8,708 matches
-
ca premisă diversitatea tipurilor umane, fiind în același timp motivată de principiile estetice ale „școlilor literare“ și de alegerile fiecărui scriitor. Personajul tipologic este eroul reprezentativ pentru o largă categorie umană sau estetică: - Tipologiile generalumane sunt configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor, iar în versiuni parodice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dramatic Comedia (lat. comoedia, gr. komoidía - cântec de sărbătoare) este o specie a genului dramatic în care sunt zugrăvite întro manieră satirică tipuri umane, carențe de caracter, moravuri ale societății, situații hazlii, având întotdeauna un final fericit. Născută încă din Antichitate, pentru a sancționa scenic vicii ale naturii umane, această specie dramatică dezvoltă categoria estetică a comicului. Comicul constă în valorificarea artistică a unor acțiuni, situații, replici, tipuri umane, moravuri care provoacă râsul, fiind generat, de re gulă, de un contrast
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
condițiile unui Zeitgeist favorabil manifestării lor. Bunăoară, deși termenul de clasicism a apărut abia pe la începutul secolului al XIX-lea, paradigma clasică a fost operantă ori de câte ori a găsit o perioadă propice de manifestare: după cum se știe, "curentul" provine încă din antichitatea greco-latină și a renăscut ulterior în timpul Renașterii italiene, apoi în clasicismul francez și neoumanismul german, adică în perioadele favorabile reînvierii unei stări de spirit clasice, când modelele antichității și-au recâștigat demnitatea inițială. Tot astfel putem depista atitudini romantice și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o perioadă propice de manifestare: după cum se știe, "curentul" provine încă din antichitatea greco-latină și a renăscut ulterior în timpul Renașterii italiene, apoi în clasicismul francez și neoumanismul german, adică în perioadele favorabile reînvierii unei stări de spirit clasice, când modelele antichității și-au recâștigat demnitatea inițială. Tot astfel putem depista atitudini romantice și realiste, mai mult sau mai puțin coerente și conștiente, în diverse epoci anterioare sau ulterioare manifestării acestor "curente" sub aspect doctrinar. Până și faptul că utilizăm în mod
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în care s-a înregistrat "cel mai mare progres al inteligenței umane"93; Pyrrhon "constată liniștit" că nici metafizica, nici cunoașterea pozitivă nu dețin "adevărul obiectiv"94; dreptul natural, "oricât de paradoxal sună, nu este făcut, ci descoperit" încă din antichitate 95; "metafizica formelor substanțiale" începe cu Platon, care continuă în mod conștient ceea ce limba a început doar intuitiv 96; de altfel, Platon este "un precursor al lui Kant" prin "argumentarea riguroasă a existenței unui conținut de cunoaștere care există în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dar nu numai această mutație exterioară a produs subminarea autorității filozofiei. Mult mai eficient a fost erodat din interior prestigiul ei: eșecul unei cunoașteri metafizice obiective pe fondul cuceririlor scientiste, amplificarea scepticismului și recursul la interioritate au dus încă din antichitate (o dată cu scepticii, epicureii și stoicii) la dezvoltarea "filozofiei vieții". Chiar dacă s-a mai menținut vocația sistematică a filozofiei, "s-a bagatelizat" exigența cunoașterii universal valabile. "Repartizarea fiecărei sarcini capătă o altă pondere", ceea ce modifică "structura filozofiei" și "raportul dintre părțile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prevalează voința, este proclamată "independența sau transcendența spiritului în raport cu natura"184. Pentru idealismul libertății, "lumea întreagă este produsul unei forțe personale sau abstracte care transcende acestă lume, fie că această forță se numește Dumnezeu sau, cum se numea la stoicii antichității, rațiune universală, logosul divin". Într-o astfel de Weltanschauung comentează același Vianu -, "lumea este dublată prin creatorul ei, care o depășește". Pe de altă parte, idealismul libertății "afirmă libertatea voinței omenești și dă vieții un scop moral"185. h) "Unitățile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
147 W. Dilthey, Das Wesen..., pp. 9-10. 148 Ibid., 10-11. 149 Ibid., p. 11. Remarcăm utilizarea unor concepte moderne într-un comentariu destinat filozofiei antice (aici: științele naturii și cele ale spiritului, iar puțin mai jos: filozofia vieții). Descoperind în antichitate astfel de anticipări ale unor viitoare orientări spirituale, Dilthey sugerează așa cum am mai constatat ideea de continuitate paradigmatică sub forma "unităților din istorie" (vezi și supra II, 2Ab). 150 Ibid., pp. 11-12. 151 Ibid., pp. 12-13. 152 M. Flonta, Metafizică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spre Asia Mică, Europa și Caucaz. 4.1.1.3. Infrastructura navală - valorificarea diferențiată a maritimității Civilizația arabă a preluatși perpetuat în prima parte a dezvoltăriisale (“ciclul arab” ca primă etapă a Islamului) o parte din civilizația maritimă mediteraneeană din antichitate, reușind pentru cca. patru secole (secolele VIII-XI) săși mențină controlul asupra centrului de greutate strategic și comercial al lumii de atunci - bazinul mediteraneean. Arabii au înțeles să profite de această postură favorabilă și au utilizat și dezvoltat infrastructura portuară moștenită
