220,173 matches
-
așa gândeam, așa simțeam; însă era depășită. Ca Pat Boone, ba chiar ca Elvis, intonam un cântec armonios, melodios, într-o epocă dominată de Beatles și de Rolling Stones. Nu mergea. N-a mers, deși erau și lucruri bune acolo. Acum nu-mi pare rău. Din toate am învățat câte ceva. Oricum, adevăratul titlu rămâne Pământ de flori. Rog să se consemneze cu ce imponderabile jonglează istoria literară. Rândurile următoare aș fi vrut să nu le scriu niciodată. Dar aseară buchiseam ceva
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
pe Radu, apoi pe Ileana și Mona în viață și nevătămați. Mă rugam pentru ei în neștire, în bobote, rătăcind în haosul acela vizual și sonor căruia nu-i puteam găsi nici un echivalent în toată viața mea de până atunci. Acum, când mă gândesc, cred că singurele aproximări cât de cât evocatoare ar putea fi scenele terifiante prilejuite de bombardamentul aviației anglo-americane asupra Bucureștiului, din 4 aprilie 1944 (tot în zi de 4, Doamne Sfinte!). Cum-necum, am ajuns în fața locuinței mamei
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
morțiș să fie luat acasă. L-am calmat cum am putut, l-am lăsat pe mâinile bune ale curajoasei și inimoasei mele soacre și am purces la drumul cel anevoios, aproape imposibil în condițiile date, din Berceni până în centru. Nici acum, când vă povestesc toate acestea, nu-mi vine a crede că am trăit aievea întâmplările de mai jos. Întors în stradă n-am știut ce să fac. Nu exista nici un mijloc de locomoție, nimic. Reintram în infern: lumea pe dos
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
el săracul dacă fratele său Mai mare pune stăpînire pe tot Du-te cu Dumnezeu, i-am spus încercînd Să nu fac o tragedie din ce se petrece Nu știam că era pe ducă și așteapta Sînge din sîngele meu. Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Aș putea să-mi spun liniștită Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
mare pune stăpînire pe tot Du-te cu Dumnezeu, i-am spus încercînd Să nu fac o tragedie din ce se petrece Nu știam că era pe ducă și așteapta Sînge din sîngele meu. Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Aș putea să-mi spun liniștită Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
măcar. Pinii, pinus pinea, din ale căror uleioase semințe am mâncat în piațeta din Bogliasco, într-o marți, zi de târg, ("assaggiate i pinoli, signore", mă îmbie tânărul cu halat din rulotă) nu știu dacă sunt chiar chipul meu de-acum. Poate au fost cândva. Mai degrabă mă regăsesc printre oleandrii zdrențuiți de furtuni, sau de agavele care se îndârjesc să reziste deasupra bulboanei marine, pe parapete, uneori cu puținul lut roșu-negru strîns ferm în rețeaua de plasă metalică, pe Via
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
s-au hotărât să-1 radă din peisaj Nu fără a-1 umili și mort refuzându-i trupul Să-i fie expus după datină și în turcitul oraș Muzeul nemaifiind în acest caz "capelă mortuară"... Hăituit să fie remis din nou - acum nemuritor și rece - în orașul cu teiul lui Eminescu unde fu îngropat în mare triumf cu salve de tun și fanfare numai că La ultima deschidere a sicriului fu găsit desculț Pantofii de firmă și șosetele lui trase la sorți
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
să-și lase Alături coada fină de mătase, Ca o dovadă că au fost și ele Pe-acolo, suferind de pofte grele, Și bulburucii forfoteau pe prundul Izvoarelor înfiorate-n gîndul C-or să le-nțepe solzii, fără veste, Abia acum, la capăt de poveste, Cînd vraja, risipită, nu mai este...
