8,255 matches
-
de parcă aș fi fost. I-am anunțat pe cei de la Centru: Se întâmplă ceva ciudat cu mine. Acestea sunt simptomele.» Mi-au spus că e destul de grav și că trebuie să iau metroul până la Ningyōchō și să cobor acolo. Au aranjat ca metroul care era oprit în stație să înainteze. M-am dus la doctorul care era de serviciu în stație. «Nu te pot ajuta, du-te la spitalul Sfântul Luca», mi-a spus. M-am dus în biroul din stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
făcea cutiile în care sunt băgate produsele: cutii de ciocolată, de săpun și altele. După doisprezece ani a trecut la legătorie. Editează mai mult reviste și mai puțin cărți. La intrare se află o vitrină de sticlă în care sunt aranjate exemplare din reviste cunoscute. E mult mai distractiv să scoată reviste, pentru că sunt diferite la fiecare număr, decât să facă aceleași cutii la nesfârșit. Îl înțeleg. E mic de statură, slăbuț, sprinten. Pare „un tată sârguincios“. Oricât de mult mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Tata s-a liniștit și mi-a spus: «Acum știm. Poți să pleci când îți poftește inima.» Dacă se întorcea el, eu eram în plus acolo. Am plecat imediat la Tokio. În 1951. Aveam douăzeci și unu de ani. Nu aveam nimic aranjat în Tokio. Eu acționez fără să mă gândesc prea mult. De aceea am avut multe eșecuri. Mereu mă gândesc: «Ce bine ar fi fost dacă nu aș fi făcut asta, dacă nu aș fi zis asta!» Însă, odată ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am văzut că un observator a început să scrie ceva pe tabla cu anunțuri. Am citit: «Deoarece la Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, pe linia Hibiya nu se mai circulă.» «Ce păcat! De acum urma ora de vârf!» Aranjasem totul și mă pregăteam pentru marea nebunie. Am citit anunțul și am fost un pic dezamăgită. Cu toate că eram gata. M-am gândit să mă odihnesc puțin, mi-am adus un scaun și m-am așezat. M-am aplecat un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Înainte de asta, m-am aprovizionat cu miso. Mai înainte făceam lucrul ăsta în aprilie, dar de când a apărut pe lume lui Eiji, îl procur cu o lună înainte. Pe 18 făceam rost de el, iar pe 19 am spălam și aranjam vasele pentru miso. Asta mă ținea ocupată. Pe data de 20 a fost vreme frumoasă, așa că am spălat rufele, am făcut unele comisioane. În dimineața aceea soțul meu se dusese să curețe merii din livadă, iar mie îmi crescuse puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prefecture Kanagawa. Atunci locuiam în Massachusetts, dar mă întorsesem in Japonia pentru două săptămâni, pe timpul vacanței de primăvară. Fără televizor sau radio în casă, nu aveam nici cea mai mică idee despre ceea ce se întâmplase în oraș. Ascultam muzică și aranjam cărțile în rafturi. Nu era nici un nor pe cer, era o dimineață liniștită. Îmi amintesc bine. În jurul orei 10.00 am primit un telefon de la o cunoștință de-a mea care lucrează în media. „Ceva nebunesc s-a întâmplat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o jumătate de zi numai prepararea mâncării. Munceam fără întrerupere. Dacă erau o sută de samana, făceam o sută de porții pe care le puneam în fața altarului. Nu numai că le pregăteam, dar trebuia să le duceam și să le aranjăm în camera cu altar. Apoi le împărțeam samanilor. Meniul era stabilit de superiori. Cred că avea la bază valoarea nutritivă pe care japonezii o consideră astăzi necesară. Din punctul acesta de vedere nu erau probleme. Gustul? Uneori serveam și oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un anumit punct, dar mi se părea că, dacă voi spune mai mult, oamenii îmi vor afla slăbiciunile și nu puteam lăsa asta să se întâmple. Nu-mi mai este greu să mă confesez. Rudele mele au încercat să-mi aranjeze întâlniri ca să mă mărit. Îmi spuneau că a venit vremea să mă așez la casa mea. Cred că oamenii care au fost în Aum și au la activ crime brutale, nu ar trebui să se căsătorească. Normal că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ai ce face și ți-a trezit curiozitatea, atunci îl urmezi pe dâra de naftalină care persistă în aer mult timp după trecerea lui. îl vei vedea oprindu-se în dreptul unei case, scoțând un carnețel și verificând atent