3,029 matches
-
malul opus al Ialomiței, venind din și , și ducând până la Slobozia și mai departe la Țăndărei. Din DJ201, la Albești se ramifică șoseaua județeană DJ306, care o leagă de și mai departe de . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Albești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,28%). Pentru 2,64% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
atestați prima dată la 23 iunie 1608, într-un hrisov prin care voievodul Radu Șerban întărea lui Dragul logofăt și soției lui Calea ocina la Buești, cu mai multe părți, între care și 64 de stânjeni cumpăratț „de la Manea din Albești și de la femeia lui Zoica și de la fiica ei, anume Neaga”, precum și alți 12 stânjeni cumpărați „de la Burlea din Albești și de la femeia lui, Coman, fiica lui Radoslav”. În secolele următoare, părți însemnate din moșia Albeștilor au trecut în proprietatea
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
soției lui Calea ocina la Buești, cu mai multe părți, între care și 64 de stânjeni cumpăratț „de la Manea din Albești și de la femeia lui Zoica și de la fiica ei, anume Neaga”, precum și alți 12 stânjeni cumpărați „de la Burlea din Albești și de la femeia lui, Coman, fiica lui Radoslav”. În secolele următoare, părți însemnate din moșia Albeștilor au trecut în proprietatea unor familii boierești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Albești făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
Neaga”, precum și alți 12 stânjeni cumpărați „de la Burlea din Albești și de la femeia lui, Coman, fiica lui Radoslav”. În secolele următoare, părți însemnate din moșia Albeștilor au trecut în proprietatea unor familii boierești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Albești făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și era formată din satele Albești, Buești, Batalu și Socoalele, cu 2561 de locuitori. Comuna avea două biserici și cinci școli una de băieți și una de fete la Albești; una de
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
Coman, fiica lui Radoslav”. În secolele următoare, părți însemnate din moșia Albeștilor au trecut în proprietatea unor familii boierești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Albești făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și era formată din satele Albești, Buești, Batalu și Socoalele, cu 2561 de locuitori. Comuna avea două biserici și cinci școli una de băieți și una de fete la Albești; una de băieți și una de fete la Buești și una mixtă la Socoale. La acea
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
-lea, comuna Albești făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și era formată din satele Albești, Buești, Batalu și Socoalele, cu 2561 de locuitori. Comuna avea două biserici și cinci școli una de băieți și una de fete la Albești; una de băieți și una de fete la Buești și una mixtă la Socoale. La acea vreme, pe actualul teritoriu al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Marsilieni, formată din satele Marsilieni, Dâlga Mică, Neamțu și Grumuzele, cu
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
1108 locuitori; această comună avea și ea o biserică și o școală mixtă cu 71 de elevi (dintre care 20 de fete). În 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec în plasa Căzănești a aceluiași județ, având în compunere satele Albești, Batalurile și Buești, cu 2295 locuitori. Comuna Marsilieni avea, în satele Dâlga Mică, Marsilieni și Neamțu, 1428 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Slobozia al regiunii Ialomița și apoi (după 1952) al regiunii București
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
Marsilieni și Neamțu, 1428 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Slobozia al regiunii Ialomița și apoi (după 1952) al regiunii București. Comuna Marsilieni a fost desființată la un moment dat, fiind inclusă în comuna Albești. În 1968, aceasta din urmă a revenit la județul Ialomița (reînființat), cu satele Albești, Bataluri, Buești și Marsilieni. În 2004, satul Buești s-a separat de comuna Albești și a format o comună de sine stătătoare. Singurul obiectiv din comuna
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
în raionul Slobozia al regiunii Ialomița și apoi (după 1952) al regiunii București. Comuna Marsilieni a fost desființată la un moment dat, fiind inclusă în comuna Albești. În 1968, aceasta din urmă a revenit la județul Ialomița (reînființat), cu satele Albești, Bataluri, Buești și Marsilieni. În 2004, satul Buești s-a separat de comuna Albești și a format o comună de sine stătătoare. Singurul obiectiv din comuna Albești inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița este crucea de piatră a
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
Marsilieni a fost desființată la un moment dat, fiind inclusă în comuna Albești. În 1968, aceasta din urmă a revenit la județul Ialomița (reînființat), cu satele Albești, Bataluri, Buești și Marsilieni. În 2004, satul Buești s-a separat de comuna Albești și a format o comună de sine stătătoare. Singurul obiectiv din comuna Albești inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița este crucea de piatră a Jugănăriței, datând din 1868. Ea este clasificată ca monument funerar sau memorial.
