26,366 matches
-
mâna stângă. Se deplasa de parcă ar fi alunecat, cu un mers nonșalant și sfios. Aveam impresia că o mai văzusem și că o cunoșteam. Dar o distanță destul de mare mă despărțea de ea și de-abia o zăream. N-am apucat să-mi dau seama cum de, brusc, dispăruse. Am rămas acolo, stupefiat, incapabil de cea mai mică mișcare. O văzusem cu ochii mei trecând prin fața mea, risipindu-se. Era o ființă în carne și oase sau o fantomă? Visasem, fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmi apăsa pe cap și că pereții deveniseră peste măsură de groși, că pieptul era gata să-mi explodeze. Vedeam încețoșat. Multă vreme, am fixat cu o privire năucă grinzile camerei; le număram, apoi o luam de la capăt. Nici n-apucasem bine să închid ochii, că auzii un zgomot. Doica mătura încăperea. Îmi adusese prânzul sus; puteam să-l văd pe bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Nu-l vedeam decât pe măcelar, în colț, la stânga. Și gesturile sale care, observate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
peste tot orașul. Era o vreme teribilă și plăcută. Nu știu de ce mă simțeam aplecat spre pământ. Atmosfera asta îmi dădea mereu idei de moarte. Dar, acum că moartea îmi arăta fața ei sângeroasă și că mâinile ei osoase mă apucaseră de gât, de-abia acum mă hotărâi. Eram obligat să o implic și pe târfă în treaba asta, doar pentru a o împiedica să spună după ce voi fi murit: „Dumnezeu să aibă milă de el, acum s-a liniștit!“ Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ziar central că nu e băgată În seamă de conducerea teatrului pe care la slujit cu succes, timp de 63 de ani. E dreptul ei. Dreptul meu e acela de a-i căina pe actorii, la fel de mari, care n-au apucat vîrsta asta ; și de-a o da ca exem plu pe marea Aura Buzescu care, după pensionare, s-a automarginalizat, refuzînd să mai urce pe scenă. Pe Lev Dodin cred că l-a caracterizat, impecabil, prietenul său celebru, Peter Brook
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Predau și la un masterat Cehov. L-am și montat, de trei ori. Și totuși, nu de mult, pe cînd Începeam cu studenții actele 3 & 4 din Trei surori, Într-o sală improprie, la un 28 demisol deloc prietenos, mă apucau emoțiile, speriat (cantotdeauna) de ipoteza eșecului. Hm... În Adevărul literar & artistic dau peste un elogiu adus noii directoare a Naționalului timișorean. Iată ce spune tînăra cronicară (sic!) despre managerul lăcașului :” CÎte teatre din România se pot mîndri cu un director
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dat superlativului un Înțeles.[...] Ar mai exista o pricină, pentru care procedez cu foarte multă prudență În folosirea termenului : prea Își bat joc de el cronicarii sportive și redactorii unor publicații, utilizîndu-l prostește...” Sincer să fiu, și pe mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
gizori, cincisprezece scenografi, cincisprezece dramaturgi. Dar tot pentru un loc concurează (practic!) numai cinci cri tici sau cinci regizori ai teatrului radiofonic...hm! Asta e regula jocului. Din păcate... Și ca să nu ne depărtăm de subiect : ce i-o fi apucat pe 50% din premianții recentei ediții a Galei să mulțumească, În exces, tuturor rudelor, colegilor, vecinilor, tehnicienilor, portarilor de teatre, nou-născuților etc.? Săracă fantezie la discursuri mai au oamenii ăștia, tată!... Și o altă ciudățenie : toți se fereau de momentul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
expresie) : dar le are, tată! Le știe! Le pipăie! Le aruncă la coșul de gunoi al esteticii ! O dovadă? „În teatru se fură pe față și pe rupte. Actorii fură mimînd, regizorii fură mințind că au o idee cînd se apucă de un text cînd, de fapt, nu au nici una, spectatorii sunt furați de scrobeli...Criticii fură pentru că perpetuează un model empatic, impresionist...” Păi dacă toți fură, fătucă, ce mai chichirez zăbavă pe la cele teatre? Sau om găsi, cu timpul și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