adresa. își aranjează apoi ținuta, ia o postură cât mai distinsă și bate discret la ușă. Pe perioada așteptării își pregătește atent mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu care conviețuia în bună înțelegere și care-i umpleau lesne golul lăsat de lipsa de rude, prieteni sau cunoscuți. După mulți ani, știa pe dinafară uriașa arhivă, putând găsi în câteva minute orice dosar. Din acest motiv, n-a aranjat materialul după nici un criteriu numeric sau alfabetic și nici nu a înregistrat vreodată dosarele, așa cum se obișnuiește, pe nume, ani sau cazuri. După pensionarea sa, nimeni n-a mai putut găsi vreun dosar de care era nevoie și arhivarii nou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
straniu Cutia cu bătrâni de Andrei Oișteanu este o carte obiect, ușor de prezentat într-o expoziție de gen cum a fost cea din 1991 de la Muzeul Colecțiilor de Artă. Cartea seamănă pe dinăuntru cu o cutie în care sunt aranjate cu grijă tot felul de lucruri vechi. Cu bună știință, autorul a ales ca ilustrație a copertei un obiect confecționat chiar de el și având același nume ca și prezentul volum: "Cutia cu bătrâni", ca și cum coperta ar fi imaginea din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ce face, ne tot suceam și ne învârteam, până ce a dat cu ochii de noi inginerul. - Hai să vă mai dau o treabă. Vedeți colo, lăzile alea? Trebuie aranjate frumos, în stive. Hai, la treabă! Am început noi să le aranjăm cât mai frumos, dar mai ales cât mai încet, că nu de alta, dar iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o ușurel către halele în care erau depozitate
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de depozitare, explicându-le cum se lucrează cu castravetele, și în plin proces instructiveducativ, să-l deranjeze niște studenți leneși ca noi! Rușine să ne fie! După ce ne-am făcut autocritica, am tulit-o rapid spre locul nostru de muncă, aranjând la linie lădițele, ca să evităm o eventuală muștruluială la controlul tehnic de calitate. Mulțumiți de rezultat, făceam ultimele retușuri, trăgând cu ochiul la domnul inginer care, ajuns lângă noi, ne aruncă o privire întunecată: - Gata? - Gata, dom’ inginer! - Ce gata
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
la domnul inginer care, ajuns lângă noi, ne aruncă o privire întunecată: - Gata? - Gata, dom’ inginer! - Ce gata, băi băieți? Asta-i treabă? Și cu un gest scurt dărâmă una dintre stive. Și apoi încă una și încă una. Ia, aranjați-le din nou. Sunteți băieți cu carte, ce, trebuie să vă învăț eu? Aveți aici de muncă până diseară, clar? Ce înseamnă să fii bine instruit la locul de muncă! Când nu faci treaba bine, trebuie s-o iei de la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Aveți aici de muncă până diseară, clar? Ce înseamnă să fii bine instruit la locul de muncă! Când nu faci treaba bine, trebuie s-o iei de la capăt! Așa că nu am mai așteptat să ne-o spună inginerul și după ce aranjam o stivă, ne criticam singuri, o răsturnam și o luam de la capăt. Și într-adevăr, avusese dreptate inginerul, am avut de lucru până seara. A doua zi, bine dispuși după o seară cu iubitele, deși se spune că atunci când moldoveanul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
spre stivele cu lădițe (ca nu cumva să ne vadă inginerul și să ne dea vreo altă însărcinare, mai ales că noi eram deja calificați la locul de muncă pentru stivuit lădițe) și constatând că în ziua precedentă nu le aranjaserăm chiar atât de bine, le-am răsturnat din nou, criticându-ne unul pe altul, pentru a executa sarcina încet, cu grijă și simț de răspundere. După vreo trei repetiții, ne pomenim cu domnul inginer la spatele nostru: - Lăsați-le, că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
din nou, criticându-ne unul pe altul, pentru a executa sarcina încet, cu grijă și simț de răspundere. După vreo trei repetiții, ne pomenim cu domnul inginer la spatele nostru: - Lăsați-le, că le-ați trântit deajuns! Dacă le mai aranjați mult, parcă văd că rămân fără ele. Veniți că am o altă treabă pentru voi. O să-l ajutați pe șofer să încarce gunoaiele și mergeți cu el la vărsătoare, că nu se poate descurca singur. Voi încărcați, voi descărcați. E
