat) și, ca atare, avem de a face cu aceeași operație analitică, abordarea nivelurilor de analiză ca surse explicative ale relațiilor internaționale este mult mai problematică. În această a doua accepțiune, nivelurile de analiză sunt considerate în continuare a fi cele distinse de Waltz însă ceea ce diferă între teoriile relațiilor internaționale și, uneori, chiar de la un autor la altul, în cadrul aceleiași teorii, este ponderea atribuită fiecăruia dintre niveluri ca sursă explicativă
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
trei niveluri separat, împreună cu principalele critici la adresa lor și cu schițarea unor exemple, pentru o mai bună înțelegere și contextualizare a subiectului în abordarea Relațiilor Internaționale. Primul nivel de analiză (individual) caută explicațiile evenimentelor internaționale pornind de la indivizi. Într-o accepțiune mai exactă, la acest nivel se remarcă două categorii de variabile independente (factori cauzali), ambele ținând de indivizi, care determină evenimentele internaționale (ca variabilă dependentă): prima este natura umană într-o reprezentare generică, iar a doua se referă la personalitatea
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
mai ales) asupra instituțiilor internaționale ca variabilă independentă modelând comportamentele statelor, indiferent de puterea lor, și relațiile internaționale în general. În afara celor două mari linii de gândire realistă și idealistă , marxiștii rămân greu încadrabili, întrucât folosesc nivelurile de analiză în accepțiunea singeriană, vizând ca entități în principal clasele și capitalul, ale căror interese și dinamică transgresează statele și națiunile. Teoria dependenței și cea a sistemelor mondiale, ca exemplificări particulare ale unor proiecții de influență marxistă în disciplina Relațiilor Internaționale, se plasează
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
1935, fiind deplâns, așa cum se cuvenea, de întreaga obște gazetărească (Neamul românesc al lui Nicolae Iorga îl consideră „decanul ziaristicii române“, iar Adevărul, cu loialitate, nota cu același trist prilej: „Constantin Bacalbașa a fost un ziarist în cea mai înaltă accepțiune, intelectuală și etică a cuvântului.“36 Cel din urmă dispărut dintre frații Bacalbașa (fost director al Teatrului Național, Ion C. Bacalbașa murise în timpul ocupației Bucureștilor, în 1918) își în cheia existența la venerabila vârstă de aproape 79 de ani, înscriindu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
amintesc. Poate mi-a trebuit pentru Cartea de citire, scoasă Împreună cu A. Gorovei. Poate. 935 N. N. Răutu a fost - În cei 5 ani cât a stat la Flt. - Într-adevăr figură interesantă și profesor excelent. Cărturar În cea mai nobilă accepțiune a noțiunii. Îmi pare rău, că n-am de la el decât puține scrisori. Cele din urmă două: o c.p. și o scrisoare Îi arată sufletul ales de prieten credincios și iubitor. Le păstrez pentru când veți veni la Buftea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
din înalta Lui concepție de viață, s-a născut legionarul ca ideal și realitate, cu întreg conținutul de prefacere totală a sufletului omenesc. De aici a rezultat transformarea și încadrarea individului în colectivitatea națională, dând ceea ce se poate spune sub accepțiunea de om nou. Această nouă concepție de viață a fost clădită pe virtuțile romano-trace, care rezidă în fondul sufletesc și de sânge al neamului nostru... După asasinarea Căpitanului, Mișcarea Legionară a continuat și duce și azi lupta Lui. I-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cea mai original franceză cale de a Înțelege postmodernitatea Îi aparține lui Antoine Compagnon, În Les Antimodernes (2005). Nu hiper-, nu supra-, ci anti-modernitate, o ultimă soluție de continuitate cu modernitatea, specific literară de astă-dată, apropiată de estetica postmodernă În accepțiunea lui Lyotard (care vede În postmodernism un „modernism născînd” și Încercarea de a „reprezenta neîntruchipabilul”) este anti-modernitatea, versantul galben, reactiv și reacționar al progresismului modern. II. 3. Postmodernitatea ca antimodernitate În momentul În care ne Întrebăm cu năduf, În România
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-i urmeze exemplul. Dacă Foucault conchidea cu moartea omului, În 1966, la capătul unui strălucit exercițiu retoric, pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei ( Într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vom enumera aici pe toate, însă ne vom opri la cele trei semnificații principale pe care le poate avea acest termen în perspectiva sociologului român: teorie și cercetare a condițiilor geografice ale statului, informație politică externă și mit politic. Prima accepțiune se suprapune parțial cu geografia politică și este „socotită și ea uneori geopolitică” (Golopenția, 2002, 537). Ultimele două ar reprezenta însă adevărata noutate pe care o aduce tendința geopolitică în științele sociale ale secolului al XX-lea. Legătura geopoliticii cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
să o exercite asupra indivizilor; iar prezența acestei puteri se recunoaște, la rândul său, fie după existența unei sancțiuni determinate, fie după rezistența pe care faptul o opune fiecărei acțiuni individuale care tinde să-l violeze.” (Durkheim, 1974, 65) În accepțiunea acestuia, faptele sociale (modurile de a lucra, de a gândi sau de a simți), concretizate în moduri de acțiune (obiceiuri, cutume etc.), credințe sau instituții, sunt învestite cu o putere normativă în virtutea căreia comunitatea reacționează împotriva oricărei ordini și coeziuni
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și, în plus, aduce în limbajul despre migrație termenul de spațiu transnațional 6, care reprezintă combinații de legături, poziții în rețele și organizații, și rețele de organizații care se realizează dincolo de granițele mai multor state (Faist, 1999, 40). Avantajul față de accepțiunile anterioare este că el nu limitează transnaționalismul doar la practicile directe produse de transmigranți, iar studiul transnaționalismului doar la studiul „comunităților transnaționale”. În acest sens, în cazul cercetării mele, datorită faptului că migrația românească este de dată recentă, e încă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
strategos” se referea la rolul generalului care comanda o armată. Ulterior, a dobândit sensul de „artă a generalului”, referindu-se la abilitățile psihologice și comportamentale care Îi dădeau generalului posibilitatea să-și Îndeplinească rolul. În timpul lui Pericle (450 Î.Hr.), accepțiunea strategiei era de calitate managerială (administrativă, oratorie, putere), iar pe vremea lui Alexandru cel Mare (330 Î.Hr.) strategia se referea la abilitatea de a desfășura forțele pentru a copleși dușmanul și de a crea un sistem unitar de guvernare
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
calitate managerială (administrativă, oratorie, putere), iar pe vremea lui Alexandru cel Mare (330 Î.Hr.) strategia se referea la abilitatea de a desfășura forțele pentru a copleși dușmanul și de a crea un sistem unitar de guvernare globală. Această ultimă accepțiune a fost utilizată secole de-a rândul În cea mai mare parte a abordărilor militare, extinzându-se, Începând cu secolul XX, și În economie. Generalul Clausewitz afirmă că strategia este „arta de a nu lupta decât În poziția de superioritate
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
precisă și un plan de acțiune care se va aplica. În acest caz, strategia este o emanație exterioară firmei și calitatea sa depinde prea puțin de management: ea depinde de talentul strategului cu privire la segmentarea fină și creativă. Într-o primă accepțiune, un segment produs-piață este o dată constatată, care rezultă din varietatea produselor și a tipurilor de clienți sau consumatori. Este o analiză utilă, dar prea statică și banală pentru a fi singurul suport al unei strategii. În a doua accepțiune, un
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]