7,971 matches
-
unei realități năucitoare, inflexibile, rigide, în care ordinea se stabilește prin forță și căreia trebuie să îi facă față. „- Facă-se voia LUI! șoptește Laila și un tremur ușor îi mișcă bărbia. Toți au devenit „prizonieri ai soartei” și totul alunecă exact ca într-un vârtej, spre un deznodământ previzibil. Și din nou, narațiunea se accelerează, iar Melania Cuc își demonstrează talentul la scris. În prim plan este adus gestul remarcabil al lui Barby, care hrănește la sânul ei, copilul flămând
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
cap. Bine, dar apoi l-am trimis pe Tudor Vladimirescu să-i ridice la luptă și să-i alunge pe turci, ca să poată să își pună domni pământeni... - Așa e, Doamne, și-a șters Sfântul pentru o lacrimă care-i aluneca pe obrazul stâng, dar așa după cum știi și Sfinția Ta, Doamne, căpeteniile lui Tudor l-au trădat și l-au vândut vicleanului Ipsilante cu grecii lui, care l-au tăiat în bucățele și l-au aruncat într-o fântână lângă
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
ați vrea să vă dați jos pantalonii ca să vă pupăm un pic în cur? Trăsura se pusese în mișcare, legănându-se pe arcuri, în timp ce roțile îi uruiau ușor pe pavaj, apoi, părăsind piațeta gării și ajungând pe asfalt, prinsese să alunece lin, nemaiauzindu-se decât țăcănitul molatic al potcoavelor calului. Mă mirase faptul că vizitiul se abătuse destul de mult de la drumul cel mai scurt spre destinația pe care i-o indicasem. S-a interzis circulația vehiculelor pe strada principală, domnule, găsise
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
sângerii, roșii ca durerea... Ea urlă... Crede că urlă și cere ajutor. De fapt nu-i iese nici un sunet. E blocată de frică, disperare, furie, neputință... E fără scăpare! Încearcă să se zmulgă din mâinile nebunului, dar cum nu vede, alunecă și cade grămadă lângă cadă. Se lovește la tâmplă și necazurile ei conștiente, se sfârșesc! Stă moale, păpușă stricată, flască, sfâșâiată, plină de sânge, ciorbă, tăiței, leuștean și morcovi... Dacă n-ar fi oribil, ar putea fi ilar! Nelu lovește
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
apucat de scris... N-am omis să-i spun colegului si prietenului Virgil Stan că scrierile lui debordează de sinceritate și elemente care plac cititorului, dezvăluind sensibilitatea autorului. Imaginația îmbinată armonios cu realitatea iminentă, fostă sau actuală, condeiul care-i alunecă tare bine și scoate la iveală, te miri de unde, o acțiune fluentă și palpitantă musai era să le valorifice și să continue să scrie. Pot spune cu mândrie că al doilea roman, “Destine paralele” a trecut filă cu filă prin
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Când îi întinse paharul, brațul păros, indicând masculinitate și virilitate, o ademeni și mai mult pe fată, care se apropie de Condurache și nelăsându-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipinduse de el, după ce-și lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi paltonașul gros, dezvăluind bustul golaș de sub rochiță. - Minodora! Exclamă bărbatul, imediat ce buzele lor își reveniră din sărutul apăsat al fetei. Ce faci? Erai să verși paharul cu suc de portocală. - Haideți, domn’ profesor, nu-mi
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a sărutat apăsat. În acel moment, am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă antisolară și am început s-o ung pe locurile înroșite ale corpului. Făceam ce făceam și degetele îmi alunecau spre zona interzisă. - Ah, ce-mi faci? Stai cuminte, că sar pe tine acum și nu știu cum ai să te descurci. - Ce poți să-mi faci, dau eu replica, nu ai curaj, doar te lauzi, nu vezi că mai mult te
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
disconfortul din tren și de pe peron, cauzat de căldura unui început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a Dunării, care își cobora molcomă undele spre marea cea mare, precum o bătrână care își târăște greoi picioarele obosite. La Crișan am debarcat și-n timp ce așteptam să apară vreo barcă pescărească pentru a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
