9,963 matches
-
mă! - Atunci care-i problema ta, ce te frământă? - Nu-ți mai spun că începi să mă cerți. - Bine, bine... culcă-te și nu te mai gândi: în cătarea puștii cade rața când nu te aștepți, numai să știi să apeși pe trăgaci la timp, și închzând ochii începu să sforăie. „Ce-i pasă... nu tu nevastă care să-l înșle, nu tu necazuri cu boierul; dar bine că merse cu mine, că altul nu mă lua în seamă. O fi
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
-l știu că-i stăpânul moșiei. - Atenție! Domnul Pandele Bărbulescu o să primească o lovitură-n barbă... de n-o să-i vină să creadă, dacă-mi iau mâna de pe el. Îți dau cuvântul meu de onoare!... Nu-l iert! Și-a apăsat mai energic mâinile în umerii lui Năică, respira adânc, iar sânii se ridicau provocatori. Respirația îi devenise sacadată, cu mici icnituri, inperceptibile. Privirea "coniței" era pătrunzătore, și îl săgeta drept în inimă, că-l apucă transpuirația imediat. Naie, care abea
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > UMBRE DE VINĂ Autor: Radu Alexandru Publicat în: Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Memorii dulci amărui încep să-mi invadeze mintea . Mă plimb nostalgic pe aleea cu castani bolnavă de răcoarea toamnei, apăsând cu pași grei peste inima muribundă a vreunei frunze ruginii . Delirul febrei în care mă aflu accentuează tristețea care mă macină . Penița îmi aluneca neputincioasă, oprindu-se să respire, să-și ia aer și s-o ia de la capăt . Imaginația
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
de îndemânarea lui Ștefan care-i mângâia cu vârful limbii frunzulițele florii sale însetate de iubire, ca apoi să-i absoarbă pețiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă și să-și înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
răcorești cât mai grabnic, te rog, fii bun cu mine. Corpurile celor doi parteneri ocupați cu jocurile erotice se potriviră unul peste celălalt într-o rugăciune tainică, iar fata conducând cu pricepere masculinitatea bărbatului pe făgașul făgăduinței, umplu golul dureros, apăsându-și fesele până pătrunse adânc în tainița sa feminină în mare suferință. - Nu te abține, te vreau în întregime, vreau să te simt cât mai adânc, să-mi răscolești toată dorința de a fi a ta, să pătrunzi prin cele
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
un clinchet de-ntuneric pe ape se zvonește,/ eu cânt cu disperare, semeț, pe românește,/ colinda Bucuriei! S-o-mpart, demult aș vrea ... / Îngenunchez la capul clocotitoarei munci,/ pocalul de-ntuneric așteaptă pus pe masă,/ e ceasul putred, rana mă apasă,/ cocoșii cântă, Moartea este deasă:/ din scutecele milei Poetul vrea să iasă ... Pornind de la experiența christică, poemul propune o metaforă unică a existenței, nu de la viață la moarte, ci din moarte la înviere: „Temeți-vă de El, de cartea sa
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Ca-ntr-un circuit, creator-creație, creație-creator, consolidează legăturile dintre cele două lumi, pentru a menține echilibrul acelui „tot” primordial, ca în: „Portret de Poet...”, „Auzul mă încurcă, vederea mă învinge, Poetul sparge globul noptirilor nătânge ... ”, „De departe povara iubirii m-apasă”, „Anticul ritm îmi fracturează versul ... ”, „Tu vrei în scorburi de lumină noaptea, Poeții urcă toți Golgota mării”, „Poetul e un Dumnezeu de ceară ... ”, „Cu mâna dreaptă scriu destăinuirea”, „Auzul nepereche mă-ngână în timpan ... ”, „Îngăduie-mi să sufăr, îndurerat văd
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
de stil atât la nivelul formal al frazei (repetiție, reversiune), cât și la cel noțional (metaforă, metonimie, comparație, sinecdocă, epitet, hiperbolă, oximoron): „Covor de franjuri noaptea-mi pune-n cale,/ Poet în rugăciune am să fiu,/ pe fluturi tinerețea mă apasă,/ tăcută-mi este mâna cu care astăzi scriu ... ” O altă particularitate o constituie ceea ce numim figuri ale modificării ordinii cuvintelor (inversiunea, dislocarea, elipsa), dar și figuri ale modificării intonației, cu scop retoric, interpretativ (invocația, exclamația, interogația retorică): „Aliluia! Mântuirea și
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
când vrerea mea e afectată: ba morți sustrași și înviați, ba răstigniți și fără pată. Te rog, de-aceea, bun Părinte, să mă dezlegi de ce-s legată, iar sarcinile mele ia-le cu nemurirea deodată. Nu munți de vreme mă apasă, știut fiind că-s peste timpuri, căci tatăl meu se cheamă haos, iar mama-i noaptea din adâncuri. Mă obosesc peste măsură acești tirani și asasini, ce teatru joacă-ntreaga viață cu perfidie de haini. Se laudă că-s democrați