Zmeul și Zmeura by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7124_a_8449]
-
deschise ochii, nu mai văzu pe nimeni alături. Știuse că așa va fi, dar sperase o clipă contrariul. Era de fapt un lucru firesc să nu fie nimeni, de vreme ce el însuși hotărîse cîndva că nimeni nu-i putea sta alături. Acum se gîndea că, poate, greșise. Avusese prea multă trufie! Oftă. Îi era nespus de urît: tare ar fi vrut acum să vorbească cu cineva, cu oricine. Privi cu atenție în dreapta, în stînga, înainte, înapoi - nici un suflet. Privi în jos - departe
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
fapt un lucru firesc să nu fie nimeni, de vreme ce el însuși hotărîse cîndva că nimeni nu-i putea sta alături. Acum se gîndea că, poate, greșise. Avusese prea multă trufie! Oftă. Îi era nespus de urît: tare ar fi vrut acum să vorbească cu cineva, cu oricine. Privi cu atenție în dreapta, în stînga, înainte, înapoi - nici un suflet. Privi în jos - departe - era prea departe ca să vadă ceva distinct, și chiar de ar fi văzut, la ce bun! Măcar un animal, o
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Dar le alungase pe toate, pisică, iepure, șobolan, șarpe (mai ales), și așa mai departe, atunci, demult, cînd se înfuriase pe nerozii ăia doi despuiați care îl sfidaseră - alungase toate sufletele din preajma-i suflînd foc și pară de mînie, iar acum... Chiar și cu un păianjen s-ar fi mulțumit acum! "Îmi pierd mințile, își zise, ce să fac cu un păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza, să-i dau musculițe în plasă, să-i vorbesc... Poate ne împrietenim
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
ales), și așa mai departe, atunci, demult, cînd se înfuriase pe nerozii ăia doi despuiați care îl sfidaseră - alungase toate sufletele din preajma-i suflînd foc și pară de mînie, iar acum... Chiar și cu un păianjen s-ar fi mulțumit acum! "Îmi pierd mințile, își zise, ce să fac cu un păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza, să-i dau musculițe în plasă, să-i vorbesc... Poate ne împrietenim..." Se ridică cît era de mare și începu să pășească
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
vadă? "Trebuie să găsesc pe cineva cu care să stau de vorbă, m-am săturat să-mi rumeg gîndurile fără interlocutori," își spune. "Aici eu decid. Să vină cineva ca să mă uit în ochii lui!", porunci vocea-i de tunet. "Acum!", insistă cu glas mai moale. Dar știa că nimeni nu l-ar putea privi față către față; el însuși pe vremuri orînduise lucrurile în acest fel și se și grozăvise cu asta. "Să vină slujitorii!" Slujitori? Avusese cîndva, dar îi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
măcar ar fi fost cine să-l suduie, cum fac nevestele! Copii - feciori, fete? Unul singur, pretins al lui... Dar oare chiar era al lui? Oricum, cîndva îl lăsase (sau "pusese", zic unii) să fie ucis... Cum să-l cheme acum alături? Atunci, poate, să-l cheme pe acela, pe dușmanul cu limba ascuțită? Chiar și cu el ar sta acum la bîrfe, mai ales că era isteț și bun de gură, nemernicul! Fie, s-ar certa, ar răcni unul la
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
oare chiar era al lui? Oricum, cîndva îl lăsase (sau "pusese", zic unii) să fie ucis... Cum să-l cheme acum alături? Atunci, poate, să-l cheme pe acela, pe dușmanul cu limba ascuțită? Chiar și cu el ar sta acum la bîrfe, mai ales că era isteț și bun de gură, nemernicul! Fie, s-ar certa, ar răcni unul la altul ca surzii, poate ar mai pune pariu pe sufletul cuiva, dar măcar n-ar mai îndura tăcerea asta chinuitoare
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
mai întîi feriți-vă să fiți văzuți în public împreună și lăsați să se creadă că v-ați fi certat. Apoi, Jupînul Corb să fure din sat o bucată frumoasă de brînză, ca asta pe care tocmai ați mîncat-o împreună acum. Așa: vei zbura cu ea în cioc și te vei așeza pe o ramură, uite chiar sus aici. Vulpea, ademenită de miros, va veni sub copac și îți va ține, Corbule, cam discursul următor: "Domnule Corb, sînteți prea frumos... - Cum
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
