15,564 matches
-
din Franța 55. Idealul asimilaționist francez a fost supus unui atac din ce În cemai virulent În ultimele decenii, odată cu invazia musulmanilor și a altor imigranți. În Marsilia, al doilea oraș francez ca mărime, În care 10% din populație este arabă și 17% musulmană, problema se pune astfel: Care este cultura franceză autentică? „Nu mai suntem o Franță a baghetelor și beretelor, ci una a lui Allah-u akbar și a moscheelor”, a remarcat sarcastic Mustapha Zergour, directorul unui post de radio
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
exercitată de cultură asupra spațiului. Mai precis, dacă doi oameni aparținând unor culturi diferite se întâlnesc, spre exemplu un englez care este obișnuit să păstreze un spațiu mai extins între el și o altă persoană și un latin sau un arab (pentru care spațiul dintre persoane este mai redus), s-a observat că latinul/arabul tinde să se apropie de englez, moment în care englezul se mută insesizabil cu un pas în spate pentru a reinstaura o distanță confortabilă, motiv pentru
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se întâlnesc, spre exemplu un englez care este obișnuit să păstreze un spațiu mai extins între el și o altă persoană și un latin sau un arab (pentru care spațiul dintre persoane este mai redus), s-a observat că latinul/arabul tinde să se apropie de englez, moment în care englezul se mută insesizabil cu un pas în spate pentru a reinstaura o distanță confortabilă, motiv pentru cel din prima categorie (pentru care distanța este inconfortabilă din cauza mărimii) să facă un
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în sociologie, la Universitatea din București, în 1933, cu teza Elemente de metodologie politică, sub îndrumarea lui D. Gusti. De sub tipar îi ies plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932) și Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una (1933), precum și romanul Prințesa Dactilo (1933), iscălit cu pseudonimul Allan Lee. Alt roman, Fata Morgana, din care apar fragmente în „Cuvântul”, era anunțat de o editură pentru sfârșitul anului 1933. Ulterior energia
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Dactilo, text în care totuși jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe tiparul romanului polițist de serie. De avangardism țin întrucâtva larga întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului, senzualismul potențat al unora din Poeme arabe. Un anume spirit modernist se află infuzat și versurilor din placheta de debut a lui S. Pe urmele lui Sandu Tudor, ce „reînnoise cântarea [...] de exaltare extatică” (Contra domo), țintind atingerea stării isihastice, în Al Sfintei cuvioase Paraschiva cea Nouă
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
poeziei religioase românești. SCRIERI: Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist, București, 1931; Pregătiri pentru călătoria din urmă, București, 1932; Prințesa Dactilo, București, 1933; Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare, București, 1944. Traduceri: Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una, București, 1933. Repere bibliografice: Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, II, îngr. Marin Diaconu, București, 1996, 135-157, 271-276; Arghezi, Scrieri, XXV, 229-230; Al. Sahia, Scrieri, îngr. și pref. Valentina Marin Curticeanu, București
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
ADV, 1932, 14 853; Călinescu, Cronici, II, 34-36; Pompiliu Constantinescu, [Paul Sterian], VRA, 1932, 241, 1933, 317; n.crev. [N. Crevedia], D. Paul Sterian, „Calendarul”, 1932, 105; Radu Brateș, „Pregătiri pentru călătoria din urmă”, GR, 1933, 3; Constantin Micu, „Poeme arabe”, „Herald”, 1933, 2; Ion Plăeșu [Mircea Eliade], „Poeme arabe”, „Credința”, 1933, 4; Al. Robot, Două volume de poezii, RP, 1934, 4 801; Predescu, Encicl., 812; Călinescu, Ist. lit. (1941), 800-801, Ist. lit.(1982), 884-885; Șerban Cioculescu, „Războiul nevăzut”, „Ecoul”, 1944
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Constantinescu, [Paul Sterian], VRA, 1932, 241, 1933, 317; n.crev. [N. Crevedia], D. Paul Sterian, „Calendarul”, 1932, 105; Radu Brateș, „Pregătiri pentru călătoria din urmă”, GR, 1933, 3; Constantin Micu, „Poeme arabe”, „Herald”, 1933, 2; Ion Plăeșu [Mircea Eliade], „Poeme arabe”, „Credința”, 1933, 4; Al. Robot, Două volume de poezii, RP, 1934, 4 801; Predescu, Encicl., 812; Călinescu, Ist. lit. (1941), 800-801, Ist. lit.(1982), 884-885; Șerban Cioculescu, „Războiul nevăzut”, „Ecoul”, 1944, 135; Crohmălniceanu, Literatura, II, 322-327; Micu, „Gândirea”, 646-653; Andrei