De răsărit și plai divin Și Domul dispărea-n apus Și apărea pe alte mări O pasăre-notând nemernic În disperatele ninsori Și acea umbră vișinie De linii care fulgera Trecea încet și lin pe dealuri Purtând o stranie lalea Și-aluneca și-aluneca Și se vedea un fel de poartă Cum se deschide Domul scitic Și cum se culcă-n lespezi moartă Și zidurile cum se-adună Și se înalță tremurând Un fel de cer oglindind lumea Adâncul cel mai din
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
și plai divin Și Domul dispărea-n apus Și apărea pe alte mări O pasăre-notând nemernic În disperatele ninsori Și acea umbră vișinie De linii care fulgera Trecea încet și lin pe dealuri Purtând o stranie lalea Și-aluneca și-aluneca Și se vedea un fel de poartă Cum se deschide Domul scitic Și cum se culcă-n lespezi moartă Și zidurile cum se-adună Și se înalță tremurând Un fel de cer oglindind lumea Adâncul cel mai din adânc La
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
Ipostaze > FEERIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ce frumos miroase floarea, iasomia, Pe câmpia plină de senin, A căzut din ceruri însăși veșnicia Pe o rană-nchisă, plinăde venin. Alunecă sub soare frunza verde, Cuvintele sunt mute și se-nchid, Aleargă gândul singur și se pierde Sub albăstreala cerului lichid. Văd împrejur beție de culori, Și ce parfum îmbătător prin aer, Nuntește bucuria printre flori Iar codrul chicotește plin de
FEERIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350668_a_351997]
-
celor din urmă din „creația” tabloului astfel închipuit presupune orizontalizarea componentei active a verbului „a fi” în detrimentul verticalizării acesteia, un drum ce împinge puternic și vizibil omenirea către o fundătură a propensiunii ei inerente. Astăzi, mitul capătă o turnură delicată, alunecând cu bruschețe pe planul înclinat al imaginii care „vorbește”, „comunică” totul în absența locutorului principal, Omul. De fapt, avem de-a face cu o pseudo-mitizare forțată a ontos-ului, care înlocuiește și îndepărtează, în același timp, Ființa umană de profunzimile fascinante
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
pianului, cocoloșindu-le parcă cu bunătatea inimii, pentru a găsi ceea ce avea de interpretat. Mi-am dat seama - deși eu aveam vagi cunoștințe în domeniul pianului - că acest instrument reprezintă pentru ea, totul . În fața lui, mâinile îi începu să-i alunece pa clapele albe înșirate precum o dâră de calcar; acestea ascultând-o cu mare supunere. Totul se scurgea cu o precizie care ținea aproape de magie spre toată naivitatea mea. Deodată, mâinile sale începu să danseze asupra clapelor, încât aveam senzația
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că mărgăritarul, la mironosițele viorele. Triluri neobosite de pasarele se auzeau din copacii falnici care mai de care mai înalți. Am alunecat ușor pe o rază și am ajuns pe partea cealaltă a poieniței. Acolo, o zână cu fata mai albă că argintul crinului, ochii că două perle ale mării, buzele fine că două petale de trandafir și părul bălai stătea pe
RADU ALEXANDRU [Corola-blog/BlogPost/350754_a_352083]
-
de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că mărgăritarul, la mironosițele viorele. Triluri neobosite de pasarele se auzeau din copacii falnici care mai de care mai înalți. Am alunecat ușor pe o rază și am ajuns pe partea cealaltă a poieniței. Acolo, o zână cu fata mai albă că argintul crinului, ochii că două perle ale mării, buzele fine că două petale de trandafir și părul bălai stătea pe
RADU ALEXANDRU [Corola-blog/BlogPost/350754_a_352083]
-
de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că mărgăritarul, la mironosițele viorele. Triluri neobosite de pasarele se auzeau din copacii falnici care mai de care mai înalți. Am alunecat ușor pe o rază și am ajuns pe partea cealaltă a poieniței. Acolo, o zână cu fata mai albă că argintul crinului, ochii că două perle ale mării, buzele fine că două petale de trandafir și părul bălai stătea pe
COPILARIE, DULCE MINUNE de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350750_a_352079]
-
