5,949 matches
-
zicea: —închipuie-ți cum e să ai o... o... o... pereche de pantaloni la comun! Iar în următoarele zece minute, ne prăpădeam iarăși de râs, iar hohotele ne zguduiau tot trupul, în timp ce lacrimile ni se rostogoleau pe fețele roșii și aprinse. Totul sub privirile tipilor din Mayo care ne urmăreau năuciți. Sau eu spuneam: — Nu poți să intri în gașca lor decât dacă ai picioarele la fel de lungi și aceeași măsură în talie! Și ne puneam iarăși pe râs. De fapt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am știut cât de gravă era situația fiindcă Chaquie bea pe ascuns. Ascundea sticlele sau zicea că are o migrenă, când ea, de fapt, se suia în pat cu o sticlă de băutură. Fața lui Chaquie era de un roșu aprins. Și-mi vindea tot felul de gogoși. Odată am găsit în fundul grădinii vreo douăzeci de sticle de Baccardi goale, iar ea mi-a zis că habar n-avea de unde au apărut și a aruncat vina pe niște băieți de la companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i irosiți timpul lui Vivian. Timpul ei e valoros. Vivian se așteaptă să formulați o opinie pertinentă despre cât succes va avea cartea pe piață, iar această opinie o așteaptă pronto. Când și-a terminat diatriba, câte un punct roșu aprins apăruse pe fiecare dintre obrajii lui Graham. Am observat cum Phil Stern și-a dat ochii peste cap pe ascuns. Îmi pare rău, eu... Melissa părea destul de înfricoșată. I-am zâmbit cu prietenie și mi-am făcut o notă mentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Polaroid mică, prinsă de fundul dosarului. Mi-a căzut falca. Era o fotografie cu Stanley - îmbrăcat într-un body de damă, din dantelă roz, cu o pereche de papuci de casă cu toc înalt și un ruj de un roșu aprins. Ruj și o față cu o barbă de trei zile - asta nu era niciodată o combinație de succes. Așa cum de succes nu era nici părul de pe pieptul lui Stanley, care se ițea prin dantela feminină a neglijeului. Un fior involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
secundă, noi ne alesesem cu întâlnirile contramandate - și cu niște scuze ridicole. Când Rice a reușit, în sfârșit, să ajungă la întâlnire, ne-a șocat cu aspectul ei: avea un păr răvășit, decolorat și înțepenit cu fixativ, un ruj roșu aprins, mânjit pe întreaga zonă a gurii, niște dinți și niște unghii galbene, niște ochi injectați și nefocalizați și, desigur, urmele de înțepături de ac de seringă pe brațe, care deveniseră un soi de semnătură a fetei. Morgan Rice arăta de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aici, undeva unde nici un om cu mintea întreagă n-ar fi venit cu barca. Cine crezi tu c-o să vină până aici? Pescărușul Jonathan? Eva se duse în bucătărie și făcu cafeaua. Purta niște bikini de plastic de un roșu aprins, pe care i-i împrumutase Sally. Erau destul de mici pentru ea, așa că femeia se înghesuia inconfortabil în ei și, pe deasupra, se mulau și-i intrau peste tot, fără să ascundă mare lucru, dar tot era mai bine decât să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bolnavi obscuri, care îl vor proteja. N-ar mai fi putut explica brusca năruire a meticuloasei sale strategii. Bătrân, dintr-odată, nemaiputând ocoli inevitabilul? Doar fiindcă primise cine știe ce fel de mesaj negru? Gândul se pierde și revine, scurtă luminiscență, vârful aprins al unui ac. Da, lui Mircea ar trebui să-i spună toate acestea... Dida se rotise lent, în dreptul ferestrei, spre masa festivă. Se rotise în chiar lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A-so-ci-a-ția, da, că doar nu ne lasă nici măcar dintr-o localitate în alta să ne mutăm, nici să ne mișcăm prin alte părți. — Tavi, stai locului... Tavi își retrase limba lungă roșie de pe carâmbul galben. Dar rămânea atent, vigilent. Ochii aprinși, tăciune. Venera ținea mâna pe clanță, părea calmă și avea un glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ei bine, nu. Suntem diferiți, puișor, vom rămâne așa. Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înainte de a ieși. Se oprise, se simțea. Tolea stătea întors cu spatele, să nu-l vadă, dar a simțit când musafirul avusese o ultimă ezitare și se oprise. Nu mai scârțâiau nici ușile, totul se oprise. Ușile iarăși scârțâiau, rămăsese aprinsă lampa mică de la casetofon, pașii solemni ai străinului se apropiau din nou. Da, umbra ajunsese din nou în spatele său, lipită de spatele său. A durat mult puțin, greu de spus. Era palid ca un mort și a tot așteptat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să mă mângâie pe picior. Altă dată, răposata Jean Harlow s-a întors din mormânt ca să facă pătimaș dragoste cu mine în camera 427. Dar mai era și profesoara de franceză, Mademoiselle Des Fôrets, quebecoasa cu picioare frumoase, ruj roșu aprins și ochi căprui și umezi. Ca să nu mai pomenesc de Hank Miller din a doișpea, fundașul echipei și preferatul fetelor. Cred că Hank m-ar fi omorât în bătaie dacă ar fi aflat ce-i făceam în visurile mele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu, peste chip îmi trece un vânticel ușor. Înaintez alene împreună cu cei trei însoțitori și cu câinele, nutrind gânduri absurde. Stanley ne informează că proprietatea se întinde pe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e închis. Îmi arunc pantofii din picioare și mă întind pe pat. Vreau doar să mă relaxez câteva minute înainte să mă demachiez și să mă dezbrac. Apoi o să-l sun din nou. În cinci minute am adormit. Cu lumina aprinsă. Capitolul 6tc " Capitolul 6" Tata cântă la pian. Cântă Dunărea albastră și o tot cântă de vreo șase luni încoace. Execuția tot groaznică e. Tata a ieșit la pensie acum șase luni. Și s-a apucat de pian a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îl fac este să mă duc la baie să văd cum arăt. Nu e o priveliște plăcută. Arăt ca un travestit. Scot un șervețel și îmi șterg jumate din smacul de culoarea ciocolatei de pe față. Îmi dau cu ruj roșu aprins și cu fard de ochi albastru electric. Gata, deja încep să par mai vie. Apoi mă îndrept spre camera echipajului de zbor și verific grila ca să văd cine mai zboară cu mine azi. Îmi stă inima-n loc. Șefa echipajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
