5,570 matches
-
ca pe niște sadici inumani și ticăloși, conducătorul arab, care seamănă mult la înfățișare cu Saddam Hussein, este plin de răutate și cu un comportament dictatorial. Arabii îl torturează pe pilotul american capturat și îl condamnă la moarte în mod arbitrar, fără proces. În scena duelului final, liderul arab pilotează el însuși un avion, încercînd să se împotrivească americanilor după ce aceștia îl eliberează pe pilotul capturat iar publicul este pregătit sufletește să-l ovaționeze pe tînărul pilot cînd acesta îl doboară
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
acest fenomen actual de construire a identității un fenomen postmodern, a avut loc o mutare fundamentală în construirea identității? Și dacă da, înseamnă că trăim într-o epocă cu totul nouă, cea a postmodernității? Voi încerca să arăt că este arbitrar și discutabil să se considere identitatea ca ținînd de modern sau de postmodern. Există argumente în favoarea ambelor poziții. Trăsăturile pe care le-am descris ca aparținînd postmodernității ar putea fi interpretate ca forme accentuate ale unor trăsături deja prezente în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fi interpretate ca forme accentuate ale unor trăsături deja prezente în epoca modernă, ale unei noi configurații cu noi accente pe care am putea-o numi "postmodernă". De fapt, ca și identitatea însăși, conceptele și termenii sînt constructe sociale, noțiuni arbitrare care servesc la identificarea și aducerea în centrul atenției a unor anumite fenomene care satisfac anumite criterii analitice sau de clasificare. Așadar, dezbaterea asupra postmodernismului este în mare măsură o dezbatere ce privește terminologia ce trebuie folosită pentru a descrie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
bucureștii de altădată luat ființă în luna următoare, sub titulatura: „Liga de rezistență“, din inițiativa lui Nicolae Fleva, în locuința căruia au avut loc și primele întruniri; „Liga“ își propunea „d-a rezista și lupta pe toate căile în contra actelor arbitrare ale guvernului“ („Liga rezistenței“, RĂZ.W., 15 octombrie 1887, p. 1). La diferitele reuniuni ale „Ligii“ și-au expus punctele de ve dere antiguvernamentale în general amicii lui Fleva: Tache Ionescu, Al. Djuvara, C.C. Arion, Caton Lecca ș.a. Apoi balul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
sisteme au un singur partid, trebuie să recunoaștem că delimitările impuse atât între sistemele cu un singur partid și cele fără partide, cât și între sistemele cu un singur partid și cele cu mai mult de un partid sunt oarecum arbitrare. În această accepțiune vom defini ca sisteme cu un singur partid pe acelea în care un partid există singur sau domină țara pe baza voturilor sau mandatelor ocupate în forurile legislative, un punct limită realist fiind de 80% din voturi
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de control de constituționalitate Curțile supreme de acest tip există de obicei în statele federale. Ele sunt adesea, deși nu întotdeauna, împuternicite să decidă asupra constituționalității legilor, dar și să arbitreze între guvernele statelor federate și guvernul federal. Această funcție de arbitrare poate fi extinsă dincolo de statele federale, la țările în care se stipulează prin constituție o anumită separare (geografică sau nu) a puterilor între diverse instituții. Așadar existența unei curți supreme ține de logica unei astfel de "separări", chiar atunci când țările
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
considerabilă, așa cum se întâmplă în America Latină și în Italia, unde, după al Doilea Război Mondial, au fost stabilite treptat autorități regionale. În mod similar, ține de logica celei de-a Cincea Republici franceze să se acorde Consiliului Constituțional puteri de arbitrare între guvern și parlament, din moment ce președintele republicii și parlamentul au autoritate separată izvorând din faptul că ambii sunt aleși direct de popor. Pe de altă parte, când nu există o separare reală, fie pe bază geografică sau între ramurile guvernului
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
numai de replicările independente, ci și de calitatea progreselor și de numărul de subiecți, am utilizat datele unei analize tradiționale a impactului (80% șanse de obținere a unor rezultate semnificative la valoarea p<0,5) pentru a stabili un prag-limită arbitrar în funcție de care să identificăm tratamentele eligibile care întrunesc criteriul a cel puțin patru studii semnificative cu măcar un minimum de subiecți. Acest prag-limită arbitrar înseamnă că, dacă superioritatea medie a unui anumit tratament în comparație cu tratamentul placebo are o dimensiune a
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
