35,844 matches
-
bleu vert. Dar parcă triști. Contrastând pe moment cu zâmbetul. Ce se ascundea în spatele acelei culori minunate? Amintiri? Ne-am despărțit, promițându-ne că ne vom revedea. I-am citit volumul în câteva zile. Povești de dragoste. Din viață? Se adunaseră în mine multe întrebări fără răspuns. Era într-o joi, când am sunat-o. - Gând la gând, Ana. Ai citit? - Pe nerăsuflate. - Îți voi mai da ceva... Te aștept după amiază, la mine. Cu adresa bine întipărită în minte, am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
privită individual, ca și în existența noastră colectivă, ca nație, nu se petrec și lucruri bune, remarcabile? Nu se întâmplă minuni în fiecare zi? Nu ne mai putem bucura de lucrurile simple, ce ne ies în cale la tot pasul? Adunate picătură cu picătură, ar forma un imens ocean de normalitate și speranță. Și am putea rosti, fără tăgadă, că viața noastră este frumoasă și unică. Și că trebuie s-o apărăm și s-o păstrăm. În mod paradoxal, preferăm să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
diluează însă treptat, iar în multe cazuri, dispare cu desăvârșire. - De ce ți-e dor, Alma? - De liniște. Liniștea este locul unde, nu o dată, ne întâlnim gândurile, amintirile. Pe noi înșine. Cum ar fi, oare, dacă, printr-o magie, apăsările, frământările adunate în noi s-ar evapora dintr-odată, s-ar transforma în praf? Eu cred că e în firea normală a lucrurilor ca, în efortul depus pentru a redobândi ceva ce ne-a aparținut cândva, să trecem prin toate: lacrimi, dezamăgiri
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
face din minciuna lui adevăr și din renunțarea lui un simulacru de bucurie. Structura "fabulei" este de fiecare dată originală, emblematică nu doar pentru o stare, ci pentru o atitudine conform căreia orice se poate compara cu orice, se poate aduna orice cu orice și rezultatul rămâne cel scontat de mim, mereu același: marea fabulă este teroarea istoriei umane, spasmul minciunii care suntem. Judecata sau axioma cuvenită se bazează pe înțelegerea reciprocă a celor două planuri: planul care mimează adevărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de o moarte stabilită de instituție; acest fapt e bine privit. Când însă mori acasă, e natural să alegi acea moarte politicoasă a cercurilor selecte, care precede înmormântarea de clasa întâi și întregul șir al obiceiurilor ei minunate. Săracii se adună atunci în fața unei astfel de case și privesc pe săturate. Moartea lor, bineînțeles, e banală, fără toate dichisurile. Sunt fericiți dacă găsesc una care să li se potrivească cât de cât. Ce înseamnă a te deghiza dacă nu... a muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un car cu boi, purtându-și iluzoriu stăpânii prin vămile văzduhului. Regăsim în același plan motivul european și românesc al îndrăgostiților strigoi, colorați pe pânză de-a dreptul din baladă. Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
brigadă, se află un stejar falnic și o poiană cu o suprafață de câteva hectare. La umbra copacului se puteau adăposti câteva sute de persoane. Aici, sub el, se aflau mese și scaune bătute pe țăruși în pământ unde se adunau vânătorii cu trofeele și tot aici avea loc și ospățul cel mare, cu povestirile și toate pățaniile din timpul vânătorii. Prima vânătoare, când a fost invitat regele Carol Ferdinand, a fost condusă de Sava și a avut loc la gara
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și-a dat duhul biata femeie, rămânându-i cele trei copile mici ale nimănui. Apoi el s-a căsătorit de urgență, aducându-și o femeie de la Suhuleț - Tansa. Dar aceasta era ca și Chimircan, căci „până nu tună nu-i adună” sau „după sac și petic”. Vara fiind, mai treceau femeile cu de-ale gurii să ducă în câmp, la prășitori ori la secerători și cum fetele stăteau pe drum și plângeau de foame, se mai îndura câte o femeie și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
