3,081 matches
-
n-a ajutat mișcarea de dezrobire națională și economică românească. Dimpotrivă, prin intermediul regelui Carol al II-lea, a omorât pe conducătorii legionari. Guvernarea național-țărănistă prin incapacitatea ei de a rezolva măcar problemele elementare și de suprafață, care nemulțumeau masele, stârnise amărăciune și dezamăgiri. Legăturile strânse ale partidului cu finanța din străinătate, prin împrumutul care îl făcuse, și cu cea din țară prin afacerile care se puneau la cale, îngrijorau pe toți acei care vedeau că democratismul D-lui Maniu nu ținea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu el. După Paști, la câteva zile apare a doua delegație din țară formată din Constantin Stoicănescu și Bidianu. Speranța lui Nicolae Petrașcu că Bidianu îi va aduce ceva vești de la familia sa din Sibiu, s-a transformat într-o amărăciune, pe care și-o alunga în uitare, ca să participe cu toată ființa la lupta, care abia se contura. La întâlnirea avută cu cei doi veniți din țară, în casa lui Petre Ponta, a asistat Papanace, Comandantul și Nicolae Petrașcu. Bidianu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ocupate de ruși, erau pierdute pentru neamul nostru. Ce au știut germanii. cu o populație de 80 milioane de oameni, n-au știut conducătorii României. în întreaga lume legionară, pierderea Basarabiei și a Bucovinei de nord a produs o mare amărăciune și durere sufletească. Pentru că lucrurile n-au venit din senin. Ele erau urmările unui trecut politic de greșeli și crime față de neam. Evenimentele prezente se desprindeau din faptele trecutului apropiat ca un fruct copt și care nu era o prea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
critici la adresa unor fapte din trecut, critici care circulau curent în mediile legionare și a doua parte cu dezlegarea pe care o dă tuturora să procedeze, de aici înainte în conformitate cu propria conștiință. Această autoanaliză va fi totuși, până în clipa morții, amărăciunea vieții bravului luptător. Toți cei de față au înțeles frământarea sufletească a conducătorului lor și nimeni nu a discutat-o în termeni nefavorabili. Erau convinși că nu teama de moarte sau de suferințele care îi chinuiau viața de ani mulți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care îi cereau să facă acest gest de lepădare de trecutul său, pentru a le înlesni ieșirea. Cu inima însângerată, Petrașcu a făcut și acest ultim gest de umilință, gândindu-se la suferința comună. Declarațiile făcute la Aiud au fost amărăciunea vieții lui și cu această amărăciune a coborât în mormânt. Eliberat din închisoare în vara anului 1964, s-a întors o epavă acasă. Cocoșat, umblând în cârje și plângând de durere la fiecare pas. Din falnicul bărbat de odinioară nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
gest de lepădare de trecutul său, pentru a le înlesni ieșirea. Cu inima însângerată, Petrașcu a făcut și acest ultim gest de umilință, gândindu-se la suferința comună. Declarațiile făcute la Aiud au fost amărăciunea vieții lui și cu această amărăciune a coborât în mormânt. Eliberat din închisoare în vara anului 1964, s-a întors o epavă acasă. Cocoșat, umblând în cârje și plângând de durere la fiecare pas. Din falnicul bărbat de odinioară nu mai rămăsese decât o stafie. Înconjurat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
generații, pretextul construcției piesei, nu-și află rezolvarea. Tatăl, ajuns la apusul existenței, nu mai are șansa de a-și îmbunătăți performanțele, dar, în loc să se bucure pentru succesele fiului, se compară în permanență cu el, ceea ce îl cufundă definitiv în amărăciune. Cele două personaje transpun în spațiul dramatic neliniștile și deprimările autorului: stând față în față cu sine însuși, nu e mulțumit de propria imagine. Alexe Tudor este o dramă într-un act, a cărei acțiune se petrece tot într-un
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
începe editarea operei, pentru a da, ulterior, sinteza: Tudor Vianu și lumea culturii. G. investighează aici toate laturile activității lui Vianu, poetul, filosoful culturii și al valorilor, esteticianul, criticul, comparatistul, călătorul, surprinzând totodată metamorfozele personalității profesorului. E. Lovinescu scria, cu amărăciune, în Istoria literaturii române contemporane, că „sburătoristul” Tudor Vianu părăsise critica literară pentru catedra universitară: „necesitatea unei cariere mediocre a asasinat în d. Vianu un critic literar.” G. oferă acum o posibilă explicație: „vocația lui nu era într-adevăr aceea
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