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
cca. patru secole (secolele VIII-XI) săși mențină controlul asupra centrului de greutate strategic și comercial al lumii de atunci - bazinul mediteraneean. Arabii au înțeles să profite de această postură favorabilă și au utilizat și dezvoltat infrastructura portuară moștenită de la civilizațiile antichității. Au folosit porturile din estul Mediteranei întemeiate încă de fenicieni: Byblos (actualul port Jubail), Sidon (actualul Saida), Tyr, Tripoli (din Levant); porturile egiptene (Alexandria, Cairo); porturile nord-africane construite de cartaginezi, romani și fenicieni (Cartagina - ulterior Tunis, Alger, Tanger); porturile de pe
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
poți fi docil. Docilitatea sexului (adică sexul care se lasă sedus), compensează spiritul rigid și nesupus al unui mod autoritarist de a fi în politică. Astfel sexul și politica sunt în complementaritate de relații. Pentru că sufletul și spiritul erau în Antichitate ceva vizibil, scânteietor, manifest, cotidian, fără a avea reprezentarea modernă de invizibile ale umanului, preocuparea de sine și o viață social-politică armonioasă erau imperative filosofice și morale ale fiecărui cetățean. Numai în acest fel s-a putut naște politica (politeia
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-și susține ideile,. prin eleganța demonstrației și limpezimea noilor puncte și unghiuri de vedere. Astfel, continuitatea între Bizanț și Roma a fost asigurată de limbajul artistic, liantul fiind manierismul baroc care în premieră punea în contact Estul și Vestul. Moștenind antichitatea greacă, și Bizanțul și Roma, autorii baroci în aria romanică au avut în cea mai înaltă măsură conștiința de sine a scriitorului, obsesia formei, literaritatea discursului. Astfel, Nicolaus Olahus, Miron Costin, Neagoe Basarab sau Dimitrie Cantemir convoacă în textele lor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
emisă ipoteza potrivit căreia, în cicluri recurente de aproximativ 1.000 de ani, peninsula arabă, asemenea unei fântâni abundente, devenea un rezervor de preaplin demografic în raport cu precaritatea condițiilor naturale, așa încât o revărsare de populație era inevitabilă, ceea ce a determinat în antichitatea preislamică mai multe serii de migrații “în valuri”, asemănătoare migrațiilor europene de mai târziu spre Lumea Nouă. Date fiind particularitățile geografice ale regiunii, singura cale de migrare a fost drumul spre nord, pe două căi: prin partea estică spre Mesopotamia
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
lumii arabe preislamice, exuberanța dezvoltării socio-politice și economice fiind favorizată de precipitațiile mai abundente din munții Yemenului, de solurile mai fertile și de proximitatea rutei obligatorii prin Bab-elMandheb ce lega Europa de India. Din acest motiv regiunea era denumită în antichitate Arabia Felix (Arabia Fericită), denumire care privește însă cea mai mare parte a peninsulei arabe, iar restrângerea ei doar la Yemen - regiunea cea mai cunoscută Europei în acea epocă, este, în opinia orientalistului Philip Hitti, o greșeală medievală propagată parțial
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
a adoptat creștinismul, așa cum au făcut gassanizii, ci a rămas păgână, pentru a nu deteriora relația preferențială cu vecinii persani. În perioada apogeului (secolele V-VI), în statul de la Hira se vorbea araba și se scria în siriacă. Pe parcursul întregii antichități, peninsula arabă a jucat, ca și astăzi, rolul unei piese de racord intermediar între spațiile adiacente. Astfel, spațiul sud-peninsular și-a asumat și a valorificat din plin valențele de punte de legătură între Egipt și Babilon, precum și între focarul civilizației
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
împumutat, adaptat și asimilat de la fiecare din aceste vechi civilizații pe care le-au supus, tezaurul creației materiale și culturale, pe care au preluat-o prin intermediul limbii arabe, limbă care a îndeplinit astfel rolul de vehicul de translație a valorilor antichității către lumea modernă. Prin urmare, civilizația arabă s-a constituit ca o civilizație de gradul doi, rezultată din împletirea elementelor culturale primare din spațiile ocupate și altoirea lor pe trunchiul lingvistic arab și confesional islamic - unicele repere originale și originare
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
propriu-zise) au apărut fie odată cu statul actual, fie odată cu diferite formațiuni statale ale unor civilizații astăzi dispărute. În această din urmă situație, nucleele respective s-au menținut până astăzi în virtutea inerției istorico-teritoriale. nucleul central-irakian din jurul Bagdadului, conturat încă din perioada antichității mesopotamiene din mileniile 3-1 î.Hr. (civilizațiile sumeriană, asiriană, babiloniană, caldeeană) s-a păstrat ulterior în calitate de centru polarizator al Califatului Abbasid, iar în perioada contemporană reprezintă nucleul central al statului irakian. nucleul libanezo-sirian de pe litoralul mediteraneean s-a remarcat din antichitate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
