2,998 matches
-
din comun. Știu tot atîta cît și voi. După mărturii, puștiul e vinovat. Am ascultat cu atenție argumentele acuzării. Totul era atît de evident încît am început să mă îndoiesc. Era prea evident, am simțit nevoia să pun întrebări (...) Toată acuzarea se bazează pe doi martori. Și dacă acești doi martori se înșeală?" Un jurat: "Să revenim la fapte. Ce aveți de spus despre cuțitul care s-a găsit implantat în corpul victimei?". Președintele juriului cere să fie adus corpul delict
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
murise. A fost primul gest uman dintre noi." Trupele rusești au eliberat lagărul pe 27 ianuarie 1945. Întors în Italia, încearcă să pună în cuvinte ceea ce a trăit. "N-am scris cartea cu scopul de a prezenta alte capete de acuzare, ci mai curînd pentru a oferi documente în vederea studierii la rece a anumitor aspecte ale sufletului uman." Astfel vorbește Primo Levi37 despre cartea sa din 1947, Se questo e un uomo (Dacă acesta e un om), în care descrie, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vorbește Jonas. Trebuia să-ți fie frică pentru soarta celorlalți. Faptele și cifrele sunt publicate, la dispoziția tuturor. De ce nu se vorbește despre acest lucru? Nimeni, în afară de victime, n-are interesul să mai spună ceva. E un teribil act de acuzare la adresa întreprinderilor inovatoare, a miniștrilor, a responsabililor din administrație, din centrele de transfuzie, a medicilor, a oamenilor de știință și chiar a asociațiilor de hemofilici. Nu e dovada, oare, că imperativul modernizării, dorința progresului reprezintă un pericol major pentru umanitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru stimulente semnificative și recompense, financiare ori sociale, poate genera un comportament incompatibil cu atmosfera de lucru a echipei pe care cele mai multe firme încearcă să o promoveze. Întărirea ocazională promovează acel tip de comportamente „politice” cu care suntem cu toții familiarizați: acuzarea altora, disculparea și chiar sabotarea inițiativelor altora. Oamenii nu ar trebui să depună eforturi pentru a concura în vederea obținerii întăririi în cadrul firmei dumneavoastră. Dacă vrem ca angajații să concureze, ar trebui să-i orientăm spre rivalii externi. Pentru că am crescut
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu Paraschivescu - luptătorul de stânga vechi și cel nou), Colivia cu năluci (răstălmăcirea unei legende din Valea Târnavelor), intriga e complet subordonată acceselor de propagandă prin care sunt aruncate în banca acuzării monarhia („În fruntea tuturor nelegiuiților au stat întotdeauna regii”) și „obscurantismul”, sub incidența căruia cade religia („Puterea voastră se va spulbera. Omul va fi deplin stăpân pe brațele lui, pe mintea lui, pe sufletul lui. Pe întreaga lui ființă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
final îi răspunse: Nu știu fiule, cred că nu. Eu cred că da. Dar de ce zici asta? Pentru că nu a avut cănd să îi fie dor de mine. Am fost mereu lăngă ea. Gavriel se găndi la Ștefan. Mincinosule! Această acuzare dulce îl făcu pe Gavriel să creadă că visează deși acest lux nu îi era permis aici pentru că Îngerii bastarzi nu dormeau niciodată. Putea să „viseze cu ochii deschiși” dar nu se compară cu acea mică și prețioasă amăgire de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
sociale dintre personaje, așa cum ne vine nouă să credem în România. Într-adevăr, nu există aici nicio certitudine, noi nu putem lua drept sigure decât cele spuse de procuror, care, deși o vedetă, se comportă acum suspect de ezitant în ceea ce privește acuzarea lui DSK. Și cine ar putea să mușamalizeze? Nu știu, de aceea l-am și întrebat pe Dorin Tudoran cum s-ar putea explica atitudinea neobișnuit de ezitantă a procurorului, iar eu unul nu sunt deloc convins că toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Noica a rămas în țară, în plină dictatură, refuzând soluțiile salvatoare care i-au fost propuse în Europa Occidentală, ducând, după puteri, o luptă culturală care i-a fost mai apoi răstălmăcită și a devenit azi un straniu cap de acuzare. Acuza că grupul de la Păltiniș ar fi fost o sectă exclusivistă, care propăvăduia "fuga de realitate", făcând astfel jocul dictaturii, este profund discutabilă. În primul rând pentru că Păltinișul nu era decât vârful mediatizat al unui aisberg ce funcționa de decenii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acut subiectiv. În ciuda presupusei lipse de obiectivitate, autoportretul se dovedește, la lectură (singura modalitate prin care poate fi descifrat) o construcție fundamental obiectivă. Aduse la lumină, trăsăturile de subiectivitate se