care domină observația tipologică, și proza care dezvoltă o narațiune lirică. Înzestrat pentru cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o serie de portrete: oameni de mahala, mici funcționari, avocați „fără pricine”. O lume pestriță, care își trăiește eșecul cu amărăciune. Din transcrierea oratoriei emfatice, incoerente, a veleitarilor politici, sunt scoase câteva efecte comice notabile. Nuvele ca Popa Timofte Bondoroagă și Chira mențin un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
-i decernat când mai avea puțin de trăit. Ca o ironie a soartei, abia acum, în imobilizarea silnică la care e condamnat, i se oferă un răgaz pentru literatură. El dictează versuri, articole, amintiri. Din epistolele lui transpar deprimarea și amărăciunea unui „învins al Vieții”. Primele încercări literare, nepublicate, ale lui D. sunt în franceză - versuri și proză, compuse fie dintr-o pornire spontană, fie ca exercițiu livresc. După debutul din 1885, în „Revista literară”, cu stihuri românești, va mai colabora
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
rânduri, vicepreședinte al Camerei, ministru al Lucrărilor Publice, ad-interim la Culte și Instrucțiune Publică, ministru al Industriei și Comerțului. Făcând politică, D., incapabil de sentimente moderate, se situa întotdeauna la extreme, ba pe culmile speranței, ba în cea mai compactă amărăciune. În 1912 este ales membru al Academiei Române, discursul de recepție intitulându-se Din estetica poeziei populare. Creatorul literar, intrat o vreme în umbră, revine în prim-plan după pledoaria în apărarea lui I. L. Caragiale, în procesul acestuia cu C. Al.
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar și Bunicul, Bunica evidențiază una dintre paradigme: univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N.
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
obsedantă. El spune lucrurilor pe nume, cu bun simț și mâhnire, neocolind vina lui și a altora. Critica, acumulată treptat, vizează întreaga întocmire socială, de la domn, boier sau negustor până la țăran. Nimeni până la G. nu înfățișase cu atâta luciditate și amărăciune traiul subuman al țăranului român. Când dă la iveală umilitoarea înapoiere a țării, tonalității blânde și cumpătate îi ia locul vibrația patetică, transmisă într-o frazare intens afectivă, aflată sub grifa durerii. Invectiva alternează cu ruga pioasă, duritatea cu exhortația
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
de breaslă, profitori sau victime mute ale unui regim dictatorial menținut la putere prin crimă și delațiune, G. a devenit un „personaj” incomod pentru toată lumea, un autoexilat căruia, după revoluția din 1989, nu i-a rămas decât să constate cu amărăciune imposibilitatea întoarcerii într-o patrie care, spune el, nu mai este a lui, ci a „omului nou”, modelat de deceniile de teroare comunistă. Jurnalele lui (Jurnal pe sărite, Jurnal de căldură mare, Jurnal de noapte lungă, toate din 1997, Alte
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
Este literatura care se manifestă ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca ilizibil, ca Întuneric - noaptea se vede mai bine decît ziua, numai că preferăm să activăm ziua și să dormim noaptea. Spre deosebire de mulți intelectuali care scriu cu amărăciune despre sfîrșitul artei - „arta este pentru noi un lucru trecut” a spus Hegel - spre deosebire de optimiștii pentru care literatura de astăzi e valoroasă În măsura În care s-a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și demistificantă și deci autentică, eu cred că putem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vremii, cere să se retragă undeva în liniște, pentru ca - în pripă - să se răzgândească și să se reîntoarcă, nedorit, la domnie. Ironia cronicarului nu îl iartă. Urmările nefaste ale lipsei de măsură și de judecată corectă le constată cronicarul cu amărăciune și în finalul bătăliei de la Eger (1598): „Și vrea fi fost dobânda și izbânda creștinilor. Iar creștinii nu să știură cumpăta, ci să dederă a jăhui. Deci pentru multă lăcomie a avuției, ei își puseră toți capetele. [...] O, amar mare
