5,707 matches
-
cu această situație prezentă nu interesează și planul dezvoltării sociale. Experiența obținută în acest domeniu a incitat la mai multă prudență în utilizarea de activități care riscă să provoace un efect invers celui pe care îl așteptăm și anume exacerbarea agresivității. Rolul asupra controlului emoțional Tânărul trebuie să fie capabil să facă față următoarelor exigențe: ) să se integreze într-o echipă, pentru a nu se comporta ca și cum ar fi singur și de a accepta deciziile acestei echipe, chiar dacă ele sunt în
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
sistemului reticualt difuz, în sensul creșterii cantității de energie pusă în joc, rezultă o activitate motrică crescută și o reactivitate emoțională mai mare. Versiunea psihologică este adesea obiectul unei descrieri particulare disociate a precedentului. Se vorbește de impulsivitatea adolescentului, iritabilitate, agresivitate. Diferitele manifestări emoționale legate de modificările infrastructurii energetico-afective a imaginii corpului sunt reatașate dificultății pe care o regăsește adolescentul în relația sa cu adultul, cu cultura. În ideea contribuției dezvoltării adolescentului nu trebuie neglijat nici supraestimat. Această considerarea a comportamentului
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
el are în dispoziție 3 posibilități de răspuns. Apare astfel o „inhibare a acțiunii”, organismul se închide într-o „uitare pasivă”. Elevii care au înțeles că organizația școlară nu le dă o șansă de reușită reacționează prin pasivitate, sau prin agresivitate. Pasivitatea și corelarea dezinteresului pentru materii nesemnificative precum și descoperirea unor satisfacții iluzorii în utilizarea „substanțelor stimulative”, provoacă o impresie fatidică de putere. Meseria nu este un sfârșit pentru a se afirma și accede la un anumit statut social, ci devine
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
să trăiască exact experiența eficienței proprii. La nivelul motivațiilor și atitudinii lor se observă două posibilități: ) atitudine de pasivitate sau de abandon, mai ales manifestată în mediul școlar făcând subiectul dependent de orice solicitare, inclusiv cea a drogurilor. atitudine de agresivitate, accentuate pe deasupra de emergența sexualității putând degenera în comportamente sociale sau antisociale Capitolul III TEORIILE ÎNVĂȚĂRII 3.1. Teorii cu privire la atenție Dacă atenția este definită ca atare, sau măsurată prin gradul de interferență dintre două acțiuni, atunci privirea se oprește
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
pe oameni de "hainele de piele ale minciunii" îi va confrunta cu adevărul propriilor lor fapte. La nivel comunitar, slăbirea legăturii cu Dumnezeu a însemnat deopotrivă pierderea modelului trinitar și a puterii de comuniune interumană. Instaurarea individualismului, a egoismului, a agresivității, a conflictului dintre sexe sau a fratricidului acreditează legea lui homo homini lupus (Hobbes). • Perspectiva cosmologică consemnează o alterare a raporturilor dintre om și lume, o extragere a ființei din "sînul firii" în favoarea cercetării ei din afară, în scopul de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trei niveluri diferite de analiză (sau trei "imagini") în literatura cu privire la acest subiect: (a) natura umană, (b) structura sistemelor politice și (c) natura sistemului internațional. Waltz a arătat cât de mulți psihologi au încercat să explice războiul uitându-se la agresivitatea înnăscută a speciilor; mulți liberali și marxiști au susținut că războiul este produs de modul în care sunt organizate unele sisteme. Liberalii au susținut că războiul este rezultatul guvernării autocratice; marxiștii îl vedeau ca pe un produs al capitalismului. Din
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Morgenthau 1948/1954/1973: 9). Mulți dintre realiști, cu precădere în ultimele decenii, au acordat atenție aproape în exclusivitate anarhiei, absenței unei conduceri politice ierarhice. De exemplu, John Herz susține că anarhia asigură centralitatea luptei pentru putere "chiar în absența agresivității sau a altor asemenea factori" (1970:10; compară cu Waltz 1979:62-63). "Realismul structural" este eticheta standard pentru asemenea teorii. "Neorealismul" este celalalt termen standard, distingând această accentuare structurală riguroasă de realiștii timpurii, mai eclectici. Cei doi termeni sunt în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
constituie un afront adus demnității tuturor și o pată asupra condiției umane. În al doilea rând, statele care își tratează propriii cetățeni în mod etic și permit acestora participarea la procesul politic sunt considerate ca fiind mai puțin înclinate spre agresivitate pe plan internațional. Sarcina liberalilor a fost aceea de a dezvolta și promova standarde morale care să întrunească consensul universal, fiind conștienți că, astfel, statele și-ar putea periclita urmărirea propriilor lor interese naționale. Aceasta s-a dovedit a fi
