6,858 matches
-
parte, dar mulțumește-te cu acest răspuns. Frapat de felul cum îi vorbisem, mâhnirea i s-a așternut pe față. - Spune-mi ce vrei, a insistat el cu o voce brusc istovită. - Doar un adăpost pentru noaptea asta, domnule. A agitat spre mine toiagul, mânios. - Și nu mă mai tot domni! Aici domnește egalitatea celor morți. De-aici până la primul han sunt cel puțin șase mile, și-acum, uită-te acolo! A arătat spre locul unde erau îngropați morții. O haită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liniștit. - La Roma, reverendissime, cu ajutorul Celui Atotputernic. Închipuindu-și probabil că o să murim în timpul călătoriei sau că oricum o să fim departe, ne-a surâs cu prefăcută simpatie și a dispărut în pronaos. - Am reușit, Gundo. Poate am reușit. Eu eram agitat și fericit. Gundo trepida de mânie. Ne-am strâns lucrurile de pe jos și am pornit spre mănăstirea Muta, aflată la patru mile de Classe. Ne-a părut rău după Bovo. Deși am cerut lămuriri de la niște țărani, am greșit drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o să vină și-o să vă ducă la Pad. N-aveam încredere în cărbunari, așa că, în timp ce tinerii dormeau răpuși de oboseală, eu împreună cu Gundo am stat de veghe, rezemați de pragul ușii. M-am uitat atent la Rotari: somnul îi era agitat, și fața, palidă de chinurile și întunericul temniței, deseori brăzdată de zvâcnete și tresăriri. După-amiază când, în sfârșit, s-au trezit, s-au dus să se spele la râu. Păreau să-și fi revenit, mai puțin cel pe nume Massellio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Romilde nu se poate plânge, chiar dacă a avut doar o sută de bărbați, deoarece acum o să-și aibă ultimul bărbat pe care-l merită o trădătoare a propriului popor. Regele nu a făcut niciun gest. Romilde în schimb s-a agitat lălâie și ca vai de capul ei; privirea îi înghețase de groază. Au venit niște soldați cu cazmale și au făcut câteva găuri în pământ. Alții au adus scări și drugi și au ridicat ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
capul pe spate și cu gura deschisă. Tortura a fost oprită. Omul care o ținea de șolduri a lovit-o de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde și-a revenit și a început din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. Au lăsat-o să lunece jos încet și, cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele a început să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fapte de care te-ai putea apoi căi! Tocmai voia să mă împingă într-o parte și să se repeadă la Cipriano, dar în ultima clipă s-a răzgândit. Și-a aranjat patrafirul cu un gest nervos și a spus, agitându-și amenințător arătătorul mâinii drepte spre cer: - Mă voi întoarce! Înainte de a părăsi încăperea, Cipriano mi s-a adresat: - Amintește-ți ce ți-am spus. Dacă va fi adevărat, tu datorezi acestei biserici o despăgubire. Am tras ușa după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sau Ago, neliniștiți de criza de la Battello Ubriaco, pe punctul de a fi dați afară dacă nu s-ar fi Întâmplat un miracol În care nici unul din ei nu credea - nu se dădea bătută. Dincolo de catedră, profesorul Începu să se agite scandalizat. Celălalt examinat tăcu. În tăcere, muzica Îndepărtată și difuză deveni din ce În ce mai clară: soneria telefonică Înșira notele - de-acum ușor de Înțeles - ale melodiei Bella Ciao. Tăcu și Zero. Notele continuau să țeasă Stamattina mi sono alzato. O bella ciao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
linia de fund. Aruncă o altă privire criminală adversarelor - de fapt, chiar Valentinei, pentru a o intimida. — A, scorpie scârboasă, ai două crăcane de parc-ai fi o masă! strigă un puști cu haină din piele de ren care se agita chiar lângă Antonio. Ei bine, nu era tocmai puști. Era o pălugă lungă de vreo doi metri, dar cu o față de copilaș, aproape imberbă - cele câteva fire de păr care-i răsăreau pe bărbie Îl făceau să semene cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