silită să facă loc puternicei unde a slăbiciunilor, a instinctelor josnice, a trădărilor, a păcatelor de orice fel, incredibile, monstruoase. Și, nu vorbim despre istorie care, la rândul ei, nu pare altceva decât relatarea rușinii umane, a aroganței, a lucrurilor arbitrare, a delictelor, a ororilor. Se trece de la un război la altul, de la o crimă la alta, de la o asuprire la alta. Câte dintre presupusele măreții umane, care ni se prezintă cu mâinile curate, sunt cinstite? În cele din urmă, ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ghinionul lor să fi fost participarea la acțiunea de la Gherla, în care Securitatea și administrația au ieșit în față mult mai rar decât la Pitești. Totuși, comuniștii nu au excelat niciodată la capitolul logică, așa că nu trebuie neglijat nici factorul arbitrar. Dacă s-ar fi urmărit doar eliminarea unor vârfuri legionare, nu s-ar explica absența din lot a lui Dragoș Hoinic, ca să dăm doar un exemplu. Pe același principiu, dacă s-ar fi dorit dispariția celor care cunoșteau detalii despre
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și corupția au creat la noi un sistem legislativ groaznic. La noi există obstacole în legislație care împiedică oamenii să facă, să conducă așa cum trebuie. Toate hățișurile acestea legis‑ lative apar pentru că ele avantajează pe cineva. Pot fi manipulate, cresc arbitrarul administrativ și apare ocazia de mituire. De aceea e foarte greu să fii administrator în România. O mulțime de legi nu te lasă să faci nimic. Nici acum nu înțeleg de ce cineva vrea să intre în sistemul administrativ românesc. Toți
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
omului. A invoca în acest context simbolurile sau formele de gândire ale culturii asiatice este complet lipsit de sens. De Martino nu poate să condamne îndeajuns de puternic ceea ce el numește relativisme culturale și iraționalisme istorico-religioase (religionshistoriska) - căci sunt speculații arbitrare ale unei mentalități reacționare. Ernesto de Martino a scris acestea în calitate de marxist, dar un umanist creștin nu ar avea nevoie să se exprime diferit. Chiar el poate avea încredere în liniile generale „de la epoca de piatră până la creștinism” - pentru a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în domiciliu obligatoriu între 2 februarie 1949 și 15 martie 1957. Pare curios, dar, dintre cele trei surori (una chiar geamăna mea!), numai eu am avut parte de acest tratament. Dacă nu cumva și asta e o dovadă a modului arbitrar în care regimul comunist își alegea victimele. Un regim în care discernămîntul și spiritul de justețe au fost, și ele, dușmani ai poporului". Petru Tudose (n. 1927), din Păltiniș, licean, va fi arestat pentru aceeași colectă inițiată de Constantin Teodoriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la procurarea unui televizor sau instalarea unui telefon, la înregistrarea obligatorie a mașinii de scris la Miliție. "Practicarea îndelungată a unui terorism de stat îndreptat împotriva semenilor în scopul perpetuării puterii corpului politico-militar comunist a împins în cele din urmă arbitrarul în cotidian. Prin '89, Securitatea era de mai multă vreme un rău banal. La fel a rămas pînă astăzi, cînd structurile ei continuă să impregneze societatea. Moștenitorii ei sînt clasa politică a foștilor activiști, securiști și informatori, care au tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mult sau mai puțin scurt, elemente care calcă legile noastre, care nu-și văd de treabă". Oricine, pe motive adesea iluzorii, risca să fie scos din societate cu direcția: închisoare, lagăr de muncă, domiciliu obligatoriu etc. Și totul sub semnul arbitrarului. "Noi nu am luat măsuri ca acolo unde se întîmplă astfel de acte să nu privim la legi, dar dacă are să fie de-așa natură încît dezlegarea să vină repede, se arată: în Regionala noastră este necesar ajutorul Miliției să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noștri, nu se admite o fabrică, o instituție să nu avem ochiul nostru acolo". În ce privește pe cei eliberați, atenționează că trebuie supravegheat, filat. Dacă socotim că este bandit (îi mai) dăm 10 ani de zile. Viața condamnatului depinde de decizia arbitrară a securistului. Despre recrutarea sculei mai dă alte sfaturi: Depinde cum îl recrutăm, poate îl plătim cu bani, sau poate îi facem un cadou. Dacă copilul lui este bolnav, avem grijă, îi trimitem o haină. Nu este numai așa, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
chema Hitler s-ar părea că mărturia i-a agravat pedeapsa; altul pentru că s-a bucurat prea tare că Armata Roșie a părăsit România, a primit 7 ani și am putea realiza un șir nesfîrșit de condamnări aberante care afirmă arbitrarul și injustiția celei mai drepte societăți. Mai adaug totuși cazul unui consătean care, la o nuntă, la Căminul Cultural, era prin 1956-57 a cîntat Deșteaptă-te române!, astăzi Imnul nostru național, fapt pentru care a fost condamnat numai la 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
meu. Nu, nu a fost În primul rând o victorie a mea sau a cărții mele, ci mai ales a lumii literare, cea „bună”, cea luptătoare, din unele redacții sau În consiliile Uniunii - iute desființate, interzise de puterea tot mai arbitrară a dictatorului; așa cum a fost blocat și congresul scriitrorilor ce trebuia să se țină la patru ani, statutar, după cel din ’81, și care nu s-a mai ținut niciodată În așa-zisul nostru comunism! Ulterior, l-am Întâlnit pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fals, ne-„realist”, al lui conu’ Mișu Sadoveanu - până azi, se pare, cel mai mare prozator român! -, lamentațiile poetice ale lui Goga, formidabil când le publica În revista Luceafărul la Budapesta, În anul 1905 - În inima „dușmanului și a grofului arbitrar, Înfumurat pe drept cuvânt de victoriile sale contra casei de Habsburg!” - sau aplecarea spre un fel de orientalism-balcanic, de la Anton Pann până la Ion Barbu și Mateiu Caragiale, cu „Înțelepciunea” puțin obosită, elegantă, a celui care „Înțelege” că nimic sau aproape
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toți”, visul utopicilor italieni, francezi sau ruși, ci, mereu, numai „pentru unii” și, În acest fel, prin excluderea „celorlalți”, numeroși și dintre care mulți aveau unica vină de a se fi născut, ea, libertatea, era decapitată În formele cele mai arbitrare și insolente. Poate, mai știi, tinerelul zvăpăiat care eram ar fi fost dispus să intre și el „În revoluție”, cu atât mai mult cu cât sloganele ei păreau Îmbibate de raționalitate, deși „ea” Îi ataca pe cei În mijlocul căreia mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar cu atât mai mult În spațiul românesc, caracterizat printr-o pronunțată instabilitate istorică). Fiecare epocă Înfățișează altceva. Alegerea pe care o propun, Îndeosebi pentru informațiile statistice de ordin demografic și social, este anul 1930. De ce? Din motive mai puțin arbitrare decât ar părea la prima vedere. Atunci s-a făcut primul (și singurul) recensământ În România Mare. <endnote id="1"/> Toate provinciile românești — sau foste cândva românești — sunt astfel reunite și pot fi comparate cu ușurință. În plus, acest moment
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a datorat faptului că un român nu putea fi integrat la fel de ușor spațiului slav, mai ales după 1989. „Trebuie să renașteți societatea civilă. Ea este cheia viitorului democratic al Rusiei. Să educați spiritul de independență al cetățeanului, imunitatea sa față de arbitrarul guvernamental. Statul ideal este statul minimal”, le spuneam eu celor vreo 25 de persoane din sală, care alcătuiau publicul nostru. Și nici măcar pledoaria mea pentru renovarea Petersburgului (o manevră de sensibilizare, căci nu puteam rămâne prea mult pe terenul arid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și kitsch, o gamă largă de emoții, întrerupte circumstanțial de traversarea țărilor baltice, unde am resimțit din nou, respirând liber, plămânii Europei. În rest, un spațiu în care groaza bine administrată a totalitarismului a fost înlocuită de o explozie a arbitrarului, de haosul noii „ordini”, pseudodemocratice. Ghinionul lui Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk, nu ne iese din cap, în timp ce contemplăm peisajul pluvios de afară. Ajunge să te pui în pielea lui, să-ți imaginezi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de „stăpânii” care domnesc „în acel moment istoric” asupra țării, fie ei militari, preoți sau prim-secretari. Este, oare, iarăși necesar să facem referire la glorioasa epocă a Renașterii, în care domnea bunul plac al cardinalilor și prinților, nu rareori arbitrari până la brutalitate și cinism abia mascat de o „ideologie” sau alta, la ducatele absolutiste germane, unde, în ciuda poliției și arbitrariului părinților, a înflorit una din cele mai mari școli de filozofie europeană după greci - și nu numai atât! -, este încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cinci sau șapte, noaptea, în apartament, în cameră și, după ce vor răsturna cărțile și obiectele, te vor lua cu ei, „pentru o scurtă explicație”! Explicație care putea dura ani și care te putea confrunta nu numai cu grotescul, brutalitatea și arbitrarul uman fără chip și istorie, tortura, frigul, foamea, dar, mai ales, „cu tine însuți”: apte să-ți releve, cu adevărat, „limitele”, cele nebănuite, devenind pur și simplu prizonierul propriului tău trup. Aceste „două mistere”, cum le-am numit, ale firii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]