6,861 matches
-
dar istoria a fost nemiloasă cu ei, iar acum tot ce pot face este să protesteze împotriva poluării” (Ravaioli, 1995: 11). Principalele contraargumente ale „scepticilor” sunt prezentate în tabelul 1.6. Tabelul 1.6 Argumentele „scepticilor” Autori Argumente Verweij, Freebairn, Ardelean Cantitatea de CO2 produsă de activitatea umană este minusculă (3,2%) în comparație cu sursele naturale (erupții vulcanice, putrefacția frunzelor, evaporarea din oceane). Lindzen, Horner, Kalbfeld Există o relație între CO2 Și temperatură, dar aceasta este exact opusă față de cea promovată de
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
Europeanul Bărnuțiu, Sibiu, 1944; Radu Pantazi, Simion Bărnuțiu. Opera și gândirea, București, 1967; Ist. lit., II, 562-566; Ion Iliescu, Geneza ideilor estetice în cultura românească (sec. XVI-XIX), Timișoara, 1972, 265-284; George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, I, Cluj-Napoca, 1977, passim; Dicț. lit. 1900, 92-94; Corneliu Albu, Simion Bărnuțiu, București, 1985; Dicț. scriit. rom., I, 245-247; Ioan Oprea, Terminologia filosofică românească modernă, București, 1996, 41-46. D.M.
BARNUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
civice, țintind să întărească unitatea între români. Legăturile cu mai toate personalitățile epocii, mărturisite și de un fond epistolar impresionant (11 000 de scrisori), asigurau circulația de idei, solidarizarea eficientă a eforturilor, dincolo de granițele politice ale momentului. În tradiția Școlii Ardelene, ideologia de esență iluministă se însoțește cu un spirit pedagogic superior, ce îi guvernează toate acțiunile. Menirea foilor sale va fi aceea de „a lăți idei” în cât mai multe domenii, pentru că „românii nu au timp de pierdut cu nimicuri
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
capitol de istorie culturală. Ca scriitor, B. rămâne atașat mult timp teatrului. Debutează cu versurile Murăș, Murăș, apă lină și Cântec păstoresc, scrise în 1835 pentru o reprezentație a teologilor din Blaj. Deși modeste, ele au acorduri grave, caracteristice poeziei ardelene ce prevestește apariția lui O. Goga. Tot pentru spectacolele de diletanți compune Suspinul, prolog la piesa Inimile mulțămitoare, reprezentată în 1838 la Brașov, iar în 1891 alcătuiește alte două piese ocazionale, interpretate la Școala civilă de fete a Astrei, din
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
culegeri și documente - B. ar fi dorit să realizeze pentru Transilvania o colecție asemănătoare celei a lui Eudoxiu Hurmuzachi -, cele trei volume intitulate Părți alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani din urmă (1889-1891) reprezintă cea mai importantă contribuție ardeleană la istoriografia română din secolul al XIX-lea. Autorul utilizează modalitatea biografiilor și monografiilor, premergătoare unei istorii sistematice, de sinteză. Informațiile aduse, remarcabile, au un sigiliu aparte, dat de calitatea de martor al multora dintre evenimente. B. evocă desfășurarea lor
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
Cheresteșiu, Camil Mureșan, George Em. Marica, București, 1962; Viața și ideile lui George Barițiu, îngr. și pref. Radu Pantazi, București, 1964. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 205-206, 208-211; Iorga, Oameni, I, 67-72; I. Lupaș, Un capitol din istoria ziaristicii românești ardelene - Gheorghe Barițiu, Sibiu, 1906; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 301-302, II, 227-228, 230, 237, III, 31-35, 222-225; Nicolae Bănescu, Gheorghe Bariț. Rolul său în cultura națională, Vălenii de Munte, 1910; Iorga, Ist. presei, 64-69; Popovici, Romant. rom., 330-338; Breazu, Studii
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
săi, I-IX, îngr. Ștefan Pascu, Iosif Pervain, Ioan Chindriș, Titus Moraru, Gelu Neamțu, Grigore Ploeșteanu, Mircea Popa, pref. Ștefan Pascu și Iosif Pervain, București, 1973-1993; Dicț. lit. 1900, 76-79; George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, vol. III: George Barițiu - istoric, Cluj-Napoca, 1980; Ornea, Actualitatea, 48-53; Pamfil Matei, Astra, Cluj-Napoca, 1986, passim; Anghelescu, Lectura, 55-59; Astra. 1861- 1950, Sibiu, 1987, passim; Faifer, Semnele, 99-102, passim; Zamfirescu, Istorie, II, 54-57. G.D.