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
la buzele unui început de lume, o liguriță de ceai. Un sân rotund, mulează încă îndrăzneț spațiul. El freamată a chemare la viață. * * * - Nu, te rog ... nuu ... ne vede. Mâna rece sau fierbinte, nici ea nu știe cum este, o apasă și-o trage încetișor și cu grijă spre gura fierbinte. Iarba este înaltă și copacii din crângul poenii ning cu puful primăverii pământul. Ea simte pierdută apăsarea înceată. O apasă trupul vieții. Ochi ei privesc cerul. Simte că se ridică
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
rece sau fierbinte, nici ea nu știe cum este, o apasă și-o trage încetișor și cu grijă spre gura fierbinte. Iarba este înaltă și copacii din crângul poenii ning cu puful primăverii pământul. Ea simte pierdută apăsarea înceată. O apasă trupul vieții. Ochi ei privesc cerul. Simte că se ridică spre el și că zboară. - Te iubesc, șoptește-ncet și buzele-i freamătă. *** - Au adormit? - Nu știu. - Ti-am spus să nu le luăm televizor. Aia mică este șmecheră foc
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
mai mult de suferit de pe urma adulților... Am văzut adeseori copii plîngând și în privirile lor am citit durere și suferință; acea durere reflectată din ochișori nevinovați de copii, părăsiți de părinți și lipsiți de ocrotire, mă urmărește mereu și mă apasă; ce vină au acești copii, să fie pedepsiți de...soartă? Ei reprezintă viitorul și speranța unei lumi noi, o lume mai bună, decât am reușit noi să facem... Ei sunt, de multe ori, „oglinda părinților” devenind astfel fără vina lor
SĂ APĂRĂM ”CĂRAREA COPILĂRIEI” ! de DOINA THEISS în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342190_a_343519]
-
în credința sa, urmându-și calea cu aceeași voință fermă și cu neîmpuținată râvnă. În toate situațiile a avut o impunătoare și demnă ținută, fără să-și piardă cumpătul în fața oprimării crescânde și a condițiilor grele în care povoara zilnică apăsa tot mai puternic. Ierarhul Nicolae Colan a urmat exemplul înaintașilor săi, ca Simion Ștefan de la Bălgrad, Andrei Șaguna și a altor ierarhi cărturari, întreținând legături cu personalitățile laice culturale ale vremii, care au avut o influență binefăcătoare asupra Bisericii și
OMAGIUL MITROPOLITULUI NICOLAE COLAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342218_a_343547]
-
minunii De a fi român, vă cert Și-n blândețea Națiunii, Eu, Poetul, nici pe sfert Nu mă-ndur să vă mai iert... A plecat dorul în lume Rușinat săracul cum e, A plecat lăsând acasă Dorul ce cu dor apasă, A trecut cu lacrimi pragul Și s-a-nstrăinat pribeagul... A plecat de-acasă dorul, Nici stăpânii nu mai voru-l, Nici nevasta, fiica, fiul Stâlp la casă nu mai știu-l, Nici bătrânii nu mai strigu-l Când dă foamea, apa, frigul... A
GRUPAJ LIRIC PENTRU ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342210_a_343539]
-
dădeau răgaz. Timpul nu mai avea răbdare, contracțiile vizuale fără reper se clarificau, una după cealaltă, flash dupa flash, descărcările îmi distrugeau contactul auditiv și putința de opțiune. „Nu va înțelege nimeni. Se va petrece în armonie cu muzica, voi apăsa clapele pianului, încântat de alegere. Întotdeauna mi-am dorit să întâmpin instrumentul și să lecturez partitura.” Știam că drumul fusese dezvăluit demult, atunci când bifurcația devenise un sens giratoriu, fără semafoare și perpendicularități obstrucționante. Aș fi mers până la capătul său, aș
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului - Comentariu la poezia Laviniei Niculicea - Poezia Laviniei Niculicea este plină de timiditate, este poezia transmisă de un suflet singular prin trăirea stării nemărginite ce o apasă sufletește, nerealizând însă că acest lucru este infim pe lângă cealaltă jumătate a sufletului său deschis spre toate orizonturile demne - de care puțini semeni de-ai noștri ar mai fi demni în zilele de astăzi sa cultive: prietenie, dorință de cunoaștere
SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341784_a_343113]
-
Acasa > Poezie > Cantec > BUNĂ SEARA ! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1211 din 25 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Când seara și liniștea s-a lăsat, Pacea din suflet nu m-a apăsat, C-a rămas stingheră într-un colț, Lângă iubirea dintr-un bolț... În liniște am zis că tot am lăsat, Afectele și tot ce-i prea cubănat, Cu suferințele dulci de neiutat, Icoanele ce nu se las de scăpătat... C-