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
În 1968, aceasta din urmă a revenit la județul Ialomița (reînființat), cu satele Albești, Bataluri, Buești și Marsilieni. În 2004, satul Buești s-a separat de comuna Albești și a format o comună de sine stătătoare. Singurul obiectiv din comuna Albești inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița este crucea de piatră a Jugănăriței, datând din 1868. Ea este clasificată ca monument funerar sau memorial.
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
Iași, fiind fiul Mariei Spiridon, învățătoare. A urmat studii la Liceul Teoretic, secția Reală, din Negrești-Vaslui (1965-1969) și apoi la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din București (1969-1975). După absolvirea facultății, a lucrat ca șef atelier mecanic la IAS Albești Botoșani (1975-1978), șef atelier montaj utilaje, întreținere și reparații mașini unelte la CUG Iași (1978-1981), cercetător științific la filiala ICPE lași (1981-1985) și apoi ca șef colectiv cercetare la CCSITUMP Iași (1985-1989). În decembrie 1989 este arestat pentru organizarea și
Cassian Maria Spiridon () [Corola-website/Science/310579_a_311908]
-
Michael a mărturisit că plângea adesea de singurătate și a negat zvonurile pe care le publicau tabloidele, de pildă că achiziționase osemintele „omului-elefant” Joseph Merrick sau că dormea într-o cameră hiperbarică. A respins deasemenea zvonul că și-ar fi albit tenul și a vorbit despre boala lui de piele, vitiligo. A recunoscut că își făcuse operații plastice la nas, dar a adăugat că se oprise acolo. În vara anului 1993, Jackson a fost acuzat de molestare sexuală de către un copil
Michael Jackson () [Corola-website/Science/308959_a_310288]
-
accent pe armonia proporțiilor și formelor. Limba greacă disociază arta toaletei ("kosmêtikê technê"), care presupune igiena, coafura, veșmintele și bijuteriile, de arta fardării ("kômmotikê technê"), care este artificială, excesivă. La Roma patricienele se eplilează, își conturează ochii cu antimoniu, își albesc dinții, folosesc corsete. În opera sa „Arta iubirii” Ovidiu recomandă pentru frumusețea masculină părul proaspăt tuns, barba îndreptată, unghiile tăiate și curate, respirația înmiresmată, pielea bronzată și corpul zvelt. În Evul Mediu se considera că folosirea produselor de înfrumusețare desfigurează
Frumusețe () [Corola-website/Science/309404_a_310733]
-
primii locuitori ai satului. Actualul nume al satului i-a fost atribuit după numeșe unuia dintre primii locuitori ai lui, Teodor Comănescu. Primii coloniști au venit după 1877, dar un grup masiv de împroprietăriți a venit în anul 1893 din Albești și Urluiasca, județul Olt. Satul Tătaru a fost întemeiat de tătarii care s-au retras din Crimeea. Primii coloniști tătari au găsit în momenztul venirii trei bulgari care aveau o mică fermă agricolă și o moară de vânt. Majoritatea locuitorilor
Comuna Comana, Constanța () [Corola-website/Science/310372_a_311701]
-
Albești este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele Albești (reședința), Arsa, Coroana, Cotu Văii și Vârtop. Comuna se află în sud-estul județului, la est de orașul Mangalia, pe malurile râului Albești. Este traversată de șoseaua județeană DJ391
Comuna Albești, Constanța () [Corola-website/Science/310370_a_311699]
-
Albești este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele Albești (reședința), Arsa, Coroana, Cotu Văii și Vârtop. Comuna se află în sud-estul județului, la est de orașul Mangalia, pe malurile râului Albești. Este traversată de șoseaua județeană DJ391, care o leagă spre est de Mangalia și spre vest de Negru
Comuna Albești, Constanța () [Corola-website/Science/310370_a_311699]
-
Albești este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele Albești (reședința), Arsa, Coroana, Cotu Văii și Vârtop. Comuna se află în sud-estul județului, la est de orașul Mangalia, pe malurile râului Albești. Este traversată de șoseaua județeană DJ391, care o leagă spre est de Mangalia și spre vest de Negru Vodă (unde se intersectează cu DN39) și mai departe de Cerchezu și Independența. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Albești se
