3,685 matches
-
sori? - Da, prietene. Desigur că erau mult prea mici, doar niște puncte, pentru a-i putea deosebi, dar era tare frumos. Mă simțeam... puternic. - Și soare Z acolo fost? Împăratul îl privi uimit pe extraterestru și apoi dădu din cap afirmativ spunând ezitant: - Da, desigur, și soarele planetei tale era acolo. Dar valoarea cristalului ăla era una artistică. Nu era o hartă. Avem hărți mai bune... - Unde fost soare Z? Împăratul privi deznădăjduit spre quinți, care, ca de obicei, etalau o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ești? Tânărul, însă, se mulțumi să-i arunce o privire înspăimântată și nu răspunse. Scuturându-l Mabertus îl întrebă cum îl cheamă, iar el, cu dinții strânși, îi răspunse că îl chema Erhardt. — Ești burgund, așa-i? Primind un răspuns afirmativ, soldatul insistă: — Erhardt, fiul cui? în ciuda ghionturilor brutale pe care i le administra romanul, reînnoind întrebarea, barbarul nu răspundea. Mabertus îi aruncă o privire Hippolitei, care privea fără să înțeleagă, și explică: — Mă străduiesc să-l fac să spună care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale. Se auziră primele aclamații. — Aveți, deci, încredere. N-am făcut eu oare întotdeauna ce era mai bine pentru voi? Spuneți: nu m-am îngrijit eu ca popoarele mele să aibă tot ce e mai bun? Un cor de răspunsuri afirmative și de aprecieri se ridică din mulțime, ce părea acum îmbărbătată de atitudinea fermă a conducătorului său. Atila, care știa să citească bine starea sufletească a mulțimii, profită cât putu de mult de acel moment favorabil. Și atunci, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noi toți. Rezistența fizică înseamnă, în mod neîndoielnic, ceva și nu trebuie să fie nesocotită. Nenorocirea începe însă din clipa în care ea este luată drept rezistență morală. De când începem să uităm că verbul „a rezista” nu are numai forma afirmativă pe seama căreia se poate revendica orice (inclusiv talent literar). De când uităm că se poate conjuga - ca toate celelalte - și la negativ. În țara asta plină de humor - cum ne-o înfățișează Caragiale zâmbind și cum o definește Bacovia exasperat că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
dintre victimele care s-au dus la spital să se trateze. După vreo două sau trei săptămâni, într-o sâmbătă după ce m-am întors din oraș, a sunat telefonul. «Domnul Makita?», m-a întrebat o voce, iar când am răpuns afirmativ și mi-a zis: «Sunt de la poliție. Acum v-ați întors. Pentru că strângem declarații, vă rog să veniți la secție.» Atunci am realizat că eram pus sub supravegherea poliției. Sau poate chiar urmărit. Încă nu se stabilise că secta Aum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
odată, cădeau la pământ. Foarte ciudat! În spatele clădirii de lângă metrou zăcea un bătrân, chiar foarte bătrân, care nu respira și nu avea puls. Stătea acolo nemișcat. L-am întrebat pe cel de lângă mine: «A chemat cineva amulanța?» Mi-a răspuns afirmativ, dar se pare că nu venise nici una. Altcineva a spus: «Nu o să reușim. Dacă așteptăm ambulanța o să murim.» Am decis că trebuia să încercăm să oprim mașinile și să-i rugăm pe șoferi să ne ajute. La stop era roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de greutatea și stabilitatea lucrurilor, de realitățile cele mai evidente. Dacă aș lovi cu degetul mortarul pietrei din curte și l-aș întreba: „Ești stabil și solid?“, nu știu dacă ar trebui să-l cred, în caz că răspunsul lui ar fi afirmativ. Sunt oare o ființă autonomă și dotată cu individualitate? Habar n-am. Tocmai m-am privit în oglindă. Nu m-am recunoscut. Nu, acest eu anterior a murit, s-a descompus. Și totuși nimic nu ne separă. Trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și mie unul. Am privit-o cu invidie cum Îl dă peste cap dintr-o Înghițitură. Plescăind din buze se așeză pe un scaun Îmbrăcat În brocart de lângă fereastră. — Vă simțiți În stare să răspundeți la câteva Întrebări? Ea dădu afirmativ din cap: — Ce vreți să știți? — Păi, pentru Început, de cât timp Îi cunoșteați pe Herr and Frau Pfarr? — Hmm, să vedem. Pe fața femeii trecu o umbră de nesiguranță. Cum se scurge nisipul dintr-o găleată, așa și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
