4,412 matches
-
La „Izvorul Tămăduirii” din 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică-catedrală de către mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei. Biserica a fost începută, proiectată schematic și construită până la stadiul de finisaje de către ing. Ioan Selejan, devenit ulterior episcop și arhiepiscop. Noua biserică-catedrală din Mănăstirea Lainici este inedită prin planul său arhitectonic, cuprinzând două biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, care este în pantă, acesta creând necesitatea unui demisol. Pe de
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
(n. 4 decembrie 1941, Fano, Pesaro și Urbino, Italia) este un arhiepiscop romano-catolic, între anii 2004-2007 nunțiu apostolic în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda și Norvegia. În vara anului 1960 a luat bacalaureatul clasic la liceul Guido Nolfi din Fano, după care a plecat la Roma unde a frecventat Seminarul Pontifical Roman Major
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
Achille Silvestrini. La fâșitul anului 1984 a fost delegat la nunțiatura apostolică di Belgrad în fosta Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, unde rămăne până în vara anului 1987 când este schimbat la Washington D.C. în Statele Unite. La 21 octombrie 1989 este noul Arhiepiscop titular de Torcello și nunțiu apostolic în Bolivia; consacrat episcop la 6 ianuarie 1990 de către Papa Ioan Paul al II-lea; conconsacranti: mons. Giovanni Battista Re și mons. Miroslav Stefan Marusyn. În Bolivia rămâne până în 9 martie 1996 când este
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
După terminarea stagiului militar, a îndeplinit funcția de ipodiacon la Catedrala Adormirii Maicii Domnului (Uspenia) din orașul Smolensk, fiind în același timp și secretar-referent la Direcția Eparhială Smolensk. La data de 22 mai 1974, de sărbătoarea mutării moaștelor Sf. Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, a fost hirotonit ca diacon necăsătorit în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Smolensk de către Teodosie Proțiuk, episcopul de Smolensk și Veazma, și păstrat în clerul catedralei. A fost hirotonit ca preot necăsătorit la 22 mai 1976 de către același
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
ca episcop al Chișinăului și Moldovei și anume: mitropoliții Juvenalie Poiarkov de Krutița și Kolomna, Vladimir Kotliarov de Rostov și Novocerkask, Pitirim Neceaev de Volokolamsk și Iuriev, Ghedeon Dokukin de Novosibirsk și Barnaul și Serapion Fadeev de Tula și Belev, arhiepiscopii Leontie Bondar de Orenburg și Buzuluksk, Maxim Kroha de Moghilev și Mstislav, Varnava Kedrov de Ceboksari și Ciuvașia și Kliment Kapalin de Serpuhov (vicar al Eparhiei Moscovei), episcopii Ilian Vostriakov de Kaluga și Borovsk, