5,855 matches
-
-l pe Johnny S.” Buzz se duse la telefonul public și formă numărul lui Stompanato. — Zi-i! — Sunt Meeks. Ce-i la bătaie? Pielea ta, dar să sperăm că nu și banii mei. Tocmai am aflat o chestie printr-un amic de-al lui Mickey. LAPD a făcut un test balistic de rutină cu gloanțele trase în clubul de jazz unde-ai fost și tu. Medicul ăla legist faimos, Layman, a examinat toate pastilele din șobolanul despre care mi-ai povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
patru tot timpul. A durat vreo doi ani... Într-o zi, Nae n-a mai venit, era prea mic să se lupte cu Miți, bălțatul. Pierdusem un mare prieten. Câtă încredere avea Nae în mine! — Ai mai avut și alți amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pentru că, în adevăr, atmosfera încărcată a locului o impresiona ,,Ce noroc! își zicea în surdină. Să nu poți suferi vizitele la tară și să fii nevoit să pici î a oameni într-o zi de necazuri. . . Nici măcar să nu fie amicii tăi, pentru a lua parte directă la acele necazuri; . . ." O pendulă din lemn de nuc cu "ape line" -- observă Mini - cu limba lată de bronz grav și sonor, bătu un sfert. Mini fixă pendula. Era o mobilă demodată dar frumoasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fie parfumată... La Urania Albastru 2 îmi afișase: hău negru toate le-nfășoară, unele-adânc în moarte sunt ascunse, iar calea înspre ele e plină de nimic. Rezultatele erau unice, funcție de datele și apetențele individului. Tastând tot Urania Albastru 2, unui amic îi crease: corzi nevăzute ori formule îmbinate perfect nu-l pot cuprinde încă... într-o buclă nesfârșită de furii neînlănțuite urzește câte-o clipă-n care, din haosul ce vine să rămâie doar un fir. Pe Eutherpe 117 venise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
mnemic al celor care s-au născut și au copilărit acolo, reprezentând avuția lor de neprețuit. Apare, firesc, întrebarea: ar putea cineva să se despartă de trecut chiar dacă dorește acest lucru și mai ales să-l vândă? Un foarte bun amic, pe care l-am provocat la un dialog pe această temă, a făcut următoarea remarcă: și tu oferi spre vânzare amintirile pe care le-ai evocat în cărți. De ce condamni pe alții? Am luat spusa lui ca pe o glumă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
stea cu urechile (dacă le mai au bune) îndreptate spre aparatul de radio și cu ochii, ajutați de lentile, fixați în ecranul televizorului. Informațiile astfel adunate sunt îmbăiate în culoarea politică personală și apoi disecate cu vecinul de pe palier, cu amicii de taclale în parc, cu vecina la cafeaua de dimineață sau, în absența acestora, cu pisica sau cu cățelul cu care își împart singurătatea. Despre vârsta a treia și problemele ei (observați că am evitat să folosesc cuvântul, știți dumneavoastră
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
supraviețuit mulți ani îngrijindu i mormântul, acolo unde își consumă veșnicia Ioan Pavel. Fie-i țărâna ușoară! Educație la superlativ Într-un început de toamnă blândă și însorită, mă aflam cu familia în gospodăria bine întemeiată a unui mai tânăr amic, inginer constructor, situată într-o așezare rurală de pe valea Tutovei. Admiram casa, grădina, livada și via, toate frumos și meticulos orânduite, inspiram aerul înmiresmat de parfumul florilor, al strugurilor, al fructelor și al Toamnei. Copiii mei încă mici la vremea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
că mă aflu într-un autentic petic de paradis pământean, dialogul cu primitoarele gazde se învârtea în jurul problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
bunici în comparație cu proprii copii. Acest lucru îmi amintește de un fapt, petrecut cu mulți ani în urmă pe când îmi exercitam profesia de dascăl la Bârlad. Ajuns la vârsta pensionării, un venerabil profesor de germană, a fost surprins de unul dintre amicii săi, venit să-l vadă, mergând în patru labe și având în spate pe nepoțica lui de 2-3 ani care, fericită, îi adresa îndemnul: di, cal, di! Fără să se simtă jenat de postura inedită în care se afla, la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