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
alcătuiește ca reflecție esopică, fie că ia forma comentariului, descrierii în gust parnasian sau a interogației și parabolei. B. a publicat și două romane istorice, Romanul Caterinei Varga (1960) și Când era Horia împărat (1962), evocând eroi din istoria românilor ardeleni. Paginile memorialistice, răspândite în presă, în ultimele două decenii, adunate, apoi, în volumul Între Capșa și Corso (1998), sunt o adevărată mină de informații prețioase despre personalitățile literare și climatul cultural interbelic (îndeosebi). Pe lângă interesul documentar pe care-l prezintă
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
Timofei Dmitriev, Vârtejul verde, București, 1970 (în colaborare cu Ion Porumbaru); William Shakespeare, Comedii, II, pref. Dan Grigorescu, București, 1981 (în colaborare cu Virgil Teodorescu). Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, Vlaicu Bârna, „Cabane albe”, F, 1936, 9-10; Emil Giurgiuca, Poeții tineri ardeleni, București, 1940, 27-36; Aurel Marin, Comentarii critice, Brașov, 1942, 199-204; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, București, 1944, 121-123; Constantinescu, Scrieri, I, 240-248; Streinu, Pagini, V, 140-141; Perpessicius, Opere, VII, 250-252, IX, 46-49; Piru, Panorama, 99-100; Tomuș, Carnet, 41-43; Ilie
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
pref. Dan Grigorescu, București, 1981 (în colaborare cu Virgil Teodorescu). Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, Vlaicu Bârna, „Cabane albe”, F, 1936, 9-10; Emil Giurgiuca, Poeții tineri ardeleni, București, 1940, 27-36; Aurel Marin, Comentarii critice, Brașov, 1942, 199-204; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, București, 1944, 121-123; Constantinescu, Scrieri, I, 240-248; Streinu, Pagini, V, 140-141; Perpessicius, Opere, VII, 250-252, IX, 46-49; Piru, Panorama, 99-100; Tomuș, Carnet, 41-43; Ilie Constantin, Vlaicu Bârna, „Cupa de aur”, RL, 1970, 33; Barbu Solacolu, „Corabia de fum”, VR
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
semnificativă mișcare pendulară a ceea ce era tot mai unitara conștiință românească. Precum fusese și în secolul al XVI-lea, Transilvania a revenit în fruntea activităților promotoare de credință și de cultură. Ca urmare a unirii unei mari părți a românilor ardeleni cu Biserica Romei (1698-1700), s-a deschis orizontul lor către centrele apusene de învățătură. În Transilvania s-a format, din tineri trecuți prin seminariile și colegiile de la Viena și Roma, Școala Ardeleană, care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
urmare a unirii unei mari părți a românilor ardeleni cu Biserica Romei (1698-1700), s-a deschis orizontul lor către centrele apusene de învățătură. În Transilvania s-a format, din tineri trecuți prin seminariile și colegiile de la Viena și Roma, Școala Ardeleană, care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale moderne. Învățații Școlii Ardelene, în majoritate clerici uniți, au pus la loc de frunte și publicarea de literatură religioasă. Deschizând un capitol nou în dezvoltarea istoriografiei și lingvisticii, Școala Ardeleană a năzuit
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
1698-1700), s-a deschis orizontul lor către centrele apusene de învățătură. În Transilvania s-a format, din tineri trecuți prin seminariile și colegiile de la Viena și Roma, Școala Ardeleană, care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale moderne. Învățații Școlii Ardelene, în majoritate clerici uniți, au pus la loc de frunte și publicarea de literatură religioasă. Deschizând un capitol nou în dezvoltarea istoriografiei și lingvisticii, Școala Ardeleană a năzuit totodată să elibereze limba română, nu în ultimul rând scrierile religioase, de