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
atitudinile comportamentului uman, spiritul polemic, figura acestuia din urmă profilându-se dinspre fondul magmatic al ființei umane, un aluat tensionat și conflictual care-i structurează natura intrinsecă. (O disciplină ca etologia a vorbit de altfel, cu decenii în urmă, despre agresivitatea specifică eului nostru.) Așa încât pentru Minodora Sălcudean spiritul polemic, esențialmente conflictual, e văzut ca un loc geometric al violenței, esteticului și eticului, trăsături topite într-un discurs care, în spațiul social al cetății, poate deveni autonom (de aici structura triadică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și, la origini, semnifica întrecerea sau lupta sportivă, așadar o competiție prenormată al cărei scop principal era oferirea unui spectacol grandios deopotrivă liderilor politici și maselor largi. Astăzi, conceptul de polemică este învestit cu ambele caracteristici: pe de o parte, agresivitatea ca proiecție antropologică a frustrărilor sau tensiunilor inerente pe care le generează relația individ-comunitate, pe de alta, ideea de competiție, care presupune existența unui al treilea actant: publicul. Cu certitudine, oratoria antică, predica în mijlocul mulțimii, predica de amvon și discursurile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
filosofia, ci în complementaritatea ei, retorica, "tehne a vorbirii elegante și persuasive"20, este cea care stilizează, fără îndoială, spiritul polemic. Homo eloquens este războinicul care cucerește, subjugă, domină, vrăjește cu o armă infinit mai puternică decât armele materiale: cuvântul. Agresivitatea verbală directă, necenzurată este amendată ca barbarie, în timp ce spiritul public al Antichității greco-latine va fi sedus de discursul oratoric, emoționant, patetic, speculativ și, nu în ultimul rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o instanță critică responsabilă și imparțială. În cazul pamfletului, principala finalitate este delectarea publicului; captivarea atenției prin stimularea laturii imaginare, creative, a disponibilității pentru joc, disimulare, afectare, improvizație, poză sau, dimpotrivă, violentare și, prin asta, o defulare a urii, a agresivității, prin cuvânt. O logoterapie șamanică în care autorul și cititorul au o relație privilegiată. În pamflet, autorul are libertatea de a imagina ceea ce Marc Angenot numea "distrugerea simbolică a adversarului", pe când în polemică are loc o confruntare a argumentelor, iar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
forme, antifrază, parodie, calambur, anecdotă etc.) Legată, psihologic vorbind, de plăcere, ea comportă un "efect de reversibilitate" mereu posibil, devenind "principiu de mișcare indispensabil imaginației" pe care textul polemic arghezian îl valorifică din plin. Gluma are rolul de a neutraliza agresivitatea, chiar simulând-o, mizând pe reactivarea sentimentului infantil al "bucuriei distructive" (J.-Ch. Darmon) pentru că: "În pamflet, ca și în comedie, și ca în toată satira, rezidă puterea imbatabilă a surâsului"51. În structura sa profundă, gluma reflectă ideologia polemistului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca adjectiv care califică sau, după caz, descalifică un anume tip de discurs 87) este, în plan semantic, investită cu accente mai degrabă peiorative. Întâlnim, astfel, un caz paradoxal, în care atributul retorico-formal "polemic(ă)" este conotat preponderent negativ (ca agresivitate, primitivism comportamental, sofistică etc.), în timp ce practica discursivă ne arată intensitatea, sub dublul său aspect (cantitativ și calitativ), pe care o atinge discursul polemic în România interbelică 88. G. Călinescu plasticizează metaforic atitudinea polemistului, evitând totuși o denominare, în favoarea unei substituiri
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a limbajului, texte care servesc autoarei în exercițiul reconturării identității noastre colective, prin prisma celor vorbite și scrise de la Eminescu încoace. Exegeta e preocupată exclusiv de registrul instrumentar al pamfletului arghezian și, implicit, de procedeele lexico-stilistice care exprimă furia și agresivitatea, duse la extrem. Demersul are ca premisă certitudinea că: "Pamfletele lui Arghezi sunt cele mai feroce din publicistica românească, creând o plasticitate aparte a negativului sancționat"104. O atenție cu totul aparte se cuvine să acordăm hermeneuticii originale propuse de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un gest verbal de magie neagră". Autorul e preocupat de impulsurile interioare care stau la baza faptului artistic, de intenție ca o