toată viața: Amare sunt rădăcinile învățăturii, dar dulci sunt roadele ei. Am înțeles încă de atunci, că numai prin trudă și sacrificii se poate ajunge, pe căi cinstite, de la amar, la nectar. Frate de suflet Am un neprețuit și drag amic, devenit și declarat poet, care, de câțiva ani, cochetează și cu proza; el știe de ce. Universul fascinant al poeziei l-a atras și l-a captivat încă din anii furtunoasei pubertăți când, cu puteri creative puține, neîmplinite intelectual și cultural
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
În interior. Seara. Soarele apusese și ei se aflau încă acolo, cu topi-urile de soare pe capete, balansându-se, ca și cum ar fi mers la călărie, într-o dimineață de vară. Soției reprezentantului îi face plăcere să repete această poveste. Amicilor ei le place s-o asculte. Ce lucru specific anglo-asiatic să porți pălărie noaptea! Nu are cum să nu stârnească râsul! Dar cu toate aceste glume, bărbații și femeile de la Clubul Poștei și Telegrafului poartă pălării în toate ocaziile: extravagante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
altele... le ador. Jonathan zâmbește ușurat. Ceva din conversație o face pe Star să vorbească despre Expoziția Imperială, deschisă într-o zonă a Londrei numită Wembley. Se va duce acolo la sfârșitul săptămânii cu un poet, un prieten al ei. Amicii vor fi acolo și el vrea să-i observe. Jonathan încearcă să-și ascundă gelozia față de acest poet, deschizând discuția despre morfologia culturii și importanța practicilor primitive în înțelegerea civilizației moderne. Star descrie un apartament în Mayfair, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
patru tot timpul. A durat vreo doi ani... Într-o zi, Nae n-a mai venit, era prea mic să se lupte cu Miți, bălțatul. Pierdusem un mare prieten. Câtă încredere avea Nae în mine! — Ai mai avut și alți amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am oprit. Și ură și iubire, de toate am trăit. Am sprijinit prieteni pe brațu-mi obosit. De cupa răzbunării am fost ades tentat. dar bând din a-mpăcării, să iert am învățat. Acuma știu ce-i omul și dușman și amic, seninul și furtuna. N-a mai rămas nimic. Nu stiu ce-i veșnicia Și nici nu voi afla. Dar las pe alții-n urmă Să poată învăța. ... la chilie Atât de’aproape sunt de ceruri, Atât de’aproape sunt de Tine. în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
arzând blestematul jug, La căldura întregirii și la flacără de rug, Iar cenușa, ca ofrandă pentru Ștefan, îngropați, în mormântul de la Putna și la poale de Carpați. Bătrâni... -Salut... -Salut! -Ce faci? Cum îți mai umpli timpul? Mă-ntreabă un amic pe bulevard. -Cu mai nimic. Tresar de întrebare, Aș vrea să scot și bruma de pe card. Și plec, Filozofând răspunsul. De ce mai vor bătrânii noștri timp, Când neputința ne ucide, De ce mai vrem ca iarnă, anotimp? Suntem balast sau frâna
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cruțat nici el și mi-a spus crude adevăruri, când existau suficiente motive să mă copleșească cu elogii, cum tăcuseră alții. ― Să știi, i-am spus eu la urmă, că mi-ai dat, rânjind, prețioase sfaturi. Păstrează-ți rânjetele pentru amicii dumitale, cărora sânt sigur că o să le povestești cu lux de amănunte cum a decurs întîlnirea, iar eu o să-mi păstrez sfaturile, care n-ar fi stricat să fi ieșit din alt cap. Dar ce să facem! Luăm și noi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
