3,560 matches
-
și cu instrumentele filologice moderne - motiv probabil pentru care Chatterton-Rowley a și fost neglijat. "Rowleyeza" lui Chatterton (care în multe dintre elementele sale a fost inventată de el și prin manipularea sunetelor limbii engleze contemporane lui, astfel încît să sune arhaic - vom explora și acest aspect) și lumea magică medievală descrisă în acest limbaj sînt mediile filologice care au dat naștere la nevoia unor noi hărți cognitive care să funcționeze ca instrumente pentru a putea pătrunde în laboratorul minții creatoare de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
76ff; 1916: 39-40, 57-59, 141). Codul cheie folosit de Chatterton pentru "rowleyeză" se baza pe principiul că gramatica limbii engleze din secolul al XV-lea era în mod fundamental "anarhică", lipsită de legi; pentru a face cuvinte moderne să sune arhaic a utilizat următoarele strategii, detaliate de Claude Rawson: 1) adăugarea unui "e" final cît mai multor cuvinte, cît mai des posibil; adăugarea unui "a" ca prefix unde se putea; 2) schimbarea liberă, fără restricții, a literei "i" cu litera "y
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Ingram are următoarea opinie privind biografia lui Chatterton scrisă de G. Gregory (1789) și adnotată de C. V. Le Grice: [Aceasta constituie] prima dovadă că Chatterton inițial a scris poemele lui Rowley în engleza contemporană, iar apoi, prin adăugarea de cuvinte arhaice din dicționarele lui Nathan Bailey și John Kersey, le-a dat veșmîntul pseudo-antic pe care îl poartă acum. (Ingram 1916: 9) Poemele lui Rowley au fost publicate pentru prima oară în formă de opere alese abia în 1777, la șapte
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
oricare ar fi acesta, inclusiv Rowley și Chatterton. (Blake 1979: 783) Această afirmație a lui Blake poate fi înțeleasă, cum sugerează Paul Baines, ca semnificînd că în mitul poetic al lui Chatterton există ceva în mod evident "primordial, regresiv și arhaic" (termenii lui Harold Bloom din The anxiety of influence / Angoasa influenței, apud Baines 1999: 174). Blake simțea altfel spus arhetipalul-străvechiul și l-a perceput bine conturat în scrierile publicate de Chatterton, așa cum urma să se întîmple mai tîrziu și cu
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
inginerie filologică" inversă, de la limba modernă, Chatterton, prin intermediul cunoștințelor furnizate de ghidul lui Bailey din Introducerea la Universal etymological English dictionary și din dicționarul propriu-zis, a reușit să creeze un limbaj care să dea impresia de autentic: a re-încetățenit cuvinte arhaice în limba modernă, și pe parcurs, ici și colo, a "sădit" cuvinte noi, inventate de el cu măiestrie și ureche muzicală. Un exemplu este crearea cuvîntului cu aură saxonă lethlen, care nu există în engleză, dar este tradus de Skeat
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în Ierugi (1969), unde, folosindu-se tot de surse folclorice, provoacă o explozie de jocuri verbale, unele amintind, prin verva lor, de poemele „orale” ale lui Nichita Stănescu. Poeta mizează pe efectele sonore, incantatorii ale limbajului, pe variația registrului (popular, arhaic, regional). „Ierugile” ei sunt mai ales poeme de dragoste, care reiau cu grație „specii” populare precum ruga, descântecul, incantația, colindul: „Patru vulturi trecători/ Peste nouri de ninsori.// Dalajun de trei rădine,/ Îndoiți, fără tulpine,/ Mor tufanii în uimire,/ Pe genunchi
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
Bassarabescu și I. Al. Brătescu-Voinești, ca și al pieselor lui Tudor Mușatescu. Umorul este înduioșat și binevoitor, amestec de proză și poezie. O înclinație deosebită are prozatorul pentru descrierea interioarelor de modă veche, prilej de înșirare încântată a unor cuvinte arhaice, turcisme și grecisme, cu mari efecte evocatoare. Cu aceeași savoare lexicală sunt realizate și siluete din Bucureștii de altădată, vechi lăutari și cântăreți bisericești, printre care se întrevede, uneori, silueta lui Anton Pann. Versurile lui T., incluse în Icoane (1891
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
bibliografie contribuțiile din acest domeniu. Specializat în germana medievală, T. face numeroase traduceri din literatura acestei perioade: antologiile Din scrinul vechi... (1924) și Cavalerii cântăreți (1933), epopeea populară Gudruna (1931), tălmăcire în metru original, apreciată pentru „caracterul ei popular și arhaic”, pentru „graiul neaoș, plin de sevă” (Victor Morariu), Sărmanul Enric de Hartmann von Aue (1932) și, foarte reușit ca stil, Aventurosul Simplicius Simplicissimus (I-II, 1967), romanul lui H. J. Chr. von Grimmelshausen. Cea mai importantă transpunere este însă Cântecul
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