glumea, dar Își dădu seama că Miria vorbea serios. Dacă acesta este efectul pe care tatăl tău Îl are asupra ta, nu-l mai chema la meciuri - Îi sugerase antrenorul privindu-l nervos pe gladiatorul cu capul ras care se agita În tribună. Valentina Își trase câteva palme, temându-se ca nu cumva să fie Înlocuită. Era pentru prima dată când antrenorul o distribuia În prima echipă. Ea, de obicei, le Însoțea pe cele mari și rămânea Întotdeauna pe banca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi invita pe clienții stabilimentului la jocuri și petreceri la care ei nu puteau participa. Se simțeau excluși. Pentru a Înlătura senzația că sunt niște paria pe plajă la fel ca În oraș, soldații intrară să facă baie. Marea era agitată, valurile Înspumate și puternice, pline de alge vâscoase și fibroase, curentul te trăgea În larg și nu se putea Înota. Dezamăgiți, se Întinseră la soare pe prosoape. Poate că vorbiseră despre curve, se lăudaseră cu isprăvi imaginare și Își număraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
balonaș de plastic aurit În formă de șopârlă - sau era un crocodil? -, dar Kevin refuză: Îl prefera pe al lui, roșu, căci Îi aducea aminte de Camilla și de ziua aceea ciudată care se sfârșea. Din când În când Își agita Încheietura și Îl zgâlțâia: balonașul plutea sus, deasupra capului său, roșu și ușor. Înconjurară de șapte ori elefantul din Piața Minervei. — Elefantul e un animal social, spuse Valentina. Are o memorie lungă și poate trăi până la șaptezeci și cinci de ani, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
machetă, Într-un manifest, Într-o carte. De-a lungul pereților vagoanelor, separate, dar În același timp Înlănțuite ca și capitolele unei cărți, se desfășurau cortegii de automobile și magazine, palate și biserici, trenuri și biciclete. Și printre ele se agitau omuleți burduhănoși și aroganți care strigau și se certau, și omuleți subțiri și melancolici asistau la spectacolul acelei vieți, resemnându-se sau visând, visând chipuri feminine, care se iluminau - precare - Între nuanțe de gri și tonalități de negru. Sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și să intre în manualele școlare. De aceea avea grijă să frecventeze toate locurile în care erau scriitori, să fie simpatic, să se împrietenească, să discute, să dea de băut, în sfârșit, să intre în lumea literară. Iar acest mod agitat de a fi îl epuiza. Ca toți din neamul lui Ioniță Bubosu, și el era ambițios și bucuros să se descurce singur. Zogru nu era prea încântat de viața lui Andrei Ionescu, dar nici nu-l detesta ca om, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i supravegheze astfel, să vadă cum evoluează lucrurile, dar mai ales stătea aci pentru că era gelos pe Andrei Ionescu. Nu putea să abuzeze, nu voia să intre în sângele lui prea des, dar nici nu putea să stea deoparte, era agitat, nefericit, dar aștepta cu sufletul la gură s-o vadă pe Giulia. Și chiar a apărut la timp. Avea o geacă fistic peste jeanșii Kenvelo și părul căzut pe umeri ca o plasă de pescuit. Zogru se uita spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în loc timpul. Să alerg cu umbra ta printre nisipuri Pictând stele prin nimicuri Cu zâmbete de sticlă să ne alintăm, Printre ierburi infinitul să îl căutăm! Joc din plumb Mă desprind ușor - El nu mai e. Aceeași întrebare: De ce? Se agită încet, Șoptește dependent, Simte cenușa, Plumb în aer trist Și greu. Se joacă și plânge, Plânge și simte, Simte și pleacă, Pleacă și uită, Uită și iartă, Iartă și spune: Simte cenușa - Plumb în aer trist Și greu...! Mama Te
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privirile sfioase Sentimentale și pline de uimire. În visele mele albastre, Pe un albastru câmp alerg Și picături de ploaie albastre Cad dintr-un albastru pur Peste mine. Chip în oglindă În oglindă mă privesc Un zâmbet șters mi se-agită Pe chipu-mi plin de armonie.. Imaginea deodată-i albă Nu mai zăresc nici armonie Nu mai zăresc nici zâmbet fals. Mai văd o singură privire Ce-i goală,mută și mâhnita Și vrea sa capete un sens Matei Georgiana
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
