67,494 matches
-
-ului și nimic mai mult", scrie mai departe cotidianul.ro.. La nici o jumătate de oră de la răspunsurile speriate de bombe ale redactorului-șef de la HotNews, domnul în cauză ne-a sunat înapoi pentru a ne informa că "ah, mi-am amintit despre ce e vorba. Da, așa este, aveți dreptate. Noi am avut un proiect finanțat prin Regio. Știți, chiar și pe ușile redacției noastre există afișe despre proiectul nostru finanțat prin Programul Operațional Regio", a declarat acesta. Mai multe date
HotNews sprijină regimul Băsescu pe bani de la Guvern:268.360 de euro, virate prin Regio către Dan Tapalagă () [Corola-journal/Journalistic/25313_a_26638]
-
faptul că erau proaste, ci că eu la credeam bune!” Mă tem că masacratorii de azi ai limbii române sunt convinși că vorbesc corect. Scrie, de asemenea, Eco: „Contribuind la formarea limbii, literatura creează o identitate și o comunitate. Am amintit de Dante. Să ne gândim și la ce ar fi însemnat civilizația greacă fără Homer, identitatea germană fără traducerea Bibliei de către Luther, limba rusă fără Pușkin, civilizația indiană fără poemele ei fondatoare”. Era la modă imediat după 1989 să ne
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2532_a_3857]
-
cu întrebarea care-i macină pe șoferi de atâta amar de timp. Totuși, e bine de știut că această firmă a avut și are în continuare destule contracte cu statul în ceea ce privește construcția și reabilitarea de drumuri și autostrăzi, printre care amintim: Autostrada București-Pitești km 23-46, Centura Bucureștiului, Autostrada București - Ploiești. Construcția clădirii de birouri a celor de la Euroconstruct a început în martie 2009, cu o lună întârziere, în locul celebrului restaurant preferat al lui Băsescu, Golden Blitz. Ar fi trebuit să fie
De ce se construiesc greu autostrăzile, în România. Companiei Euroconstruct i-a luat 2 ani să îşi ridice propria clădire de birouri () [Corola-journal/Journalistic/25338_a_26663]
-
auzind, îngerii uită să-și cânte cântecele de slavă, pentru că, de bucurie, plâng. Nu observasem: în grădina Ghetsimani apostolii adorm „de tristețe”. Ce frumos! Iisus n-ar mai fi trebuit să le reproșeze, poate, că nu l-au vegheat. Îmi amintesc o secvență din trecutul meu de spectator fotbalistic televizual. La Londra, într-un meci în care încasa fără vină multe goluri, Rică Răducanu s-a comportat ca un măscărici. Întrebat de jurnaliști ce-l apucase, a răspuns: „Eram așa de
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
un contemplativ care suferea chinuitor senzația timpului care trece și duce cu el tot ce ne-am dori să dăinuie veșnic. Și, în loc să se lupte cu el, se dădea bătut de la bun început și se încăpățâna apoi să și-l amintească plin de melancolie, invocându-i fantomele, imaginându-și că le fixează într-un anume fel în vreun poem sau în vreun roman; încercând - și, ceea ce era cel mai rău, închipuindu- și că încearcă - această acțiune disproporționată față de puterile sale ce
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
Udachnaya, din Rusia la groapa Monticelli, din California. M-am uitat cu atenție, dar nu am găsit nimic despre gaura numită chiar Adevărul, holdingul care a înghițit vreo 40 de milioane din banii lui Patriciu. Mai bine că nu au amintit de asta, poate citea chiar Dinu Patriciu, se enerva, și nu le mai scria editoriale, drept pedeapsă. Da, dar asta ar fi adâncit gaura neagră, fiindcă trebuiau să mai plătească încă un comentator. Tot Adevărul ne întreabă dacă se justifică
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
primul, Tucă ori Cartianu? O face discret, cu un articol despre ” Biroul lui Ceaușescu, furat la Revoluție”. Când l-am văzut, am vrut să strig: cu astfel de articole s-a afirmat scriitorul Gregoire Ecrivaine, la Adevărul. Dar, mi-am amintit că Tucă a relansat, în 2000, Jurnalul, cu un serial despre Ceaușești. Săracul Grigore, nu va fi nici primul, nici măcar ultimul care să trăiască din opera Tovarășului. JN mai scrie că Elodia, după patru ani, poate fi declarată moartă. Era
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
cu Oprescu abia s-a lansat, la OTV. Cât despre Băsescu, autorul scenariului, Jurnalul menționează petrecerea de la Constanța, de 35 de ani de la terminarea Institutului de Marină...normal, dacă e Băsescu, ori e scandal, ori e bal. În fine, se amintește că șeful statutului a fost inapt, dar a rămas pe navă, ceea ce numai un tip ajutat de Securitate putea s-o facă. Acum, dacă stau să mă gândesc, campionul luptei anticorupție a traficat blugi și țigări, pe când era marinar, iar
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
templu”(p.7). „A trăi înseamnă a te scăldat de apele legendarului Râu al frumusețe deosebită, poemele construi în templu pe obsesia Doamnei, acel „peisaj-cuib” de care baciene au substanța poetică extrasă asasinată a faptei ” (p.25), subliniază creatorul își amintește cu nostalgie p a r c ă d i n „ e s e n ț a p o e z i e i poetul într-un alt poem, ca un „cum mama îl îmbiserica în fiecare eminesciene”. „La braț cu
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