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Având un nume străin, cunoscând mai multe limbi străine, cu o formație complexă de sociolog, istoric și jurist, a trezit mai curând suspiciuni decât aprecieri. Îmi povestea cu umor unele tracasări la care a fost supus, cu o undă de amărăciune pentru necazurile îndurate, dar mai curând cu ironie față de stupizenia autorilor acestora. În perioada dictaturii fasciste din România, a fost anchetat de Siguranță și, în mod discret, și de Gestapo cu privire la originea sa etnică. Întrucât deținea unele funcții importante la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și în relații de dependență față de o metropolă dezvoltată, cum s-au petrecut lucrurile la noi. În ultimele pagini ale cărții, autorul renunță la orice precauții și nuanțe, formulând o sentință dureroasă, ce decurge parcă dintr-un silogism (cioranian) al amărăciunii. El afirmă că și azi parcurgem o tranziție dificilă, cu anomalii cunoscute, fiind invadați peste tot de forme fără fond, în dorința firească de a „arde etapele” restante ale modernizării și de a îndeplini standardele impuse de Uniunea Europeană. Așadar, ne
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului său. La polul opus poeziei, proza reprezintă scena de desfășurare a unei realități dure. Necazuri, Răfuieli mărunte, Notele unui om necăjit cresc din amărăciuni și ostilități, A. rămânând adesea la relatarea faptului brut, primitiv. O privire trist-resemnată, pătrunsă de compasiune, prinde scene din viața micilor slujbași, luminând fie amarul singurătății, ca în romanul Orașul dărâmaților (rămas în pagini de revistă), fie vreun suflet candid
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
epocă, cel lamartinian în primul rând, însă susținut de o înclinație temperamentală depresivă și alimentat de circumstanțe ale vieții ce nu au răspuns nevoii sale de ocrotire și stabilitate) e dublată de o percepție de ordinul generalului. A. încearcă acea amărăciune ce intră în condiția umană supusă erodării în trecerea de neoprit și este, înainte de Eminescu, un poet al timpului și al suferinței de a fi: „Al meu suflet se-nalță pe aripi d-un foc sfânt / În zboru-i se râdică
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
a părăsit. Fetiței însă, care întreba mereu când se întoarce tata, mama îi spunea că „tata se va întoarce și îi va aduce jucării!”, a plecat să-ți ia jucării. Cam la două săptămâni după plecarea tatălui, probabil văzând și amărăciunea mamei, fetița a înțeles că e mințită. Dar ea la rândul ei nu putea spune nimănui durerea dublă: trădarea tatălui care plecase și a mamei care o mințea! S-a declanșat bâlbâiala ca nevroza reactivă la situația dată. Poate că
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cum el nu mai putea deloc să urce scările [...] era nevoit să locuiască la etajele joase. [...] El cunoștea inconvenientele acestei camere - faptul de a fi mereu observat...". 521 "Când mama îmi repetă iar vechile ei suferințe, am simțit cum o amărăciune și se răspândește în tot corpul... și mi-am dat seama că îmi rămâneau două posibilitați: sau să mă arunc pe fereastră când toată lumea va fi culcată, sau să mă duc la fabrică" (Max Brod, Franz Kalka, "Meserie și vocație
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
chestie deschisă și nu avea interes pentru moment.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României (1866-1900), Editura Librăriei Socec & Co., Societate Anonimă, București, 1925, pp. 41-43.</ref> Notațiile din Istoria contimporană... sunt și o meditație, nu lipsită de amărăciune, asupra dificultății de a fi conservator: refuzând, cu egală vigoare, elanul utopic revoluționar și încremenirea „reacțiunii“, junimismul acționează întrun spațiu public dominat de impulsul demonizării aristocrației. De aici, tentația de a asocia moderația liberal conservatoare cu preocuparea apărării privilegiilor defuncte
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
vânt plăcut de primăvară. M-am plimbat aproape trei ceasuri. Eram atât de obosită când m-am întors, ca și copiii cei mici pe care-i scoți la soare. îmi venea să zburd, să sar și totuși câtă durere și amărăciune mi-a adus ziua de ieri. D-rul Tanner Leopold a devenit medicul raionului Șargorod și a venit ieri în inspecție. Câmpulungean cum e, ne-a adus vești de la câmpulungenii noștri din Șargorod. Nu pot concepe, nu pot înțelege cum pot
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acolo s-au deteriorat încet, dar constant, iar amenințările la adresa păcii și securității internaționale rămân la fel de actuale. Astfel, nu putem decât să sperăm că un nou val de implicare din partea organizațiilor și actorilor regionali - inclusiv România - va alina durerea și amărăciunea populației numeroase din această zonă, ale cărei așteptări și visuri legitime pentru o viață mai bună, în vremuri de pace, au fost ținute la arest de mai sus numitele conflicte. Doamnă președinte, Dintr-o perspectivă istorică, trebuie să acordăm creditul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]