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
victoria n-a fost definitivă: convertirile forțate realizate prin mijloace polițienești nu au dus la încetarea ostilității față de catolici, și donatiștii au continuat să existe în Africa și sub dominația ulterioară a vandalilor, pentru a întîmpina apoi cu entuziasm invazia arabă. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (Psalmus contra partem Donati, Contra epistulam Parmeniani, De baptismo: M. Petschenig); 52, 1908 (Contra litteras Petiliani, Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum, Contra Cresconium: M. Petschenig); 53, 1910 (De unico baptismo, Breviculus și alte opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cîteva, în parte în culegerile de documente privitoare la conciliul de la Efes; Angelo Mai și, într-o măsură mai mică, Philip Edward Pusey au adăugat alte piese la dosar, care s-a îmbogățit cu texte și fragmente diverse în coptă, arabă și etiopiană, în general de autenticitate îndoielnică sau pur și simplu neautentice. Dintre cele 22 de omilii editate de Migne (care a utilizat rezultatele cercetărilor lui Mai) se disting unele rostite la Efes și axate pe teologia întrupării și pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nesigură este și paternitatea unei predici despre botezul Domnului, publicată în 1969, și a unei predici ținute în Biserica Sfîntului Ioan și păstrate în etiopiană. Fals e un lung panegiric al Sfîntului Gheorghe, transmis sub numele lui Teodot în coptă, arabă și etiopiană. în Synodicon contra Tragediei lui Irineu se găsește, în traducere latină, un fragment, cu siguranță autentic, dintr-o scrisoare a lui Teodot adresată unui călugăr pe nume Vitalis, care este îndemnat să se păzească de doctrina lui Nestorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există, de asemenea, culegeri în siriacă, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slava veche și sogdiană. Bibliografie. Indicații precise despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, nr. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.-C. Guy, Les apophtegmes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel ce ne rănește trebuie văzut ca un binefăcător, ca un leac trimis de Isus ca să ne vindece de suferințele noastre. Există și versiuni în armeană, georgiană și arabă ale acestei opere. Bibliografie. Ediția din PG 78, 1680-1700 e bazată pe un manuscris incomplet. Ediție completă: Augoustinos Iordanites, „Tou hosiou patros hêmôn abba Zôsima kephalaia pany ophelima”, în Nea Siôn 12 (1912), pp. 697-701; 854-865; 12 (1913), pp. 93-100
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că toate biografiile formează în viziunea lui un proiect unic. Acest grup de biografii mai scurte, scrise după primele două, cuprinde viețile lui Ioan, Chiriac, Teodosie, Teognios și Avram; ultima ne-a parvenit incompletă în greacă, dar completă în traducere arabă. Biografiile lui Teodosie și Teognios sînt foarte scurte, pentru că existau deja panegirice dedicate lor, compuse de Teodor, un călugăr din mănăstirea lui Teodosie, și, respectiv, de Pavel Elinul; confruntînd aceste două opere, ajunse pînă la noi, cu textele lui Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Praglia, Praglia, 1990. Studii: B. Flusin, Miracle et histoire dans l’œuvre de Cyrille de Scitopolis, Et. Augustiniennes, Paris, 1983. e) Ioan Rufus, episcop de Maiuma Ceea ce știm despre el provine din indicii pe care le găsim în opera sa. Arab din Palestina meridională, probabil din Ascalona, Ioan a studiat dreptul la Beirut și a fost hirotonit preot între 476 și 478 la Antiohia de către patriarhul monofizit Petru Fulon, al cărui succesor desemnat fusese. I se mai spunea și Ioan din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a trăit Andrei, arhiepiscop de Cezareea, în Capadocia, nu constituie o informație absolut certă. în vremea acestui exeget, Ierusalimul se afla încă sub stăpînirea Imperiului Bizantin, deci Andrei a trăit înainte de 637, cînd orașul sfînt a fost cucerit de arabi. El polemizează cu Ecumenius, pe care nu-l menționează însă în mod clar, și spune că acesta e încă în viață în acea perioadă. Și Andrei a scris un Comentariu la Apocalipsă, împărțit în douăzeci și patru de tratate, fiecare alcătuit din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând spre trăirea sceptic-hedonistă a vieții, si evidențiază motive orientale care vor pătrunde ulterior în lirica europeană. Tălmăcirile sale reușesc să reconstituie, îndeosebi în formă condensata a robaiului, rafinamentele unei poezii
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