fapte” și într-un e-mail cu pretenții de istorie sau filozofice. „gesturi” mărețe. Așadar, în poezia umană”(Variațiuni de ocazie, p.13). Dintre poeziile celui de-al doilea „Prezent”, George Baciu realizează o Iată, G. Baciu este surprinzător de ciclu, amintesc poezia „Prezent” care excelentă demonstrație de integrare a modern în judecățile sale estetice, pe reține atenția printr-o anumită rigoare în unor idei de suflet și de viață, într-o care le rostește cu competență conținut și formă, prin concentrarea
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
infirmitate care trădează inaptitudinea scriitoricească. Nu poți judeca frumosul literar cîtă vreme ești incapabil să-l creezi la rîndul tău, și chiar aceasta e drama articolelor pomenite. Ele sunt scrise într-o sintaxă țeapănă, făcînd uz de un jargon ce amintește de lespezi abstracte. Conținutul lor e doct pînă la amănunțime, dar forma menită a le da glas e deplorabilă. Iosif Cheie-Pantea, pentru care ezoterismul lui Barbu poate fi lămurit cu ajutorul fenomenologiei lui Heidegger și Husserl, urzește considerații de genul: „Pledînd
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe“ și imagini, cu multă- multă poezie, amintește de filmul muzical The Wall al formației Pink Floyd. Chiar și „poienița druidică“, văzută la început ca un topos paradisiac, se transformă treptat într-un aleph borgesian, ea poate fi orice și totul, în același timp, în ea se regăsește
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
care Regele a fost silit să se confrunte - umilire, izolare, mândrie, teamă, reconciliere cu inamicul său principal. După vizita de Paști din 1992, România Liberă scria „Nu am auzit niciun cuvânt și nu am văzut vreun gest care să-mi amintească în vreun fel de ura, vulgaritatea, isteria și mizeria morală care au îmbolnăvit și poluat viețile noastre de când am ieșit din exaltarea lui 22 decembrie 1989,” iar în decembrie 1997 a scris „De ce nu putem recunoaște monarhia constituțională ca formă
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
trebuie să abandoneze prejudecățile legate de comunism și să scoată bani din oferta în domeniu. Astfel, a precizat, Elena Udrea, oferta îi va tenta îndeosebi pe turiștii din China, care s-ar da în vânt după obiective care să le amintească de casă. Potrivit ministrului Turismului, circuitul ar trebui să înceapă de la zidul de la Târgoviște, unde a fost împușcat cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu. Locul ar trebui renovat și apoi pus la dispoziția turiștilor, care ar mai putea bifa pe traseu
Elena Udrea: Zidul de la Târgovişte, unde a fost împuşcat Ceauşescu, obiectiv turistic () [Corola-journal/Journalistic/25459_a_26784]
-
un heterosexual revelat pe neașteptate, quelle surprise!, și așezat cuminte la locul lui alături de o frumoasă autentică. Inversiunea minoritarului cu majoritarul din punct de vedere al genului sexual, a „fetei” cu „băiatul” și deopotrivă motivația ei sunt complet necreditabile, dar amintesc de un procedeu clasic al comediei: deghizamentul și confuziile pe care le creează. Aceste motivații insuficiente reamintesc spectatorului că în film nu guvernează nicio ideologie, a majorității sau minorității, că miza nu este nicidecum una politică (Abdellatif Kechiche ne-a
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
cineva din clădire fiind... Claudius Matasa et Eugenia (continuare din numărul a înregistrat nu numai convorbirile, Matasa (plănuiam să ne căsătorim trecut) dar și toate sunetele din camera înainte de apariția cărții). mea. Evident, au urmat săptămâni Cred că merită să amintim ND: Claudiu, în prezent ești de anchetă pentru mine, tatăl meu și tinerilor ce însemna pe atunci să s p e c i a l i s t c u n o s c u t î n toate persoanele
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
judecată asupra războiului, pe când în cazul asasinatelor din romanele polițiste e vorba doar de fapte. Cartea este, cred, și un roman al uitării. Oamenii uită tot, scrieți la un moment dat. Cei care uită profită, cei care țin să-și amintească pierd. Cum vedeți acest echilibru între uitare și memorie? Cei care-și amintesc sunt de partea morții, cei care uită sunt de partea vieții. E adevărat, însă eu sunt romancier, nu istoric. Dacă eram istoric, foloseam aceste concepte, memoria și
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
de fapte. Cartea este, cred, și un roman al uitării. Oamenii uită tot, scrieți la un moment dat. Cei care uită profită, cei care țin să-și amintească pierd. Cum vedeți acest echilibru între uitare și memorie? Cei care-și amintesc sunt de partea morții, cei care uită sunt de partea vieții. E adevărat, însă eu sunt romancier, nu istoric. Dacă eram istoric, foloseam aceste concepte, memoria și uitarea. Ca romancier, aș spune că uitarea e mai degrabă deziluzie, les illusions
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
ca fiind Lucia. În timpul dialogului, femeia de serviciu povestește că a fost de mai multe ori să-i facă curat lui Bărăitaru în apartament. M-a pus să-i fac curat și-n dulap și-n frigider", spune aceasta, care amintește că a fost și împreună cu o altă colegă de a sa, Mariana. De mopul și cârpele angajatelor de la Poliția de Frontieră Timiș nu au scăpat nici bucătăria, sufrageria, dormitorul sau balconul locuinței șefului.