, totalitatea producțiilor dramatice populare, incluzând drama rituală, jocurile cu măști, drama liturgică, teatrul de haiduci, teatrul cu subiecte istorice ș.a. Pe teritoriul țării noastre elemente de artă teatrală au existat în cadrul riturilor arhaice cu mult înainte de contactul cu civilizația greacă și romană. În substratul traco-dac au pătruns cu timpul scheme, subiecte, teme și chiar personaje ale mitologiilor elene și latine, în special ale antesteriilor păgâne, ale dionisiacelor, saturnaliilor și calendelor. Primele forme de
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
vremii sensurile inițiale, accentuându-se caracterul ludic. Rudimente ale câtorva drame rituale - Călușul (Călușarii), Caloianul, Paparuda - s-au păstrat până în zilele noastre. Dimitrie Cantemir menționează în Descrierea Moldovei puterea magică, terapeutică, ce se atribuia jocului ritual al Călușului. Elementele teatrale arhaice ale acestuia sunt măștile de pânză albă ale călușarilor, masca mutului, mimarea luptei cu toiegele și interdicția de a vorbi în timpul jocului. În ceea ce privește vechimea, s-ar putea să existe o legătură între Călușul și dansul ritual de origine tracă Kolovrismos
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Nou este jocul, cu același nume, ce se practică la priveghi cu scopul de a crea o atmosferă de bună dispoziție în serile premergătoare despărțirii de cel răposat. Moșnegii (Unchiașii, Urâții) sunt jocuri cu măști antropomorfe ce provin din riturile arhaice de cinstire a morților. În jocurile de priveghi din sudul Moldovei (Vrancea), dar și în acelea din Oltenia sau Maramureș, măștile Unchiașilor îi reprezintă pe bătrânii înțelepți ai obștei, reîntorși în sat să petreacă în noaptea de priveghi. Izolați de
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
reîntorși în sat să petreacă în noaptea de priveghi. Izolați de ritul inițial și incluși în jocurile țărănești cu măști de la Anul Nou, Moșnegii devin în epoca feudală reprezentanți ai comicului popular, echivalând cu măscăricii spectacolelor de burg. Diversificată, imaginea arhaică a unchiașului stă la baza creării a numeroase personaje: Moșnegii cu tigve din jocul Cucilor, Blojul din jocul Călușarilor, Moșul și Baba din jocul Caprei și al Ursului etc. Jocul Cucilor este pomenit pentru prima oară de Dosoftei în Viața
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Din spectacol păgân, ce însoțea solstițiul de iarnă, Cucii devine un joc semireligios ce se practică la lăsatul secului (echinocțiul de primăvară). Actualmente spectacolul s-a laicizat, devenind un alai popular. Principalele tipuri de măști specifice acestui obicei sunt cele arhaice, confecționate din „traistele de cai” sau din piele („chieile” - simple obrăzare), și cele de dată mai recentă - „tigvele” și „chipurile” (măști montante, ca niște sorcove imense). De la formele cele mai simple, cu două-trei personaje, jocurile cu măști au evoluat spre
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
în această perspectivă, nașterea și Trezirea sa sunt perpetue. Dintre autorii zilelor noastre, Paul Lévy nu vede în personalitatea întemeietorului buddhismului decât concretizarea umană a unui mit solar. În sfârșit, se mai afirmă că Buddha ar fi fost un zeu arhaic solar (în Mahăbhărata e amintit un zeu Budha, care personifica planeta Mercur - fiul zeului Soma, patronul Lunii) al cărui cult ar fi fost reiterat lent, până când, sub regele Aśoka, s-au instituit dogmele buddhiste. În pofida acestor speculații, care în principal
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
din Gandhăra și din Mathură. Această inovație se explică prin nevoia firească a unei imagini care să susțină devoțiunea, insuficient împlinită printr-o simplă „divinizare” a Maestrului. Arta din Mathură era bazată pe puternica tradiție indiană, presupunând un stil relativ arhaic. Aici se pare că au fost create primele statui. Sculptorii au utilizat iconografia divinităților yakșa, foarte venerate în India antică, pentru a transpune ideea unui Buddha ca ființă supraumană. De fapt, noua ritualitate buddhistă, constând în ofrande de flori, alimente
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
justițiar, -de înfăptuirea dreptății ce domină toate faptele eroinei), "Doica" (preia ideea profundei legături a omului cu animalul credincios), "Miorița" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, concepția asupra morții sunt numai câteva dintre cele mai semnificative). Tema. Romanul ilustrează lumea arhaică a satului românesc, sufletul țăranului moldovean ca păstrător al tradițiilor și al specificului național, cu un mod propriu de a gândi, a simți și a reacționa în fața problemelor cruciale ale vieții. Subiectul este simplu, păstrând elementele baladei: un cioban este
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