BUNĂ SEARA ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341844_a_343173]
-
voi plînge azi, n-o să plîng nici mîine Lacrima în suflet o ascund, dar durerea arsă Veșnic va rămîne, cufundată-n ochii mei profund Sufletul mă scrie dintr-o vină ștearsă Fără punctuație păgînă. Gîndul care-l știe zilnic mă apasă, Într-o adiere caldă de lumină! Referință Bibliografică: Suflet / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1207, Anul IV, 21 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SUFLET de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341856_a_343185]
-
fapt o bicicletă având roțile puțin mai groase pe care se montase un motoraș nou-nouț și care sforăia monoton. Și cum căscam noi ochii plini de admirație, nu știu cum face domnul Călin că se fâstâcește, nu mai știe pe ce să apese, îi venea să strige: oprește-te fă' că am ajuns! Și nu poate să mai oprească, ține drumul drept spre Suseni, noi dăm alarma în tot satul și iese lumea ca la urs. - Ce e, ce e? Don Călin, don
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
stare inițiatică, prin care se creează premizele apocatastazei). Pare a fi tiran, în realitate este cel tiranizat de labirintul-contingent: “Mărirea-i e în taină legată de acești (forma spirituală, proliferată în gregaritatea labirintului-logos)... El - el vârful mândru al celor ce apasă” (este stea esoterică, nedegajată încă de “apăsările” în dublu sens) ale ascensiunii Muntelui Inițierii. Monarhul Ascuns trece (în Împărat și proletar) prin labirintul infernal inițiatic: a) de la esotericul unul (pronume nehotărât) din ceata faquirilor, căutători ai căii (“Ah - zise unul
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
mediul teluric al trupului său, și să dea trăire artei sale. Amnarul aflat în mâna doritorului de lumină lovește cu putere cremenea, și atunci, scântei de erudiție pornesc un joc măiestru. Amarul a fost cântecul greu al durerii ce încă apasă ființa omului, acea durere fizică și sufletească ce îl răpun pe cel neinițiat. Amarul este greu ca un plumb răsturnat din cuva topitoriei sorții, ce caută, prin întinderea lui în spațiu și timp să distrugă frumusețea morală: Dormea întors amorul
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
îi otrăveau, pe nesimțite, sufletul. Ușor, ușor, avea să devină pesemne și el, ca atâția alții din Valea Jiului, un șmecher cu bani, un despot disprețuitor, demn doar de sila concitadinilor lui. Simțea toate amenințările astea și în adâncul sufletului îl apăsa mereu o grea amărăciune, ca o boală sâcâitoare. Era tot mai clar că trebuie să facă ceva pentru a-și regăsi liniștea și respectul de sine. "Schimbarea nu poate să vină așa, deodată. Alea-s povești, că apare în viața
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
șoptesc rugăciuni, să le vezi chipurile smerite... Îți zic eu, nici un rău nu poate să stea în calea credinței”. Ieșim din pădure și văd sus, pe creastă, crucea uriașă de fier. Deasupra ei, un nor fioros ca un balaur o apasă parcă pe creștet. Tunetele s-au întețit și-un vânt rece tulbură pădurea. "Uite molidul de-acolo. Vezi cum și-a ridicat ramurile? Înseamnă că ploaia e aproape. Hai să ne adăpostim în biserică”. Referință Bibliografică: OMUL si PRIETENUL MEU
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
română!”. Marți 25 ianuarie După un mic dejun... care de fapt a fost mare, Valeria ne duce să vedem orașul-capitală al jocurilor de noroc. Intrăm într-un cazinou imens. Arhiplin... lume concentrată asupra unor mașini de jucat foarte monedofage... Toți apăsau în neștire pe butoane, doar-doar or câștiga potul cel mare! Câte un zbârnâit strident pe ici-pe colo atrăgea atenția că unul dintre mușterii a câștigat câțiva firfirei credit! Firifirei care până la urmă rămâneau tot acolo... pentru a rotunji averea cazinoului
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
ascunse între pulpele fetei și începu să-i maseze fântânița complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de șir, încercări slabe de împotrivire, însă mâna i se înfipse peste cea a „agresorului”, apăsând-o și mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconștient, din dorința de a simți și mai profundă această presiune. Simți cum pe sub bikini a apărut un intrus care începu să-i mângâie nemilos de dulce mugurelul ce
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]