Femeile de serviciu de la Poliţia de Frontieră Timiş, menajere la apartamentul şefului () [Corola-journal/Journalistic/25568_a_26893]
-
politic „supt” care se află. E un fapt și trebuie să-l acceptăm ca atare. Fără a le căuta scuze, dar și fără a ne înverșuna ilogic împotriva lor. Nu toți au tăria acelui personaj hâtru din Sadoveanu, care, ne amintim, „nu-și lua vorba înapoi”. Petru Dumitriu e doar unul dintre cazuri. Un altul e instilat cu abilitate de Ion Vartic chiar In debutul prefeței: „Într-o evocare din primăvara anului 1996, Constantin Țoiu își amintește că, spre sfârșitul anilor
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
din Sadoveanu, care, ne amintim, „nu-și lua vorba înapoi”. Petru Dumitriu e doar unul dintre cazuri. Un altul e instilat cu abilitate de Ion Vartic chiar In debutul prefeței: „Într-o evocare din primăvara anului 1996, Constantin Țoiu își amintește că, spre sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut, aproape în fiecare seară, putea fi văzut un scriitor arhicunoscut prin talent și extravaganță, care, de obicei, se îndrepta spre braseria de la Athénée Palace: «El era un bărbat tânăr, înalt, subțire încă
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
stomac”, despre „palmele îmbibate de spaimă”, despre o „coerență a fricii” sau despre panica încolăcindu-se „ca iedera”. De asemenea, într-un poem, „un opium tăcut/ culege rănile viitoare”, în altul, lumina din cameră „scuipă cheaguri de sânge”. Poemul Noptiera, amintește, în final, de „un sânge cu lama subțire/ pregătit să iasă în întuneric/ și să taie lacul în două”, în Iubiți săteni niște „palizi amanți” (ca în Bacovia) sunt lătrați prin gard de „sexul priapic al spaimei”, în timp ce Leziuni incompatibile
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
numai! Bunăoară, în ace lași admirabil tandem, se găsesc scrieri semnate L.F. Céline, René Guenon, Rudolf Steiner, Blaise Pascal. Merită să reiterăm ideea unui comportament orfic al lui Cezar Ivănescu. Mai înainte spuneam de Musaios, nume mai puțin vehiculat când amintim de cantautori vestiți (astăzi, puzderia lor, mai corect, turma acestora, nu numai în România). Mitologia ne-a precizat că Musaios a fost prieten cu Orfeu, dacă nu frați, în drumul spre golgota cântecului nemuritor. Și cum mama lui Cezar Ivănescu
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
fost prieten cu Orfeu, dacă nu frați, în drumul spre golgota cântecului nemuritor. Și cum mama lui Cezar Ivănescu avea nume grecesc, originară din sudul Albaniei, este firesc de el să-i fi lăsat numele de Xantipa (1903-1963), ca să-și amintească în veac de Socrate, de faimosul "Cunoaște-te pe tine însuți". Cum altfel a procedat trubadurul în devenirea lui decât exorcizându-se la modul real ca ființă și biciuind ca persanul Xerxes mările Greciei să i se supună. Trăind însă în
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
Eliberarea călugărului de la Tanacu, Daniel Corogeanu, a readus în discuție subiectul. Într-un interviu acordat DeCe News Dan Diaconescu, omul care a reușit un interviu exclusiv cu călugărul, a explicat cum a trăit evenimentul de la fața locului. Din ceea ce își amintește că a vorbit cu oamenii din zonă, Corogeanu, nu era neapărat un om cu misiune mesianică, dar cu toate acestea era foarte iubit de oameni. Referitor la cazul stareței care a născut gemeni, Diaconescu susține că nu va mai aborda
Ce spune Dan Diaconescu despre călugărul de la Tanacu la 6 ani de la exorcizarea nereuşită () [Corola-journal/Journalistic/24323_a_25648]