consecință a structurii psiho-afective: "violența argheziană nu e o formă de insurecție", spune criticul, "ci un complex al agresivității". Exemplificând prin titluri ce traduc nesupunerea și revolta: Trăiască insulta, Permis și nepermis, Totul este permis, Balotă arată că, din punct de vedere strategic, "pamfletul e regizat stilistic de un mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată în scenarii ritualice purificatoare. Balotă se va lăsa sedus de forța imagistică a textelor în care obsesia Verbului cu efect letal devine artă, prin catarsis-ul produs în imaginarul agresivității necenzurate. Un studiu de relativă actualitate dedicat pamfletului arghezian aparține lui Ștefan Melancu 106, un autor care își propune "o înțelegere mai cuprinzătoare a pamfletului arghezian, vizând atât specificitatea sa ca tip de scriitură și ca gen literar [...], cât și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau agresiv, când e vorba de oameni, și comprehensiv, când e vorba de latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală, au scos la iveală un personaj
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care să te sature, când îți clocotește sângele, ca două părechi de palme, date cu sete, și ca un picior aplicat profund, acolo unde se cere?". Arghezi desfășoară un spectacol al violenței corporalizate, în care "poezia pumnilor" e semnul convertirii agresivității într-o artă a pugilistului-condeier. Însă această artă se naște dintr-o necesitate etică: asanarea publică a impozanților neprincipiali, fie ei politicieni, clerici, scriitori sau universitari. Aici, bătaia devine simbolul flagelării publice și al corecției imperative, instituite în asentimentul unui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de care nici nu mă-ndoiam?)", fie că aluziei îi atașază litotic ideea unei posibile și justificabile corecții, deci o insinuare a agresivității ilicite (" De ce n-aș trece ocazional, cu briciul ascuns pe mânecă, și la Universitate, a cărei barbă sunteți?"), fie că disimulează o perfidă ignoranță ("Nu sunteți dumneavoastră acel A.C. Cuza care afișa pe vremuri un liber-cugetism naiv și cam găgăuț
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de ieri, apostole!". De altfel, substituirea numelui cu apelativul ironic accentuează ideea diferenței grotești între statutul imaginar în text ca autoproiecție a adversarului -, și cel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nici un merit, atâta timp cât nu-l înțeleg". 5.2. Poetica violenței. Pentru Marc Angenot, "pamfletul ar fi polemica în mod particular violentă, explozivă"181, ceea ce presupune, din partea autorului, o depășire asumată a cadrului polemic și accederea într-un univers în care agresivitatea condeiului capătă valențe simbolice, devenind, într-o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
individ pe temeiuri incerte, prin ofensă și ultragiu 185. Verbul arghezian îndeplinește această funcție magică: instrument de asanare simbolică a unui teritoriu perceput ca imund de sensibilitatea sa. Teoretician atipic al pamfletului, Arghezi, asemenea lui Paul Louis Courier, îi legitimează agresivitatea în calitate de semnal avertizor, socialmente vorbind, dar și ca provocare estetică prin care scriitorul operează virtual o selecție a publicului de masă, prin vizarea unui lector rafinat, apt să decodifice și să guste figuralitatea discursului. Sunt, în acest sens, arhicunoscute metafora
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
figuralitatea discursului. Sunt, în acest sens, arhicunoscute metafora corbului care "între două zboruri circulare, ciupește zgârie, înțeapă, rupe", și instrumentele contondente ale pamfletarului: "undreaua, peria de sârmă, răzătoarea, fierăstrăul bijutierului, uneltele măcelăriei", dar și plastica viziune prin care Arghezi justifică agresivitatea pamfletului prin memorabila sa redefinire: "pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității". Arghezi trimite de nenumărate ori la un simbolism al torturii fizice, ca o pedeapsă extremă, dar justificată aplicată lumii descentrate, aici rolul fiind al satiristului, dar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
justificată aplicată lumii descentrate, aici rolul fiind al satiristului, dar și ca o intervenție ludică, prin care verbul magic transfigurează realitatea, demontând-o și remontând-o în imaginarul poetului și, în egală măsură, al pamfletarului. În spațiul publicistic arghezian, poetica agresivității, ca expresie fundamentală a unui reflex polemic funciar, se înscrie într-o configurație elastic-încăpătoare, traversând grade diferite ale înverșunării: de la imaginarea unor corecții infantile, aplicate punctual (urecheatul, nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire și umilință
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]