C.A.P., el ponta, el tăia, el spânzura. Și cum fiecare își dorea o văcuță lângă căsuță, tot așa și ai mei aveau o coajă de vacă, dar strânsură mai greu. Combine pentru grâu nu erau pe atunci, grâul se aduna cu secera. Am mers și noi cu mama, adică eu și cu fratele meu, și am prins o bucată de secerat, unde grâul avea măzărică, ca să-i tăiem spicul și miriștea s-o cosim pentru vacă. Tata era la serviciu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe mere A fost și grădinar la C.A.P., grădinăria era în tarlaua „Podul Tansei”, ce se afla la marginea pădurii. Aici se află un pârâu numit „Călina”, unde oameni satului au făcut o ezătură barînd pârâul pentru a se aduna apa. Iar pe șesul cu pricina au construit o casă în care locuia grădinarul șef, adică Tonu, care era și paznicul grădinii de legume. În iaz au pus pește, iar cât a fost iazul peștele a ajuns la lungimea de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
un metru de nu putea fi pescuit decât cu undița. Apa a acoperit tot felul de gropi și de copaci de diferite mărimi, copaci care în contact cu apa s-au carbonizat sau pietrificat, unde șerpii din pădure s-au adunat aici alături de șobolanii de apă. Când ploile erau abundente și nivelul apei creștea și avea tendința să se rupă, oamenii făceau întărituri la dig. Pentru udat au construit o roată cu cupe, roata era din lemn, cu ax tot la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
toate în funcție de distanța de la care erau văzute. Când te apropiai de acele ființe umane încovoiate de șale, observai cum tăiau spicele de grâu cu securea și le făceau polog. Familiile care aveau copii mai mari îi puneau pe aceștia să adune poloagele de grâu și să le lege în snopi. Unde nu avea cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu securea și le făceau polog. Familiile care aveau copii mai mari îi puneau pe aceștia să adune poloagele de grâu și să le lege în snopi. Unde nu avea cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în clăi făcute în formă de cruce, ca semn al binecuvântării divine a recoltei de grâu și, totodată, să nu-i prindă ploaia împrăștiați. Sus pe culmea dealului, pe islazul satului, se făcea aria, locul unde toți oameni își cărau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu povara snopilor aurii de grâu. Până noaptea târziu se auzeau strigăte la boi și pocnituri din bici. Abia spre miezul nopții se mai linișteau gospodarii pentru a o putea lua de la început a doua zi de dimineață. După ce se aduna grâul la arie, mai mulți gospodari din sat, cu boi buni, mergeau și aduceau mașina de treierat, batoza lui Gânju și motorul cu aburi, care pornea și purta curelele batozei. Dar pentru adusul batozei era nevoie de tracțiune,aceasta fiind
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ferească paiele și să le așeze pe traglă, pentru a fi cărate la distanță de batoză. Tragla era un dispozitiv compus dintr-un drug de lemn drept și neted, legat de capete cu câte o frânghie și aceste frânghii se adunau la tânjală, de care erau legate formând un unghi ascuțit. Tot de la drug mai pornea o coardă, tot din frânghia de negară, căci pe atunci aceste frânghii erau cele mai bune. Coarda venea pe deasupra paielor și le ținea grămadă. O
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
când boii ară și caii mănâncă. Orânduirea Socialistă, venită ca un tăvălug de la răsărit, orânduire care a dat progresul cu câteva sute de ani înapoi. Așa că pe cei harnici i-a bătut și i-a umilit luându-le toate bunurile adunate de generații întregi. Pe unii ucigându-i în bătaie, pe alții întemnițându-i pe viață. Prin urmare, motorul cu aburi și batoza au fost luate la colectiv. Boii, vacile, caii, oile, caprele, carul, grapa, plugul, toate au fost luate la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de diferite ordine ai Lohanului, cei mai evoluați (deci cu gradul de concavitate cel mai mare) sunt: Velnița (P.I.H. = 0,340), care prezintă în profil numeroase praguri sau „ruperi” de pantă, datorită modificării constituției litologice a ariei de pe care își adună apele (este vorba, concret, de prezența, pe alocuri, a unor lentile de gresii dure); Făgădăul (P.I.H. = 0,378), care are un profil caracterizat, de asemenea, prin numeroase convexități și concavități, datorate fie unor confluențe, fie modificării înclinării generale a terenului
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