caracter publicistic și se datorează nu unui „critic de profesie”, ci unui prozator constant preocupat de producția confraților săi, sunt inevitabile unele accente subiective care pot - când și când - crea impresia de partizanat. Îndeobște aceste sublinieri au Însă un patos afirmativ, nu negator. Laudele sunt cele care ar putea, uneori, să pară exagerate - dintr-o mare (mult prea mare, vor spune unii) generozitate. Volumul e patronat de simpatie pentru tot ceea ce Norman Manea consideră a fi de valoare printre scriitorii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
unde treburile țării mi-o cer și rogu-mă să-l învoiești și pe domnia sa aga Constantin, că iată dă colțul ierbii și nu a hotărât paza drumurilor care mișună de hoți, spuse Brâncoveanu, ridicându-se în picioare. Un gest afirmativ al capului domnitorului îl făcu să se plece politicos și să se îndrepte spre ușă, unde îl așteptă pe Bălăceanu, ginerele lui vodă, care cu regret îl urmă. Încă o plecăciune rigidă și plină de demnitate din ușă și ieși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul așternea cuvintele pe hârtie. Când termină, vodă îl lămuri să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului Ștefan cât mai repede. Scribul dădu afirmativ din cap și reuși să schițeze un zâmbet cu amândoi ochii. După ce ieși, mitropolitul se închină cu o cruce mare și exclamă: — Doamne ferește! Știi, ăsta nu mă poate trăda. A încercat doamna Maria să-mi cunoască ascunzișurile gândurilor, dar nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este pustiită de Sobieski și capugiul a venit să cerceteze cum să facă marele vizir să fie pace în Țara Românească și tot grâul de vânzare să ia calea către Istanbul. Știi ce s-a întâmplat astă noapte? Cafegiul dădu afirmativ din cap. — Dar că doamna Maria ar fi vrut să răspândești vorba că dumnealor marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai l-ar fi ucis? — Doamne ferește! — Ei bine, Hamie, amestecă mai multe boabe de cafea în nisipul de pe plită ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și intrigi iar acum îi strâng ochiurile. Ajunși în centrul naosului, s-au închinat cu gesturi largi și s-au îndreptat fiecare spre locul lui. La miruit, mitropolitul îi strecură voievodului în mână o scrisoare cu pecețile rupte. Acesta dădu afirmativ din cap și o băgă în buzunarul de la piept al caftanului. Ștefan, care urmărise scena, răsuflă ușurat, cu un oftat care-i stinse lumânarea deniei din Vinerea Mare a anului 1703. Vodă se urcă primul în rădvan, dar așteptă până sui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plecăciuni spre domn și spre mesagerul împărătesc, dădu a înțelege că a terminat expunerea, Selin se reculese și întrebă turcește: — Se ia? Din spatele voievodului, Ștefan, uitându-se țintă la imbrohor, duse arătătorul la buze în semn de secret și dădu afirmativ din cap. Pylarino începu din nou să facă plecăciuni în fața domnului, a imbrohorului, a stolnicului și, văicărindu-se turcește, ceru permisiunea să ducă de acolo bolnavul pentru a-i aplica tratamentul necesar. Prințul Constantin dădu un ordin scurt și un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cusuți cu mărgele de chihlimbar de diferite nuanțe. Își aduce aminte Selin cum l-a luat pe Ștefan de o parte și i a spus că el trebuia să intre în odaia în care dormise, pentru rugăciune. Prințul dădu afirmativ din cap și ordonă unui postelnic de rangul doi să comande cafele și dulciuri pentru toată lumea adunată ca să-l vadă pe domn. Selin intră singur în odaie. Atunci au început să bată clopotele. A îngenunchiat cu fața spre fereastra pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămase și el surprins de libertatea cu care tânărul întrerupsese convorbirea cu evident conținut politic pentru a atrage atenția asupra dicțiunii și frazei impecabile pe care o mânuia în limba elenă. Făcu un semn vag întrebător spre Selin, care dădu afirmativ din cap; exaporitul răspunse tot în grecește: — Complimentele pe care mi le-ați făcut, prințe, îmi sunt adresate mie personal și mă măgulesc, deși ținând seama de vârsta domniei voastre, ele ar trebui să fi fost subînțelese. Mi s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din partea noastră marele logofăt Diicu, iar din partea Înaltei Porți... — Marele dragoman Nicolae, hotărî sec marele vizir. — Cât despre dările în plus înțeleg că au fost iertate, nădăjduiesc să nu-și ia luminăția ta făgăduiala înapoi. Tăcuți, toți demnitarii otomani dădură afirmativ din cap, așa că Rami Pașa dădu și el din cap, chemându-l cu un gest pe Nicolae Mavrocordat la sine și dându-i dispoziții în șoaptă. Acesta se îndreptă spre Diicu Rudeanu și, amândoi făcând plecăciuni politicoase, se retraseră pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