doar, la pus întrebări încuietoare!): - Pentru agenția de presă Alpha-Pi, o declarație, Majestate: circulă rumori insistente că femeia cu care vă culcați în fiecare noapte, slăvita regină Iocasta, vă e mamă, iar gloriosul rege Laios, pe care l-ați ucis acum 20 de ani la răscruce de drumuri, era chiar părintele Majestății Voastre. Ce aveți de declarat? - Resping cu indignare aceste mîrșave calomnii, confecționate de trusturile de presă la comanda inamicilor mei, ai poporului teban și ai oricăror oameni de bună
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
fără încetare lui Riad-șah, îmbătrînise și nu mai vedea bine de aproape. Cu ochelarii pe nas, încă foarte neliniștită, se uită la copertă. Cartea nu avea autor. Căută titlul. - Grozav, exclamă apoi Șeherezada, răsuflînd în fine ușurată după ce-l citi, acum mai am ce povesti pentru mult, mult timp! Am scăpat! Pe copertă scria: O mie și una de nopți. 7. Iertarea Într-o zi de sărbătoare, un om se rugă lui Dumnezeu: - Doamne - zise el - iartă-mi păcatele, rogu-te
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
încă începînd de mîine chiar! - Dar ai spus de atîtea ori, Doamne, că ești un Dumnezeu îndurător și milostiv și că vrei nu pedepsirea, ci îndreptarea păcătoșilor! - Am spus, desigur - zise Dumnezeu - dar tu ai abuzat de răbdarea mea și acum nu mai pot să te iert și pace. Și la fel și cu ceilalți oameni! - Dar și tu, Doamne, ai cam abuzat de răbdarea noastră! Amintește-ți de catastrofele naturale pe care le-ai produs, de hecatombele de inocenți jertifiți
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest copac din fața ferestrei trage să moară priveghindu-l mi-am înroșit pleoapele pielea lui argintie bate acum în oranj noaptea își cere dreptul și ea la o dresură cu îngeri o secundă otrava culorii o poate strivi Lecția de citire Prea orbi sunt ochii ce încă privesc din adâncuri astăzi șarpele roz a trecut peste arcul ferestrei
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
de Isaiia ori de Tiresias cel lipsit de vedere? Și nici că alții s-au închinat și au adus daruri cu șase luștri și-un pic mai înainte când încă li se mai părea că cel ce câștigă pierde. Iar acum l-a văzut pe el cum coboară-n vîrtejul jegos al mulțimii ca o luntre pe apa scundă a Iordanului: a prins cârma și a îndreptat-o împotriva curentului. O noapte vulgară, o dimineață de beție iată ce ar fi
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
o moarte plină de râvnă și larmă. Doar că n-a crezut vocii și nici luminii, o, nebunie fără de seamăn! Căci mai văzuse tineri murind și născându-se din nou, doar că acestea se petrecuseră demult și păreau o poveste. Acum crescuse o pădure peste molozul prejudecăților arbori cu frunze nemuritoare au invadat câmpiile și munții au ajuns la marginea orașelor. Poate vor intra în case. Deși nu puteau fi sigur de nimic. N-ar fi crezut, de pildă, că îndoiala
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
zboară atât de sus și nici că foile viței pot cădea la prima adiere a gerului. Mai rămâneau, desigur, resturile sățioase ale cinei și vinul ce udă paginile cărții cu lacrimi de sânge. Și foșnirea primăvăratică a duminicii. V. ( Coda ) Acum în Răsărit e o lună întunecată și în Vest stau să ațipească negustorii și bancherii. Mulțimea se oprește și se uită în oglindă ca și cum ar vrea să se recunoască pe sine și nu imaginea ei răsturnată acolo de taifunurile de
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Mako și nu-și făcuse timp să-i telefoneze lui mami. Tot amîna, poate unde presimțea că nu se va stabili aici și n-avea dispoziția necesară să-i dea explicații lui mami. Ana Maria, da, doamna Kiraly știa de-acum cu precizie cum poate maică-sa s-o aducă lîngă ea: să ceară azil politic într-o țară occidentală, în care să treacă din Ungaria, tot ilegal, și doar atunci va putea apela la Crucea Roșie internațională. Ana Maria, draga
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
mai rățoit, de sictir și înjurătură, suspicios-paranoic, ca în filmele rusești cu naziști din prima copilărie a Marianei și parcă ar fi trăit curiozitatea și suspansul de atunci care o țineau cu sufletul la gură. După fiecare răspuns era de-acum apostrofată violent - răspunsurile ei erau minciuni sfruntate, cu care-și închipuia că le putea prosti pe binefăcătoarele ei. Vîrsta? Naționalitatea? Profesia? Religia? Sexul? Chiar îi verificară sexul, după ce-au pus-o să se dezbrace pentru un consult sumar. ș
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]