să se manifeste nici în cazul plății birului în momentul în care statul încearcă să impună legi care nu se pliau pe normele comunității. Astfel, atunci când statul încerca să impună impozitul individual , toți contribuabilii, de comun acord, continuau să se adune în obște și să recalculeze impozitul după propriile reguli (Stahl, 1998, vol. II, pp. 69-70). Obligația de a asigura ordinea publică se concretizează sub forma răspunderii penale solidare a satului. Astfel, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, satul avea obligația să
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
funcție pentru a se îmbogăți. Aceste obști nu aveau o dată de întrunire prestabilită, dar atunci când trebuiau să se întrunească, o făceau duminica sau într-o zi de sărbătoare. Nici locul de întâlnire nu era reglementat strict, dar de obicei se adunau în curtea bisericii, cu prilejul ieșirii de la slujbă. Locul de întâlnire devenea o problemă serioasă când se aflau în conflict cu organele de stat sau cu proprietarul locului, și atunci se întâlneau noaptea, la mare depărtare de sat, în pădure
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
să existe câte un „giudeț sătesc” în fiecare parohie alcătuit din trei aleși de către sat pe un an, câte unul din fiecare treaptă socială - fruntași, mijlocași și codași. Preluând structurile de organizare deja existente, Regulamentul prevede că aceștia „se vor aduna duminicile și în zilele de sărbătoare, după liturghie, la casa preotului satului, unde vor judeca toate pricinile din acea săptămână”. Funcțiile prevăzute pentru acest „giudeț” prin Regulament sunt de împăcare a părților și, dacă acest lucru nu este posibil, să
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
obiceiul pământului ceea ce îi convenea, adică dreptul de a închide din izlaz, și, din Codul civil, ceea ce i se potrivea, adică dreptul de a se considera proprietar deplin.” (Stahl, 1998, vol. II, pp. 181-183) Țăranii contestau terenurile îngrădite și se adunau noaptea pentru a dărâma gardurile. Când lemnul a devenit marfă, cei care aveau resurse să facă tăieri masive au profitat de legea devălmășiei și au tăiat fără limită. Perioada aceasta de abuzuri cu efecte devastatoare asupra pădurii este foarte bine
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
spiritul lui de organizator și legiuitor. Partidele politice sunt cai la carul de aur al istoriei românilor; când devin gloabe, poporul român le trimite la abator. Poporul român, din punct de vedere politic, e greu de glorie. Păi dacă îi adunăm pe toți miniștrii români de la 1900 la 1918, noi am fi putut furniza Angliei și Imperiului britanic cel puțin cinci miniștri... Iar când vorbesc de Ionel Brătianu, ar trebui să mă ridic în picioare, așa a fost de mare ca
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
fost numai inteligent. Definiția mea este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Și convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu. Eu n-adun nimic. Îmi spunea un popă, zice, păi dumneavoastră vă risipiți așa, vă poate fura oricine... Zic: uite, părinte, eu, zic, am adoptat concepția regelui Franței în materie de risipire a ideilor mele. Concepția lui despre cartof. Când au venit cartofii
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mamei fetei, o căsuță batrânească, Flora Stănescu - undeva mai În fundul curții și au silit-o să se retragă acolo. Fostă soție, devenită soacră. Ce va fi Îndurat numai ea știe, că de plâns, mereu o vedeam plânsă. Așa sunt femeile, adună În ele necazuri și numai ce auzi ca s-au stins. Te mai și Întrebi, de ce, că doar nu o știam bolnavă. Au trecut anii, tatăl vitreg și tânăra-i soție au avut patru copii, care au crescut și au
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-și facă dușmani pe părinții băiatului, degeaba. Ce doreau tinerii nu a contat pentru nimeni. Au trecut câteva luni, a venit Revelionul și una dintre verișoarele Letiției a invitat-o să petreacă noaptea dintre ani la ea acasă, unde se adunau mai multe rude și prieteni de-ai lor. Mama o Îndemnase chiar să se ducă, prea stătea numai În casă, unde Învățase croitoria cu o vecină din bloc. La Revelion a cunoscut Letiția un tânăr senin și calm care a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]