potrivea cu vorba. Pentru a-mi limpezi gîndirea, în vacanță, tata l-a rugat pe domnul Timofte să țină ore de franceză cu mine. Învățătorul cunoștea nu numai franceză și germană, ci o mulțime de alte lucruri, de pildă, filozofie. Amic cu Bachus, pensionarul era plin de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pereții. Pe mine mă cheamă ca pe bunicul meu, dar eu iscălesc cu„th” și multe vocale. Nu mai sînt un oarecare Toader Știr, ci un Theodor Stiria. Reprezint latinitatea nației, nu buruiana de pe băligar. Cu capul mare și țepos, amicul îmi păru profet. Știam în ce chip a ajuns cărturar. Îi murise, de copil, mama iar tacă-său începu să-l ia cu el la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de toamnă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zacuscă și întîmplări cu sugari. Relatarea întoarcerilor nocturne ale soților băutori ocupa, în cronicile lor, un loc important. La rîndul meu le-am mărturisit că eu cunosc o rețetă de ceai pe care de curând mi-o împărtășise bunul meu amic Shakespeare. Ocheadele bănuitoare pe care, fățiș ori în ascuns, mi le aruncau dăscălițele trădau impresia ce le-o făcusem. Aveau aerul că se așteaptă din partea mea la lucruri stranii, poate chiar scandaloase. Dacă picasem la Dobrina, oare nu însemna că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îndrepta atenția în afară, pentru a deduce din vreme mișcările celorlalți. O pîndă reciprocă determina alianțele - repede uitate cînd apăreau alte avantaje. Nimic nu pornea din suflet și nu se întemeia pe afinități. Dealtminteri acestea din urmă păreau indistincte: bunii amici de ieri se sfîșiau cu cruzime mîine iar dușmanii de moarte dintr-o dată se elogiau. În primul consiliu fură recomandați noii veniți. Costică le împărți sarcinile culturale. Tineretul sătesc, de pildă, urma să fie pregătit pentru războiul atomic de către Urecheru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poreclit de un elev - nu se știe de ce - Gurgui izbutise să-l dezvețe pe poet de năravul deznădăjduit al sorbitului de băuturi bețive. Ba Încă zelul recuperator al prozatorului Gurgui mersese și mai departe: Își propusese să-i trezească virilitatea amicului său de idei literare. În acest scop, Îi sugerase unei eleve de clasa a zecea care avea ureche muzicală, glas limpede și o chitară ieftină că-i putea Înlesni, prin Înaltele sale relații, Înregistrarea câtorva cântece la Casa Radio, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
revoluția În marele oraș, viitorul Repetent se destrăbăla cu nevasta unui cunoscut de-al său. În cartierul de periferie nu ajunseseră Însă zgomotele armelor, iar el se Înverșuna să profite de fiecare clipă de absență din oraș a naivului său amic. Când se lăsase noaptea, Încă, Începuseră să apară pe cer dârele luminoase ale trasoarelor, iar pe strada cu piatră cubică goneau spre centru tancuri și camioane militare. Se Îmbrăcă În fugă și porni către locul de unde i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
19 februarie scrie lui Mihalache Dragomirescu că va sosi la București cu „patru basme nouă”, însă cu toate acestea are o problemă care-l macină psihic, aceea că n-a reușit să finalizeze comedia „Titircă Sotirescu”, tocmai când bunul său amic Delavrancea culegea aprecieri unanime cu al său „Apus de soare”. La 11 mai e din nou la București după ce se oprise câteva zile la Budapesta. La 20 mai e la Berlin și revine la București pentru scurt timp. Deci în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
chiar unică, dacă stătea să se gândească la ce periferie nenorocită a Federației se afla. Dacă sunt băiat deștept, și pe pulberea mea stelară că sunt, nu pot să stau și să închid ochii când așa ceva îmi trece pe sub nas. Amicilor de sus, mai mult ca sigur că o să le placă discreția și modul operativ în care am rezolvat problema. Cine știe, poate asta-i ocazia mea de a pleca din cloaca asta, își spunea adeseori în nopțile albe. De cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
-o cu ocazia zilei naționale. Iată cum sună: „Bravos națiune! Halal să-ți fie! Să trăiască Republica! Vivat Prințipatele Unite! și mai jos iscălit în original: Galibardi Băsescu”. Am mai primit ecouri și de la Budapesta, unde europarlamentarul „ROMÂN”, Laszlo Tokes, amicul Puterii băsesciene, stâlpul puterii PDL-iste, care a declarat ziua de 1 decembrie, zi doliu și ne-a prezentat cu tristețe de Ziua României, cele mai sincere condoleanțe, urându-ne să ne fie sărbătoarea de cap și să ne rupem
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]