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
Roma, Școala Ardeleană, care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale moderne. Învățații Școlii Ardelene, în majoritate clerici uniți, au pus la loc de frunte și publicarea de literatură religioasă. Deschizând un capitol nou în dezvoltarea istoriografiei și lingvisticii, Școala Ardeleană a năzuit totodată să elibereze limba română, nu în ultimul rând scrierile religioase, de caftanul greoi și învechit al slavonismului și să o aducă mai aproape de eleganța rezonanțelor ei originare, latine. Dintre aceste străduințe nu putea lipsi aceea de a
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
Aaron, în jurul anului 1760, se încumetase la o traducere, fără a o fi putut publica. Misiunea avea să fie asumată și dusă la bun sfârșit de Samuil Micu, cel mai fecund editor și traducător de carte religioasă dintre învățații Școlii Ardelene. Îndemnul i-a venit mai întâi de la episcopul de Oradea, Ignatie Darabant, unul dintre prelații care au încurajat mult această mișcare de înnoire culturală și națională. A început munca pe la 1783, după textul grecesc și cel latinesc, nu fără a
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
cea de la București. Lui Samuil Micu i se datorează însă, în proporție covârșitoare, împlinirea acestui grandios efort de erudiție și de talent: la Blaj, în 1795, se tipărește Biblia adecă Dumnezeiasca scriptură a legii vechi și a ceii noao. Învățatul ardelean răspundea, prin truda lui aproape monahală, unei nevoi de ordin religios în primul rând, dar îndeplinea și un serviciu de obște pentru toți românii, de oricare confesiune. Fiindcă, așa cum el însuși scria în Înștiințare cătră cetitor: „Scriptura Sfântă [...] românește tălmăcită
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979, 114; Al. Andriescu, Elemente de stil oral în Noul Testament de la Bălgrad (1648) și Biblia de la București (1688) în comparație cu Biblia lui Micu (1795), AUI, lingvistică, t. XXXII, 1986; Ioan Chindriș, Originile Școlii Ardelene, RITL, 1986, 4; Perpessicius, Scriitori români, I, București, 1986, 57-80; Al. Andriescu, Biblia de la București (1688) și Biblia de la Blaj, „Dacoromania” (Freiburg), 1988, 7; Ioan Chindriș, Idei, oameni, fapte, MS, 1988, 1; Gabriela Mircea, Etape ale difuzării Bibliilor blăjene între
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
bine reprezentat în revistă este acela al istoriei naționale și în special transilvănene; se publică documente ce evidențiază lupta seculară a românilor transilvăneni pentru drepturi sociale și politice, întru apărarea ființei naționale. Este înfățișată opera istorică și filologică a Școlii Ardelene, se dau informații prețioase despre evenimente istorice, se tipăresc documente referitoare la Avram Iancu. B. prezintă constant diverse reviste din țară și promovează legăturile cu alte societăți și reviste din Transilvania. În seria a doua, redacția îi invită pe cei
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
din Transilvania. În seria a doua, redacția îi invită pe cei interesați să colaboreze în paginile revistei, văzută ca „o tribună de largă deschidere pentru actul autentic de istorie și cultură”. Se pledează, bunăoară, pentru înființarea unui muzeu al Școlii Ardelene la Blaj. Colaboratori la primul și singurul număr din această etapă sunt Ioan Alexandru, Ioana Em. Petrescu, Teodor Seiceanu, Ion Buzași, Ioan Opriș, Octavian Jeican, Arcadie Hinescu, Iuliu Chețan. V.V.G.