în scaun, la câțiva metri înălțime, ne-am dat seama că ne înșelasem, căci jumătatea de jos a corpului nostru simțea din plin asprimea gerului uscat de la munte. Urcușul se derula încet, admiram cu încântare schiorii care coborau de pe munte, alunecând în viteză și făcând tot felul de fente, până ajungeau la poalele muntelui. Cărările care duceau spre vârf, ca și pârtia de schi aveau zăpada tasată și câțiva turiști se încumetau să coboare pe propriile lor picioare din vârful muntelui
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
splendidele construcții, apoi am vizitat orașul și am urcat chiar și la Cota 1400 cu un IMS de călători. Coborârea am făcut-o pe scurtătură, pe propriile noastre picioare, cu un grup mai numeros. Cărarea era bătătorită, însă tot mai alunecai și te trezeai în zăpada afânată din pădurea de conifere. La ora prânzului, eram departe de cantina noastră din Predeal, așa că am luat masa într-unul din frumoasele saloane ale restaurantului Furnica, întorcându-ne abia seara la cină, din această
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
a filozofa“. De multe ori îndrăznește să facă considerații asupra vieții și dragostei, notând amuzante banalități de adolescent, care transcriu însă o reală agitație interioară. La vîrsta de 22 de ani este atras de explicația darwinistă a lumii și chiar alunecă spre ateism. Aceste idei le explică cu emfază:” Asupra credințelor tale religioase iată ce gândesc eu: Un Dumnezeu care nu poate să fie perfect nici înaintea creațiunilor sale nu mai este un Dumnezeu, Dumnezeu suferă: sufer[ de cea mai mare
CORESPONDENŢA CA MIJLOC DE COMUNICARE A ELABORĂRII OPEREI LA DUILIU ZAMFIRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358769_a_360098]
-
revedere!” am mai spus o dată și am grăbit pasul spre tramvai. Venea 1...și-altădată stăăăăăăăteam după el. Am urcat în tramvai și m-am uitat înapoi. Omul dispăruse. Poate făcuse deja colțul spre Pârvan, spre micul pod, pe care alunecam uneori iarna, când treceam spre Gen. 28, unde mi-am început cariera. Da, mi-l amintesc pe omul acela brunet...mult mai tânăr...ajutându-mă, să nu alunec la coborâre, când venisem cu brațele pline de flori, de la o serbare
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
dispăruse. Poate făcuse deja colțul spre Pârvan, spre micul pod, pe care alunecam uneori iarna, când treceam spre Gen. 28, unde mi-am început cariera. Da, mi-l amintesc pe omul acela brunet...mult mai tânăr...ajutându-mă, să nu alunec la coborâre, când venisem cu brațele pline de flori, de la o serbare de Moș Crăciun. Așa e...avea dreptate. Ne știm de aproape 30 de ani. Ne-am tot rotit unul pe lângă altul...și viața a trecut pe lângă noi. Cine
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RUGĂ-N RĂDĂCINI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Perdele de zăpadă mi-alunecă pe pleoape, Și cerul se așează pe ochii-mi mai aproape, E Domnul nostru-n inimi descătușând himere, Și umbra dinspre neguri,de-atâta alb,iar piere... Se-aude dinspre-adâncul pădurii adormite Sub liniștea cernită din ceruri nepăzite O rugă
RUGĂ-N RĂDĂCINI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358804_a_360133]
-
Zile de arșiță, zile de sete, se topesc nisipurile deșertice ale lunii pe boabele de muștar ale soarelui, istovindu-se-n căutatele ape. Se zbuciumă sângele urcând prin rădăcinile copacului din trup, împământenind sămânța coaptă cu irizări cuibărite-n miez. Alunecă prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să respire ploile repezi. Tu-mi apleci cumpăna-n interior până-n limpede ochiul fântânii și mă ungi cu mirul ei rece pe fruntea
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
care nu pot exista separat în corpurile sau în obiectele concrete întâlnite și pe care le transformă în obiecte ale gândirii.” Respectul, acest sentiment se apropie mai mult de admirație. Citind unele articole apărute în ziarele din țară, privirea-ți alunecă fără să vrei spre comentariile articolelor și, pur și simplu, te trec fiorii. Poate și voit uneori, pentru a citi „Vox Populi”, deh! Și mi-am zis că este incredibil cât de jos poate ajunge un om care are libertatea
„RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358816_a_360145]