metamorfozează instantaneu: din documente ale apărării, ele devin documente ale acuzării. Cu alte cuvinte, oricâtă subiectivitate, oricâtă lipsă de realism ar proba scriitorul atunci când Își face autoportretul, toate aceste elemente se obiectivează, contribuind, În răspăr uneori, fatal de cele mai multe ori, la conturarea portretului pe care scriitorul crede că Îl face. Șochează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lor intime. Din acestea se constată adeziunea pentru onestitate și adevăr. În trăirile lor afective se observă constanța stării lor de bucurie, tristețe, timiditate și mai rar cutezanță. Primesc critica justă cu o deosebită înțelegere și reacționează furtunos în fața nedreptății, acuzărilor nejustificate, a ironiilor dușmănoase, însoțind această reacție de o convulsie a vorbirii și o comportare dezorganizată. Lipsa de tact a adulților declanșează la ei o adevărată furtună emotivă, care se soldează cu tulburări psihice, cefalee occipitală, fatigabilitate sporită, atenție dispersată
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
lungă frecventare, după mai multe convorbiri directe și schimburi epistolare, mi-am format convingerea că el era dispus să meargă departe, chiar foarte departe, în colaborarea sa cu regimul ceaușist. Nu poate fi însă vorba, în acest caz, nici de acuzare, nici de apărare: Poziția mea este clară: colaborare culturală, neutralitate politică în relațiile cu țara (scrisoarea din 5 decembrie 1980, absolut esențială pentru precizarea atitudinii lui M. E.). Ca autor român, ce poate fi mai legitim decât dorința de a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai interesează, că intelectualul român a devenit un personaj inutil, incomod și supărător, fiindcă se încăpățânează să mai creadă încă în cultură și spirit critic, în ierarhia și selecția valorilor și fiindcă refuză revoluția culturală din țară, acum pe banca acuzării în China. Aceasta este starea de spirit a omului de cultură român, total înstrăinat interior de cadrele și formele culturii oficiale, dar care crede că este încă de datoria lui să folosească chiar și cea mai mică posibilitate de realizare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
plină forță de creație, atunci când au, efectiv, ceva de spus? Extrem, extrem de puțini, să recunoaștem onest. Dacă se poate deci vorbi de un proces al comunismului în domeniul cultural, acest odios șantaj poate constitui unul din capetele sale esențiale de acuzare. Constantin Noica a avut curajul moral să recunoască deschis, în fața lui Andrei Pleșu, într-un acces de sinceritate: Dragă, în fond n-am mai multe vieți, nu pot să-mi rostesc cuvântul pe care-l am de rostit peste 20
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
simpatică a unei vârste mai tinere, însă îndepărtată, ireală, pierdută în negurile amintirii." Cei mai mulți foloseau împortivă-mi o altă noțiune, care prin falsificare a luat, în critică, un înțeles peiorativ. Afirmau că judecățile mele sunt "subiective". Atât de vehementă devenise această acuzare, încît și prietenii erau intimidați și convinși, iar unul din ei mi-a propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate o obiectivitate". Însă la mijloc era numai o neaprofundare a principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-i relegatio (asimilabilă exilului) la Tomis, actuala Constanța, în Dobrogea românească de azi, pe atunci Scitia Minor. Notificarea nu era bazată nici pe o decizie a senatului, nici pe o sentință judecătorească, împotriva poetului nu se formulase nici un cap de acuzare și nici nu i se oferea vreo ocazie pentru a se apăra 1. Care au fost cauzele sau, mai bine zis, cauza acestei drastice și, desigur, neașteptate măsuri augustiene, a rămas până în acest moment și, în mare măsură, va rămâne
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
situa pe linia tradiției greco-romane, acest mod de a vedea viața era însă rupt de istoria trecutului și lipsit de posibilitatea de deschidere spre înalta lume spirituală care se anunța în istoria societății augustiene. Și totuși împotriva acestui cap de acuzare Ovidiu prezintă un număr de argumente semnificative, pe care nu le vom enumera aici, pentru că sunt general cunoscute. La o analiză finală, acestea intenționau să demonstreze inconsistența acuzării în sine, întrucât, la urma urmelor, așa cum "nu este un delict să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se anunța în istoria societății augustiene. Și totuși împotriva acestui cap de acuzare Ovidiu prezintă un număr de argumente semnificative, pe care nu le vom enumera aici, pentru că sunt general cunoscute. La o analiză finală, acestea