arătat S. operei misticului persan Djalal ud-Din Rumi (secolul al XIII-lea), din al carui Poem spiritual, supranumit „Coranul persan” sau „Coranul lăuntric”, chintesența a reflecției sufite și sinteză a ideilor filosofice de la neoplatonism la gândirea orientala (chineză, indiană, persana, arabă), comparabil cu Divină Commedia dantesca, a transpus întinse pasaje în distihuri. SCRIERI: Iedera, București, 1968. Traduceri: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Catrene persane (Robaiat), pref. trad., București, 1974; ed. pref. trad., cuvânt înainte Ahmad Fard Hosseini, [București], 2002; Trei poeți persani
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
fiind simbolizați prin două coarne mai mici (49, 1). Norelli consideră că „această distincție între cele două coarne, străină de Apoc. 13, a fost determinată de identificarea cornului de la Dan. 7, 8 cu Anticristul”. Potrivit fragmentelor 11‑13 din comentariul arab la Apocalipsă, Anticristul ar fi capul fiarei marine (aceeași îndepărtare de textul original), care va fi disprețuită („rana”) și care se va „vindeca” prin „semne și minuni”. Cele două coarne reprezintă aici Legea și Profeții (cap. 11). Să revenim la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
donatismul apare în Africa, la puțin timp după „marea persecuție” din 303‑305. Ajunge la apogeu chiar în vremea în care Augustin devine preot, apoi episcop (în jurul anului 390), pentru a dispărea definitiv în secolul al VII‑lea, după cucerirea arabă. În opinia lui Frend, donatismul îmbină ultraspiritualismul lui Tertulian și puritismul lui Ciprian. De la Tertulian, teologia donatistă preia teoria potrivit căreia, între Biserică și lume ar exista o opoziție metafizică insurmontabilă, orice compromis cu aceasta din urmă reprezentând o abdicare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vicario di Satana, Gênes, 1944 (réimpr. 1988). Aune, D.E., „Magic in Early Christianity”, ANRW, 23, 2, 1980, pp. 1507-1557. Avi-Yonah, M., The Jews under Roman and Byzantine Rule. A Political History of Palestine from the Bar Kochba War to the Arab Conquest, 2e éd., New YorkJérusalem, 1984. Ayan Calvo, J.J., „Escatología cósmica y Sagrada Escritura en Ireneo de Lyon”, Annali di storia dell’esegesi, 16/1, 1999, pp. 197-233. B. Sesboüé, Tout récapituler dans le Christ, Paris, 2000. Babcock, W.S.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Brent, A., „Antichrist”, în Encyclopaedia of Religion and Ethics, 1, col. 579-581. Brent, A., Hippolytus and the Roman Church in the Third Century, Leyde, 1995. Brisson, J.P., Autonomisme et christianisme dans l’Afrique romaine de Septime Sévère à l’invasion arabe, Paris, 1958. Brown, P., La Vie de saint Augustin, nlle. éd. augmentée, traduit de l’anglais par Brown, R.E., The Epistles of John, The Anchor Bible 30, New York, 1982. Buzy, D., „Antéchrist”, in Dictionnaire de la Bible. Supplément I, pp. 297-305
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1647. Mara, M.M. „Agostino e il millenarismo”, în Annali di storia dell’esegesi, 15/1, 1998, pp. 217-230. Maraval, P., Les Persécutions des chrétiens durant les quatre premiers siècles, Paris, 1992. Maraval, P., Le Christianisme de Constantin à la conquête arabe, Paris, 1997. Marshall, I.H., 1 & 2 Thessalonians, Grand Rapids, 1978. Marshall, I.H., The Epistles of John, Grand Rapids, 1978. Mazzaferri, F.D., The Genre of the Book of Revelation from a Source-Critical Perspective, Berlin, New York, 1989. Mazzucco, C.; Pietrella, E., „Il
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Petru. Reluăm aici subiectul cu unele nuanțe și citând câteva elemente noi. Despre această revoltă, cf. lucrările lui M. Avi‑Yonah, The Jews under Roman and Byzantine Rule. A Political History of Palestine from the Bar Kochba War to the Arab Conquest, New York‑Jerusalem, 19842; M. Mor, The Bar‑Kochba Revolution, Its Extent and Effect, Ierusalim, 1991; C. Saulnier în colaborare cu Ch. Perrot, Histoire d’Israël, vol. III, De la conquête d’Alexandre à la destruction du temple (331 a.C.-135
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
op. cit., p. 15). . Cf. introducerea făcută de P. Agaësse, ibidem, pp. 15‑20. . 1, 12; 2, 2‑3; 3, 7; 6, 2; 6, 13. . J.‑P. Brisson, Autonomisme et christianisme dans l’Afrique romaine de Septime Sévère à l’invasion arabe, Paris, 1958; W.H.C. Frend, The Donatist Church, a movement of protest in Roman North Africa, Oxford, ed. a 2‑a, 1971; idem, „Donatisme”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme, Paris, 1990, t. I, pp. 716‑724; R. Crespin, Ministère et
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]