inimă, pe care o cunosc prea bine. Par mai degrabă mamă și fiică decât mătușă și nepoată. Amândouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decât al mamei -, amândouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amândouă râd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scări. Atmosfera din departamentul de marketing Îmi amintește un pic de petrecerile pe care le dădeam În dormitorul meu, În clasa a șasea. Unii se piaptănă energic sau se dau cu parfum, alții fac ordine rapidă În hârtii și bârfesc aprins. Când trec pe lângă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dând mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spart de emoție. Poți să le iei tu. — Poftim ? Le privesc Îngrozită. Nu ! Connor, ia-le tu ! Sunt ale tale ! — Nu, ia-le tu. Știu cu ce nerăbdare așteptai să-i asculți pe cei de la Dennisson Quartet. Îmi Împinge biletele aprins colorate În palmă și-mi Închide degetele deasupra lor. — Connor... Înghit În sec. Pur și simplu nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fac. Nu, mulțumesc. E OK. Iau o hotărâre intempestivă. Schimbăm planul. Mergem la Antonio. — Pot să chem mașina... Începe Jack. Nu avem nevoie de mașină ! Pornesc cu pași fermi către bulevard și, slavă Cerului, se apropie un taxi cu lumința aprinsă, semn că e liber. Îl opresc scurt, deschid ușa pentru Jack și zic șoferului: — Bună seara, La Antonio’s, pe Sanderstead Road, În Clapham, vă rog. Ura ! M-am comportat hotărât, ca un adult, și situația a fost salvată. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la zece, ea venea triumfală în odaie, cu cana de ceai îndulcit cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe aruncate în mijlocul covorului cu dezinvoltura unor lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de corpurile străine care-mi circulă liber pe faringe, provocându-mi o greață nervoasă, gripa îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întoarce“, ar mânca acolo la dulce, cataifuri, baclavale, sarailii, ar mânca pân-ar da la boboci.) Spre ajutorarea însănătoșirii mele, pe lângă lecturi începuseră, încă din octombrie, să vină diminețile cețoase care nu mai treceau în zi, în care felinarele rămâneau aprinse, ca într-o iarnă timpurie. După apa abia dezmorțită de la duș, îmi mai permit jumătate de oră de zăbavă cu Moarte la Veneția, la o recitire care nu poate să-mi facă decât rău, să adune la răul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din fundul curții, pe urmă urmărirea se percepe doar sonor pe după casă, de-acolo omul și animalul se întorc alergând - ajunși la poartă, omul se aruncă cu cuțitul în gâtul animalului, sfârșit inevitabil, filmul se colorează într-un roșu arterial aprins. În drum, câteva femei tropăie cu cizmele prin zăpadă, înghețate, se vede, de prea mult stat pe loc. De pe strada cu biserica Sfântul Mina vin alți oameni, vecinul descalecă în fine greoi de pe porcul care nu mai mișcă. Eliberat, porcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că numai eu îmi par mie însumi amorf și stupid într-o conversație pe o temă oarecare. De când am „căzut bolnav“ (ca să mă exprim așa patetic), creierul meu parcă ar avea totuși mult mai multe zone solicitate, mai multe becuri aprinse decât înainte, în fluxul traiului linear între casă, birou și crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât de frigul de criptă, în care auzisem la televizor că au fost lăsați cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de trenul de dimineață - sunt pe drum de la șase dimineața, spre un sat dezlegat de restul țării. După-masă va trebui neapărat să-l explorez, rupându-mă de țara de unde vin: sting lumina (în cămăruța destul de întunecată ca lumina să stea aprinsă toată ziua) și pălăria albă a lui A. îmi taie imediat calea. În cămăruța închiriată cu două sute de mii pe noapte, unchiu-meu pare chiar mai aproape decât acasă. Hârtiile lui le găsesc dimineața amestecate de vânt într-un haloimăs cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
rău oricum: dacă n-a aprins, face pe lângă vas, dacă a aprins lumina, rămâne uitată așa, trebuie să mă duc să sting; într-o noapte trecută, unchiu-meu chiar m-a speriat, țintindu-mă de departe cu punctul luminos al țigării aprinse, din care trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l privesc cu un fel de zâmbet misterios în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Tony se scoală după trei-cinci minute din așternutul pe care trupul n-a apucat încă să-l încălzească, își târșâie pașii afară din cameră la veceu pentru treaba mică, se întoarce abia acum pentru culcarea definitivă, uitând lumina la veceu aprinsă... Dacă la mine găsește lumină, mă trezesc cu el în cămăruță, râzând complice: Ce, generale, nici tu nu poți să dormi? Somnul prost parcă e un motiv de mândrie, cred că ai observat că numai de oamenii serioși, frământați nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]