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
Ovidiu, Lessing, Tasso. Cea mai predominantă figură a Ardealului cultural în secolul al XIX-lea a fost Timotei Cipariu. Mai mult un pasionat al cărții decât un om de acțiune [...], Timotei Cipariu a fost urmașul cel mai autorizat al Școlii Ardelene, al acelor fanatici ai crezului latinist, la truda cărora el a adăugat o remarcabilă lărgime de orizont. Prin el și prin adepții lui s-au deschis drumuri noi curentului de idei inaugurat la începutul secolului al XIX-lea de învățații
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
școlare. A mai semnat frecvent în „Societatea de mâine” și, sporadic, în „Patria”, „Transilvania”, „Biruința”, „Gând românesc” ș.a. Mergând pe un drum deschis de C. Dobrogeanu-Gherea, Eminescu și Coșbuc. Note comparative denotă o mai mare comprehensiune a poeziei în raport cu intelectualii ardeleni de mai înainte. Autorul, care poseda o bogată cultură îndeosebi clasică, se arată în continuare mai puțin interesat de critica literară, iscălind doar câteva recenzii despre lucrările unor scriitori apropiați (I. Agârbiceanu), observații asupra unor traduceri și medalioane ale unor
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
înalt ideal umanitarist, și prea puțină literatură. Un anume meșteșug narativ și chiar eforturi de aprofundare a psihologiei personajelor vădesc nuvelele Primăvara și Dăscălița, care lasă totuși impresia unor creații neîncheiate. Prin memorialistica sa, C. face notă aparte printre prozatorii ardeleni. SCRIERI: Eminescu și Coșbuc. Note comparative, Blaj, 1903; Visuri trecute, Blaj, 1903; Educația vechilor elini, Blaj, 1906; Icoane, Budapesta, 1906; Poetică și Legendar poetic (în colaborare cu Ioan Rațiu), Blaj, 1911; Amintiri, pref. O.C.T. [Octavian C. Tăslăoanu], Orăștie, 1911
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
București, [1925]; Scrieri alese, îngr. Aurel Millea, pref. Mircea Zaciu, București, 1966. Traduceri: Vestitorii credinții. Scrisori ale misionarilor din toate colțurile lumii, I, Blaj, 1911; Lázár Stefan, Floarea Betuliei, Orăștie, 1913. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 95-106; I. Agârbiceanu, Un scriitor ardelean: Al. Ciura, CRE, 1928, 130; Octavian C. Tăslăoanu, Spovedanii, îngr. Gelu Voican, pref. Vasile Netea, București, 1976, 154-155, 192-201; Ion Clopoțel, Scriitorul Alexandru Ciura, DMN, 1936, 10 512; Predescu, Encicl., 200; Teodor Murășanu, Tolba cu notițe, Turda, 1942, 52-53; Zaciu
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
anul 1717, fiind de drept „voievodul și de moșie domn al Moldovei”, dar, temporar, „cneaz în Sankt Petersburg”. Opul cuprinde istoria românilor, de la origini până în anul 1274. Interesul istoricilor pentru această operă n-a fost epuizat de autorii din cadrul Școlii Ardelene. Între ultimele scrieri, datate la 1720, se remarcă Vita Constantini Cantemyrii, cognomento Senis, Moldaviae principis [Viața lui Constantin Cantemir, supranumit Cel Bătrân, principele Moldovei]. Este o monografie a vieții și carierei tatălui său, concepută tendențios, ca biografie romanțată, explicând orgolios
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Bibliotecii Centrale Universitare din București (1954-1959). A mai colaborat la „Ardealul”, „Foaia poporului”, „Vocea Ardealului”, „Pagini literare”, „Șoimul”, „Foaia diecezană” (Caransebeș), „Gazeta gazetarilor” (Cluj), „Luceafărul”, „Dacia” (Timișoara), „Viața românească”, „Steaua”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul” ș.a. A semnat și I. Ardelean, I. Bobei, Dumitru Corvinul, Euphraste, Traian Huniade, I. Poenaru, Dr. Titus Popa, Teofrast, I. Săgeată și sub pseudonimul colectiv Horia Trandafir. Militant fervent de stânga, C. era dublat de un umanist angajat, pentru care problema fundamentală era cultura, de vreme ce aceasta
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]