floare în floare înseamnă grație, iar simfoniile și sunetele de fluier ale păsărilor înseamnă fericire și armonie. Cunosc mirosul ierburilor, al frunzelor arse de soare, dar și culorile intense ale roadelor din livadă, în preajma amurgului. Priveam în zare marea verde, agitată de vântul fugar, iar de departe aud basmul vechi al izvorului al cărui ecou învăluie întreaga grădină. Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam la mingea roșiatică și la jocurile ei de raze, stând la pieptul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
erau la pământ, parii erau adunați în snopuri, frânghiile rulate. Casa mea se desfăcea în bucăți. Plecam. Iacob se trezise la răsăritul soarelui și făcuse un sacrificiu de grâu, vin și ulei pentru călătorie. Turmele, simțind schimbarea, behăiau și se agitau. Câinii nu se opreau din lătrat. Jumătate din corturi erau la pământ, iar câmpul arăta dezolant, ca și cum vânturi puternice ar fi distrus jumătate de lume. Am mâncat o mâncare sărată de lacrimile celor care rămâneau acasă. Femeile au lăsat resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a repezit la el, te omor, poponar împuțit, îi striga, și l-am văzut cum își bagă mâna-n buzunar, scoțând briceagul în formă de pește, nea Miki a simțit pesemne ce-o să urmeze pentru că a încercat să se ferească, agitându-și mâinile, dar Prodan i-a înfipt lama briceagului direct în burtă, atunci amândoi au scos un răcnet, pentru o clipă nea Miki s-a aplecat peste acordeon, a făcut apoi un pas înapoi și, împiedicându-se de damigeană, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am greșit din nou înmulțirea, ultima cifră pe care mi-o aminteam era o sută treizeci și unu de mii șaptezeci și doi, tare mult aș fi vrut să-mi las odată mâinile jos, am văzut că băieții au început să se agite, după asta am știut că trebuie să sune de ieșire curând, știam că nu mai e mult și c-o să rezist ca Filimon Sârbu, care în timpul grevei trăgea sirena, iar când a fost ciuruit de gloanțele imperialiste, cu ultimele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-a dat seama la ce mă uitam, am știut-o și după gestul cu care a încercat să-și strângă picioarele, însă și-a pierdut echilibrul și a căzut pe spate, eu am vrut s-o prind, dar Iza, agitându-și mâinile, m-a lovit de-am scăpat pâinea cu magiun pe jos, mi-a tras cu piciorul una-n gleznă, am simțit cum cad peste ea, iar în cădere tot chiloții i-i vedeam, și când am căzut peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gură, gândindu-mă la baioneta lui Prodan, și i-am spus lui Puiu că m-am săturat, dacă-i atât de căcat pe el, atunci numai de-al dracu’ o să urc eu, dar Puiu mi-a zis că ce m-agit, știu bine că nu pot să mă duc până nu ne dă Prodan semnalul, și atunci iarăși am simțit în gură gustul scârbos al cenușii de la dopurile de plută, dar nu mai aveam destulă salivă ca să scuip din nou, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca untdelemnul, dar cu toate astea n-am putut să mă întorc, cu toate astea am continuat să alerg direct spre flăcări, gura și plămânii mi se umpluseră de fumul negru și usturător, simțeam că mă apucă tusea, urlând și agitându-și mâinile în aer, cineva a trecut în goană pe lângă mine, dar nu l-am recunoscut, am alergat în continuare spre flăcări, știam c-ar trebui să mă opresc și mai știam și că n-o s-o fac, ci o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a sosit ceasul morții, înaintea mea se înălțau flăcări galbene, și atunci, uitându-mă peste umăr, l-am văzut pe Remus, care-l ducea pe Romulus în cârcă, alergând spre mine și strigând că ăsta mi-e sfârșitul, Romulus agita un lasou, auzeam cum vâjâie prin aer, și atunci am plonjat drept în mijlocul flăcărilor, simțind cum mi se pune lațul de gât, strangulându-mă, am căzut pe spate, sacul de plastic mi-a căzut din mână, rostogolindu-se în foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pauză, așa c-am inspirat adânc și am început să alerg spre dubă, gândindu-mă, între timp, că poate nu e una și aceeași, ci o alta, staționând lângă trotuar din întâmplare și nu special pentru mine, simțeam cum se agită berea în sticle, de departe, în geamul de oglindă al ușii din spate, mă vedeam alergând, în maiou alb și șort negru, oglinda mă arăta deformat, strâmb, când prea lung, când prea scurt, am ajuns lângă dubă, știam că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]