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nu v-am întrebat: diseară rămâneți la noi? - Dar o să stăm atât de mult la vie încât să nu mai pot prinde trenul? - A, nu ... Mă refeream dacă vreți să rămâneți la noapte. - Dar de ce să rămân? - Păi ... n-ați aranjat nimic cu fata? - Care fată?! - Aia care v-a primit dimineață. Păi ea de vreo trei zile s-a pregătit special pentru dumneavoastră ... - Adică ea era ... special pentru mine? Și abia acuma îmi spui, domnule? - Păi v-aș fi spus
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mai interesau. Tot grupul mi se clarificase de îndată ce cunoșteam bine o parte din el. Eram, de fapt, foarte încurcat, neîncrezător într-o legătură definitivă. În schimb, îmi pierdeam timpul și-mi limitam inutil probabilitățile de succes pentru mai târziu. Crezîndu-mă "aranjat" nimeni nu s-ar mai fi gândit la mine. Se făceau și glume, iar camarazii mei - mi se părea - nu mă invidiau prea mult. Aveam și remușcări. Mă simțeam vinovat față de speranțele pe care o lăsam să și le puie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
consistență precisă descoperirilor mele. Voi forma o ființă statică compusă din sute de exclamări trădătoare, care s-au petrecut în timp. În definitiv, Irina poate a evoluat. M-a iubit la început mult, și apoi gândul că trebuie să se aranjeze într-un fel i-a încolțit, i-a înmuiat dragostea și la urmă a invadat-o complect. Deci sentimentele ei au fost în veșnică mișcare. Și nici evoluția nu s-a făcut mecanic. Au fost reveniri, remușcări, apoi din nou
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a invadat-o complect. Deci sentimentele ei au fost în veșnică mișcare. Și nici evoluția nu s-a făcut mecanic. Au fost reveniri, remușcări, apoi din nou hotărâri de eliberare. Ezitările perpetue complică extrem chestiunea. Memoria mea nu poate să aranjeze trecutul. (Opera lui Proust e o dovadă de memorie prodigioasă. Cu cât mai complicată ar fi fost din punct de vedere psihologic dacă memoria lui ar fi fost defectuoasă! Dar n-ar fi putut ști adevărul, și numai adevărul interesează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
momentul interpretării unei sonate a lui Beethoven i-ai povesti despre o importantă teoremă algebrică. Un gramatic va face în timpul morții o observație gramaticală (în isonul lui Felix d'Arvers), un funcționar își va clasa actele, un avar își va aranja banii, unul care a avut impresia că a fost un tată exemplar va da povețe. Nu vor savura clipă cu clipă toată amplitudinea morții decât acei care au trăit tot timpul cu sufletul și toate gândurile în preajma ei și au
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ridicol să-l saluți. Veșnic îl vedeam în tovărășia domnișoarelor, care, mi se spunea, nu-l luau niciodată în serios. Le oferea servicii. Astfel, o dată a promis să le facă fotografii. Le-a dat întîlnire în grădina publică, le-a aranjat în grupe și în parte, pe alei, pe bănci, printre flori, a montat aparatul, l-a apropiat și l-a depărtat, a cerut de zece ori imobilitate perfectă, și când, peste o săptămână, i s-au cerut fotografiile, a mărturisit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acceptau cum accepți neputincios o forță de a naturii. Ospețele de la conac erau celebre în țară. Avea Pandele o imensă satisfacție de a primi bine. Aștepta pe musafiri în capul scării, încercînd chiar să surâdă grațios. În antreul enorm era aranjată o armată de lăutari. Apoi începeau jocul. Pandele privea din jelț, indulgent și disprețuitor, cum ai privi o jucărie pe care, de învîrtești de manivelă, dansează câteva păpuși într-o melodie de câteva sunete. Mosafirii se amețeau de dansul și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă bucur mult de această fericire. Dar orice s-ar întîmpla de aici încolo, nu voi uita că ție îți datorez aceste clipe. Luni. Trebuia să vie la hotel la 9 dimineața și a venit la 11; iar acum își aranjează părul și-și face buzele... Timpul a trecut, trebuie să ne întoarcem la casele noastre... Marți. Ne-am întors, mi-e urât, mi-e dor de ea. Mâine avem întîlnire, ora convenabilă. Nu ne vom revedea prea devreme și nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]