antichității mesopotamiene din mileniile 3-1 î.Hr. (civilizațiile sumeriană, asiriană, babiloniană, caldeeană) s-a păstrat ulterior în calitate de centru polarizator al Califatului Abbasid, iar în perioada contemporană reprezintă nucleul central al statului irakian. nucleul libanezo-sirian de pe litoralul mediteraneean s-a remarcat din antichitate până în astăzi ca o arie polarizantă a bazinului Mediteranei Orientale. nucleul din nord-vestul Iordaniei este centrat în jurul capitalei Amman. nucleul egiptean de pe valea Nilului format în perioada antichității, s-a menținut până astăzi ca arie polarizantă a Egiptului, datorită condițiilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
al statului irakian. nucleul libanezo-sirian de pe litoralul mediteraneean s-a remarcat din antichitate până în astăzi ca o arie polarizantă a bazinului Mediteranei Orientale. nucleul din nord-vestul Iordaniei este centrat în jurul capitalei Amman. nucleul egiptean de pe valea Nilului format în perioada antichității, s-a menținut până astăzi ca arie polarizantă a Egiptului, datorită condițiilor socio-economice oferite de existența fluviului. nucleul din nord-vestul Libiei, principala arie de polarizare a țării. nucleul nord-algerian de pe litoralul mediteraneean centrat în jurul capitalei Alger. nucleul marocan de pe coasta
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
familial: " Nu încape îndoială că Horațiu a suferit de un sentiment secret de inferioritate socială. Era fiul unui libert, deci al unui fost sclav (...)." (Horațiu, fiul libertului). Condiția succesului, într-o lume care nu pare să-și fi schimbat, din Antichitate, vocația "cancanieră", nici dispoziția spre judecata morală, implică o asumare a "romanului familial" de către autor: "Cine se ilustrează îndeamnă prin chiar aceasta opinia publică să se întrebe: <<quo patre sit natus>>, din ce tată e născut." (Satire, I, 6). Să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
stângi", curbele configurative ale spațiului. Astfel, poezia ajunge la cunoaștere de sine, "aproape de punctul de a nu se exprima decât pe sine". TEME POETICE : 1. Renunțarea la contemplația abstractă a naturii în favoarea trăirii profunde a vieții în conștiință. Poetul evocă antichitatea greacă din care se revarsă o vitalitate frenetică: Vom merge spre fierbintea, frenetica viață,/ Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt" (Panteism); 2. Transferarea trăirilor interioare asupra unor simboluri obiective (copacul, munții, râurile): "Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Epocile veche și premodernă au fost tratate sumar, cu observații asupra expresivității limbii și s-a insistat mai mult asupra epocii moderne și contemporane (epoca marilor clasici și literatura interbelică). În volum se fac multe trimiteri la literaturile clasice din Antichitate și la cele moderne occidentale: o proză are un aer hoffmanesc, Conachi e "un Petrarca ras în cap". Aceste trimiteri la modelele occidentale evidențiază europenismul și trăsăturile particulare ale literaturii române. În capitolul final intitulat "Specificul național" a reformulat sintetic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Capitolul 1. Introducere în înotul sportiv 1.1. Scurt Istoric Istoricii afirmă că înotul a apărut odată cu omul, fiind de mare folos în viața cotidiană, dar istoricul grec PAUSANIS (sec. II e.n.), comentează totuși lupta pentru existență. Întrecerile olimpice ale antichității nu includeau concurs de înot în Grecia Antică. Paralel cu evoluția civilizației umane, înotul ca sport, a devenit o preocupare majoră, perfecționându-se în tehnică și căpătând o tot mai mare răspândire. La începutul revoluției burgheze, umaniștii au așezat și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
scade alunecarea; - neexecutarea mișcărilor cu picioarele după împingerea în perete; 3.3. Procedeul bras Acțiunile motrice specifice acestui procedeu sunt mișcări circulare denumite după verbul din limba franceză brasser care înseamnă - a amesteca cu putere. Procedeul este cunoscut încă din antichitate, atunci când în Odiseea, Homer povestește că „Ulise înota cu mișcări rotunde, întinzându-și brațele prin apă”. În anul 1538, în lucrarea „Colymbetes sive de arti natandi”, este înregistrată o descriere tehnică a procedeului bras. În secolul al XIX-lea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
sub machiaje. Tare mult te-ai bucura dacă ți-ai reîntâlni corpul din când în când - ca un copil care și a regăsit suzeta! O oglindă Pentru asta, ar fi bună o oglindă mare, cam cât tine! Nu întâmplător în Antichitate o oglindă costa cât o casă. În graba lor, oamenii de azi cred că oglinda e făcută pentru a vedea ce ar putea să vadă ceilalți la ei. Și pentru că ceilalți nu te vor vedea niciodată gol, n-are rost
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]