diferite, Între care trebuia să fugim ca disperații, ca să nu Înceapă fără noi. Zilnic, discuții asupra montărilor vizionate. Masa și, la ora 24, culcarea. Dimineața, la ora 8, trezirea. Șapte zile teribil de obositoare, dar minunate, sub aspect profesional. Am apucat să mă plimb abia În a opta, după terminarea com petiției... Am văzut lucruri interesante, am cunoscut oameni importanți, am Învățat să fac și un altfel de teatru. Mi-au plăcut teribil cehii (Facerea lumii - montare excepțională, de umbre animate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
n-ar fi suportat tortura și, prin 1952, ar fi murit În În chisoare. Ar fi fost reabilitat În 1967 și ar fi devenit erou na țional În 1968”. Ce sfîrșit (virtual) palpitant! Sau poate, mai bine că n-a apucat comunismul : acum e erou ...internațional! La Bacău, Mircea Daneliuc ne povestește la masă, că vrea să iasă la pensie, dar i s-a calculat o pensie de numai... 395 de lei! Ptiu! În timpul acesta, popularul Jean Constantin se vaită, Într-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fix În timpul În care eu mă chinuiam În microbuzul București/Iași. Acum stau. Aștept să obosească D. Apoi, să mapuc și eu , În fine, de „tăiat” piesa... A fost o vreme În care, dacă nu erai ateu, o pățeai (am apucat-o). A venit vremea În care, dacă nu ești bigot, o pățești ( o trăiesc)...Hm! CÎte orgolii și afaceri oneroase, cîtă obtuzitate și ipo crizie, cît sadism și absurd se consumă, de secole, sub scu tul acestei lupte religioase, care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bun decît ești În realitate; și estetică - deoarece În lumina reflectoarelor poți arăta mai bine decît pe stradă. Important este să păstrezi controlul asupra acestei „poliedrice identități ” ! Just! Trec În revistă o promoție de actori apropiată de mine (i-am apucat În facultate). O promoție bună. Ce s-a Întîmplat cu componenții ei În cele doar trei decenii, de cînd au terminat studiile? E interesant de calculat : din 36 de actori, numai 18 profesează. Restul, fie au decedat, fie au emigrat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Sanitare de la Rădăuți? S-au deghizatără-n căldărari, teteo, ca să poată observa mai bine mînăriile de la hala de carne. Așa, da! Într-un ziar găsesc un calambur care-mi place : „Veșnicia s-a născut la site!”. Ce credeți că s-au apucat să creeze americanii? Pisica... pentru alergici! Un exemplar costă doar 4.000 de dolari. Pe cînd ...politicianul pentru alergici? Poa’ să coste și 100.000 de dolari : punem toți mînă de la mînă, și-l instalăm În fruntea țării. Un cuvînt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
serioasă Îi va fura din timpul și energia destinate scrisului. Trist este cu-atît mai mult faptul că, atunci cînd, În fine, a găsit femeia ideală, femeia pe care o iubea cu asupra de măsură, actrița Olga Knipper, n-a mai apucat să se bucure de fericirea promisă, din cauza bolii. Am putea spune că de fapt, Cehov s-a Îndrăgostit cînd ...Începuse deja să moară - așa cum Hamlet a ucis abia cînd otrava-i intrase În sînge. Este mîhnitor să citești despre prima
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Sahalin, spre exemplu!), ori În făcînd vizite ne lucrative la bolnavi („Bolnavii se Înghesuie aici și mă hărțuiesc: am văzut vreo cîteva sute În cursul verii și n-am cîști gat decît o rublă!”mărturisea În septembrie 1885). Dacă te apuci să calculezi cîte ore Îi rămîneau pentru scris și citit, deduci că maximum două , pe zi... Altă bizarerie : deși a rămas unul dintre marii dra maturgi ai lumii, Anton Pavlovici a cunoscut, la majoritatea premierelor textelor sale, eșecul. Era disperat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Așa cum la fel de trist e și faptul că această glorioasă conștientizare se produce întotdeauna cam târzior, când zăresc privirile iritate și gurile lejer pungite ale interlocutorilor. Atunci îmi găsesc scuza că ăștia nu prea au simțul umorului. Da' ce m-a apucat pe mine să încep așa? Ei, poftim! Așa mi-a venit și gata, ce n-ndietilamina mea! Trebuie să spun totuși că toată povestea asta i-o propusesem pentru a fi scrisă unui prieten de-al lui frate-miu, unul care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i trebuiască musai. Normal că-i spui să și le cumpere chiar dumnealui, fiindcă altminteri, în mod sigur, o să-i iei altceva. Îi dai banii așteptându-te ca a doua zi să apară cu toate minunile alea și să se apuce de treabă. În cel mai fericit caz, meseriașul apare cu vreo trei ceasuri mai târziu decât ora convenită. Se poate întâmpla să-ți dea și niscaiva explicații, dar de obicei nu se produc asemenea minuni. Vine nervos, înjurându-i pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ți rânjește sfidător din pardoseală. Când te întorci, îți face socoteala și-ți mai adaugă o j'ma de milion, că a trebuit să spargă cu mâna betonu' ăla. Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele și te apuci să faci curat după el. Înainte să plece, își mai aruncă un ochi critic prin baie, apoi se spală fornăind până la brâu. O face iute, jegoșindu-ți după aceea prosopul, cu care oricum va da discret un lustru pantofilor. Ei bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Învățământului. În orice caz, era plin de draci și se simțea dator să boscorodească și să mârâie la toată lumea. Avea pur și simplu un puseu de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să socializeze cu alți colegi la porcăria aia de bistrou care tocmai se deschisese pe lângă facultate. Vorba vine bistrou. Era mai degrabă un gen de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am pus de o cafea și m-am instalat în fața calculatorului pentru câteva done ușoare, așa, cât să-mi îndulcesc următoarele două ceasuri alocate îmbunătățirii marelui proiect pe care trebuia să i-l prezint luni moșului. Bineînțeles că m-a apucat prânzul jucând. Noroc că m-a sunat tata să mă invite la masă. Am mâncat împreună, sporovăind cumsecade. Pe la trei după-amiază m-am întors acasă. În mai puțin de o oră am rasolit lucrarea, știind că oricum Băși o să-mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el procentul ăla de dreptate al lui. Fiind deci pe cât de rațional, pe atât de mărinimos, n-am zis nimic de felul ăsta, ci am scos un "Nu-i nicio problemă. Las' că dacă oi avea nițeluș timp, poate m-apuc să scriu chiar eu scenariul ăsta. Da, da! În vacanță, cumva... Văd eu". Sorții au făcut să cădem din primul tur cu echipa mazetelor. Nu pot să ascund că m-am bucurat. Împușcam doi iepuri dintr-o dată. Primul iepuroi ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lipsă de argumente. Dă din umeri tăcut, parcă răspunzând unei grave și de nepătruns interogații interioare, una pe care nu o poate rezolva decât prin resemnare. Se uită-n jur și întreabă cam oțărât: "Bun. Si acu' se fasem?" " Ne apucăm cu mâinile de amândouă bucile și ne dăm cu curu' dă pământ!", vine imediat soluția coanei Cateluța, care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare zvâcnire etică: "Săraca nevastă-ta! Vai dă capu' ei cu așa un cotoi bețiv la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bucile și ne dăm cu curu' dă pământ!", vine imediat soluția coanei Cateluța, care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare zvâcnire etică: "Săraca nevastă-ta! Vai dă capu' ei cu așa un cotoi bețiv la ușă!". "Ei, acu' te apucă griza aia mare dă nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă dă să întinde cu tosi pă la cantină", se simți el dator să-i reamintească vindicativ. Urmă și mai nervos: "Da' tu?". "Io ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mea?" "A! Te faci că nu mai ții minte, nu?" "Să mor, dă mă stiu vinovat dă seva!" " Da' cine a scăpat păhăruțu' ăla dă țuică pă jos, dă să umpluse toată casa dă miros, ă? Trăznea, nu alta. Și apucă-te, Cateluțo, și șmotruiește, dășchide toate ferestrele să să facă corent, să iasă duhoarea dân casă..." "Ei, las', las' că nu si-a părut rău după aia...", surâde junele-prim seducător și insinuant, degajând o masculină siguranță de sine. Madam Cateluța
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
top de muzică, asculți toate melodiile alea. Așa că cine trebuie s-o facă, în măsa-n cur de cărți? Că-s o grămadă, nene!" "Știu, mă, că-s o grămadă, mie-mi spui!?" "Și atunci? Nu-mi zi că o să te-apuci tu acum să le citești pe toate, că nu te cred. Sau te gândești tot la negru' ăla de-mi ziseseși mai-nainte?" "Noo, nene, am eu o soluție și la problema asta. Doar nu-s dusă cu capu' să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]