Comuna Albești, Constanța () [Corola-website/Science/310370_a_311699]
-
râului Albești. Este traversată de șoseaua județeană DJ391, care o leagă spre est de Mangalia și spre vest de Negru Vodă (unde se intersectează cu DN39) și mai departe de Cerchezu și Independența. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Albești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,57%), cu o minoritate de tătari (2,39%). Pentru 5,63% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din
Comuna Albești, Constanța () [Corola-website/Science/310370_a_311699]
-
sau, urmate apoi de ficțiune și piese de teatru. În 1999 i s-a acordat Premiul pentru Piese de Teatru Lillian Hellman, pentru piesă "Audition to "Mom! We Are Too White to Be Gypsies!"" (Audiție la "Mama! Noi suntem prea albi ca să fim țigani!") În octombrie 1999 a aparut cea de-a treia piesă, "No Sob Stories, Please!" (Va rog, fără istorii plângăcioase!), având drept subiect încăpăținarea prin care se pot depăși orori precum comunismul sau violul. În toamna lui 2000
Ella Veres () [Corola-website/Science/310449_a_311778]
-
spre problemele respingerii contrarevoluției Albilor și a intervenției străine. Rusia Bolșevică a supraviețuit cu greu celei de-a doua ierni a blocadei și foametea devenit un fenomen omniprezent, în același timp „roșiii” trebuind să facă față luptelor foarte grele cu „albii”. Lenin și guvernul său aveau controlul numai asupra unei zone din Rusia centrală, încercuită din toate părțile de inamici interni sau externi foarte puternici, care interziceau accesul bolșevicilor la lumea exterioară. Chiar dacă bolșevicii ar fi dorit să-și atace vecinii
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
a așteptat să vadă cum hotărăște norocul războaielor la Prut, ca să știe dacă rămâne cu turcii ori merge să se închine împăratului celui nou al muscalilor . Din această perioadă când Brâncoveanu cu oastea sa au poposit în gura Urlaților, la Albești... există și o listă de cheltuieli, în care se menționează printre altele: Și m-am socotit eu Stanciul cu socru-mieu Stanciul când era Vodă la Urlați""... Bauer consemnează în memoriile (1788) sale Urlațiul, iar Dionisie Fotino în "Istoria generală a
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
puțin timp după aceasta s-a hotărât ca fiecare individ să aibă drepturi conform rasei sale. O lege promulgată în 1950 rezerva anumite districte din orașe unde doar albii puteau să fie proprietari, forțându-i pe cei care nu erau albi să migreze. Legile au stabilit zone separate, cum ar fi plaje, autobuze, spitale, școli și chiar bănci în parcurile publice. Negrii și persoanele de altă culoare trebuiau să poarte documente de identitate în orice moment și nu le era permis
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
și cafenele. Mai există și apeduct. Moara cu vapori de apă a lui Maroc, înființată în 1889, își continuă activitatea, tot în posesie privată, iar fosta Cooperativă agricolă „Zelengora” la fel este privatizată. Izlazul și Bara afundă care s-au albit de cârduri de gâște și rațe, nu mai există. Aici se întinde acum o pescărie modernă care angajează zeci de muncitori. Țiglăria deasemenea nu mai funcționesză. Nu se mai face nici jocul tradițional. Nu există nici preot în sat. Slujbele
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
ca agricultori, muncitori forestieri, mineri sau la exploatările de piatră, ca cioplitori în piatră. Azi mai pot fi găsiți la Cataloi, jud. Tulcea, urmașii lucrătorilor din carierele de piatră de la Iacobdeal și Turcoaia, apoi la Câmpulung Muscel, la Nucșoara și Albești. Modesto Gino Ferrarini a scris în cartea sa "Istorioare din viața etnicilor italieni în România" că aceștia sunt urmașii unor constructori, specialiști în construcții de tunele, viaducte, ba chiar și cioplitori de piatră, veniți din Belluno. Italienii au lucrat și
Italienii din România () [Corola-website/Science/304789_a_306118]