intenționau să demonstreze inconsistența acuzării în sine, întrucât, la urma urmelor, așa cum "nu este un delict să ții în mâini versuri lascive"75, tot așa susține poetul "nu este o infracțiune" să le scrii, prin urmare nu pot constitui probe pentru o condamnare judiciară. Apărarea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scăpat din exces de băutură; am fost lovit numai pentru că ochii mei inocenți au văzut o infracțiune și delictul meu este acela de a fi avut ochi89. Totuși nu mă pot apăra de orice vinovăție: o greșeală stă la baza acuzării mele"90. Așadar, poetul știe că delictele pe care el le-a trecut în revistă ca necomise "nu oferă nicio posibilitate de salvare" și că al său, dimpotrivă, nefiind de aceeași gravitate, nu îi neagă posibilitatea de a spera. Într-
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost prea blândă. Însuși autorul pedepsei, Augustus, când a decis care-mi sunt greșelile (crimina), a văzut bine el care observă totul cu atenție prostie, imprudență (stultitia). Așadar, dacă ar fi să privim lucrurile din perspectiva cealaltă (altera pars), a acuzării în sine, în măsura în care conduita lui Ovidiu și desfășurarea însăși o permiteau (Quaque ego permisi, quaque est res passa, pepercit), aceasta l-a cruțat, folosind cu măsură focul fulgerului său: fără să-i ia nici viața, nici bunurile, nici posibilitatea de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în grad decât Sulmonezul, cum ar fi, de exemplu, un Messalinus (consul din 3 î.H.), un Graecinus și un Flaccus, un Sextus Pompeius, un Paulus Fabius Maximus (consul din 11 î.H. și amicus Augusti) etc. Implicit este o acuzare voalată adusă celor care îl puneau în situația de a nu acționa corect din supunere: va fi acuzarea explicită la adresa acelor nomina magna, de care își va sfătui un prieten să se țină la depărtare (Tristele, III, IV, 4). După cum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și un Flaccus, un Sextus Pompeius, un Paulus Fabius Maximus (consul din 11 î.H. și amicus Augusti) etc. Implicit este o acuzare voalată adusă celor care îl puneau în situația de a nu acționa corect din supunere: va fi acuzarea explicită la adresa acelor nomina magna, de care își va sfătui un prieten să se țină la depărtare (Tristele, III, IV, 4). După cum s-a sugerat, Ovidiu ia în considerație faptul că, dată fiind justificata mânie a lui Augustus, și Messalinus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să vedem în aceasta o neliniște personală care-l făcea să se convingă de proporțiile nenorocirii lui Ovidiu și implicit de "cauza" care a determinat-o și, în consecință, de pericolul de a implica și alte persoane în actul de acuzare a imperiului. Maximus este neliniștit și se întreabă dacă este adevărată vestea pe care "faima rea a vinii sale i-o adusese": Cum tibi quaerenti, num verus nuntius esset, Attulerat culpae quem mala fama meae, Inter confessum dubie dubieque negantem
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
consuli și iluștri aristocrați. A doua obiecție: cum este posibil ca de acest delict să nu fi fost acuzat Paulus Fabius Maximus, în casa căruia se țineau faimoasele convivia? Da, dar Paulus era printre "amici Augusti", deci, deasupra oricărei suspiciuni. Acuzarea sa ar fi zguduit întreaga opinie publică a urbei și, poate, a imperiului: s-ar fi întors poate zilele războiului civil. Augustus a vrut să evite întotdeauna tulburările și a preferat soluții modeste, mai puțin spectaculoase, dar tocmai de aceea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de a fi scris Ars amatoria. Suntem de părere că declarația (repetată) a lui Ovidiu din versul citat deja de noi406: Alterius facti culpa silenda mihi, privitoare la necesitatea trecerii sub tăcere a vinii care constituia al doilea cap de acuzare, se datorează mai mult decât unei impuneri interioare (anume faptului că nu vrea să reînnoiască rănile lui Augustus: acest lucru putea constitui cel mult un pretext.), unei explicite impuneri exterioare din partea lui Augustus. Expresiile lui Ovidiu, la care am mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tocmai acest lucru: "vezi, o Fabius, că delictele mele se pot atenua sub motivația de a fi fost prima greșeală (Ars amatoria)". Ovidiu îl incita pe Paulus să insiste asupra greșelii literare din tinerețe, lăsând deoparte al doilea cap de acuzare (cum trebuie să fi făcut și Augustus însuși în motivarea măsurii sale). Numai plecând de la această idee se explică intervenția grijulie a lui Paulus Fabius Maximus (quorum tu princeps), pentru a determina o diminuare a pedepsei lui Ovidiu. Se înțelege
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]