teamă că după aceea nu ne vom putea ridica, așa că cer îngăduința de a sta alături de preaînțeleptul mare dragoman Alexandru, căruia încrederea marelui sultan i-a făurit renumele de exaporit, adică sfetnicul cel de mare nădejde. Turbanele albe se mișcară afirmativ. Alexandru Mavrocordat se deplasă puțin ca să-i facă loc domnului muntean la același pupitru înalt. Brâncoveanu mai privi încă o dată adunarea. Era o priveliște interesantă pentru orice mare pictor. Demnitarii musulmani cu turbane albe, frumos ornate cu bijuterii, îmbrăcați în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este din voința lui Allah, nu este de la păcătoșenia firii omenești. Și nouă ne-a făcut greutăți și l-am iertat. Marelui spătar nu-i venea să-și creadă ochilor și urechilor. În timp ce vorbea voievodul, marii demnitari otomani își mișcau afirmativ capetele într o pendulare continuă a turbanelor, iar acesta își asumase rolul de mare suveran bizantin, împărțind cu înțelepciune clemența. Știa că fiul Stancăi are stofă de suveran, dar la atâta stăpânire de sine nu se așteptase. — Bine, bine, Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spusese rabinul domniei tale, așa că luăm rubinele și smaraldele, nu se cuvine să dăruim granate și jadeit. Ofer pentru toată cumpărătura - și vodă spuse răspicat în italienește suma. Cei doi negustori se uitară întrebător unul la altul, dădură din cap afirmativ, scoaseră din boccea o casetă mică din lemn de trandafir cu arabescuri subțiri din plăcuță de aur, ici și colo cu câte un vârf de piatră scumpă, din cele care cad la șlefuit, și începură să așeze gemele alese de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liniștea chiliei mele chiar în fața smereniei tale, fiule, căci este o dovadă de mare umilință să faci tot acest drum îmbrăcat în haine de cerșetor, încrezându-te doar în mila creștinilor întâlniți în cale. Fără nici un alt răspuns, monahul dădu afirmativ din cap și la semnul înaltului prelat se retraseră amândoi în chilia care-i servea celui din urmă și de dormitor și de odaie de lucru. Intra în această încăpere prima oară în acești trei ani de când Antim Ivireanu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce spune Corai că plănuiește Gin Ali Pașa, cum rămâne? întrebă prințul Constantin. Ștefan prinse cu privirile-i triste licărul ochilor tatălui său, care nedumerit ridică din sprâncene. O clipă voievodul se simți nehotărât, dar când Ștefan aproape imperceptibil dădu afirmativ din cap ca imediat apoi să se întoarcă distrat spre fereastra pe care intra lumina dimineții însorite, Brâncoveanu înțelese că toată greutatea hotărârii rămâne a lui. — Mă miră, începu răspicat și oarecum solemn să comenteze vodă vestea, repet, mă miră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prieten. Dacă aveți cuiva să-i scrieți o scrisoare, vă făgăduiesc să o trimit în noaptea asta, mâine nu-mi va mai sta în putere. Eu aș scrie la prieteni la Istanbul. Aveți ce vă trebuie pentru scris? Ștefan dădu afirmativ din cap. — Bine. Grăbiți-vă, eu aștept aci. Ați spus că a fost arestat coconul nostru Constantin-Dinuț? Are doar patru ani. Și copilul o să meargă la Istanbul? Nu eu sunt cel care hotărăște. Este de căderea marelui imbrohor. Prințul Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rău și urît!... ...Dar ce-aflai de la cunoscutul G. Deleuze ? Că „oa menii superiori recunosc În măgar pe ... superiorul lor. Îl adoră de parcă ar fi un zeu. Măgarul e animalul care spune I-A, adică DA, În germană. E animalul afirmativ”. E clar : eu sunt un om inferior...Ia! (Re)văd a 10-a oară filmul Evita. Am revăzut, tot de-atîtea ori, Noaptea iguanei. În schimb, La vita e bela nu mă mai ispitește. O fi normal?... Găsesc În Jean Prevost
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nu tatăl tău spune asta, ci un personaj al lui, (citește) profesorul Vasilescu. BUNICA: Eu nu cunosc nici un profesor Vasilescu. Eu pe el îl cunosc și o să-i arăt eu lui. Uite ce zice: "Hoașca de soacră-mea". (Bunicul clatină afirmativ din cap) Ce? Ce dai din cap că "da"? BUNICUL (intimidat): Ei asta-i! Dau și eu din cap că "da, așa zice". Dar nu el zice. Personajul. BUNICA: Îi arăt eu ce personaj sînt eu! (se ridică să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]