comunității. Intriga, dupa modelul romanului polițist, pune în lumina vocația justițiara a eroinei, descoperirea asasinilor si demascarea acestora. Faptele din Baltagul se petrec spre sfarsitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, însă într-o societate patriarhală, arhaică, strapunsă de zorii unei civilizații, de noi relații sociale, capitaliste. Titlul. Mit și tradiție Titlul este simbolic, întrucât în mitologic autohtonă baltagul este arma magică și simbolică menită să împlinească dreptatea, este o unealtă justițiară. Ea este, în basmele populare
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
demascarea criminalilor, înfăptuirea actului justițiar și ideea de ciclicitate existențială a vieții către moarte și din nou la viață, „le-om lua toate de coadă de unde le-am lăsat” Compozitia e determinată de semnificația cărții: înfățișarea unei societăți de tip arhaic si un individ reprezentativ al ei, o lume esențială, lumea oamenilor de la munte si Vitoria Lipan, exponentul acestei lumi. Romanul începe cu prezentarea sintetică a vieții păstorilor (vechimea, felul de viata, psihologia), fixată într-o cosmologie populară: “Domnul Dumnezeu, dupa
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
remușcări, pe Genoiu această tragere de mînecă îl amuză. Lucrul e cu atît mai trist, cu cît excesul de zel înseamnă, în acest caz, lipsă de gust. *Revista italiană „Expresso” (febr. ’83) consideră regimul din România unul „dintre cele mai arhaice”, din cauza prezenței la conducerea țării a unui „clan”. Aflu, totodată, că BBC și „Europa liberă” ar fi anunțat dejucarea, la noi, a unei tentative de lovitură de stat. După mine, acesta e un zvon, nu o știre. Se încearcă, probabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin Balzac, Stendhal, Dostoievski), Îmbrățișându-ne, la sfârșit, ca „our new friends”. Delicata contrapondere a unui clasicism intelectual orgolios, detașat. Am contemplat, de asemeni, comportarea În preajma femeilor a cuceritorului faimos, cândva, pentru aventurile amoroase și numeroasele căsătorii-divorțuri. Redevenea cavalerul ușor arhaic, juvenila directitate americană potența curtenitoarea afabilitate, farmecul, ticul seducției, acum supravegheată, Încetinită. L-am urmărit și În tensionatele momente dinaintea apariției monografiei lui James Atlas, când se aștepta la indiscreții răuvoitoare din partea fiilor proveniți din căsătorii anterioare, ca și la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dincolo de orice judecată asupra valorii cărților lor, Îl consider fundamental reacționar, deși cei doi se prezintă adesea În public drept apărători ai democrației. Chiar și privind atitudinea față de Știință și Progres există la amândoi o neîncredere, care revelează o mentalitate arhaică și deci profund conservatoare. După părerea mea, acest Tabucchi și acest Manea, evident inconfortabili cu modernitatea, aparțin trecutului: sunt doi supraviețuitori”. Într-adevăr, s-a Întâmplat ca acei doi „supraviețuitori” - cum sunt toți scriitorii, s-ar zice - să se Înțeleagă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asaltului. Femeia fără păr și fără nume, doar cu masca neagră a urii pe fața delicată ca o semilună. Întrebați-vă dacă femeie este acea mamă nebună cu ochii goi, de broască În iarnă, smulgându-și, ca pe un blestem arhaic, părul brusc albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atestate prin documente, întinzându-se pe sute de ani, ci din două generații de antecesori, răsăriți din masa omogenă a neamului românesc, asemeni unor vârfuri de stânci cu rădăcinile pierdute în adâncul muntelui. Strămoșii lui își au originea îndepărtată în arhaicul fond geto-dacic, care s-a manifestat plenar, prin acest exemplar de elită, de unde și caracterizarea cuprizătoare, pe care i-o dă Sebastian Mocanu în titlul unui articol omagial: „Un dac cult”, după expresia plastică a inginerului Ion Bujoiu. Nicolae urmează
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub cerul plumburiu, un ținut legendar acoperit de zăpadă și copacii - mai ales copacii - un laitmotiv în compoziția multor tablouri. Mai întotdeauna, notele arhaice se prelungesc în contemporaneitate, satul tradițional fiind o permanență în spațiul mioritic, încărcat de semnificații și dimensiuni esențiale. Cu rafinament, pictorul zugrăvește frânturi de peisaj, în care-și recunoaște propria vibrare sufletească. La baza oricărei compoziții stă linia; ea reprezintă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub cerul plumburiu, un ținut legendar acoperit de zăpadă și copacii - mai ales copacii - un laitmotiv în compoziția multor tablouri. Mai întotdeauna, notele arhaice se prelungesc în contemporaneitate, satul tradițional fiind o permanență în spațiul mioritic, încărcat de semnificații și dimensiuni esențiale. Cu rafinament, pictorul zugrăvește frânturi de peisaj, în care-și recunoaște propria vibrare sufletească. La baza oricărei compoziții stă linia; ea reprezintă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]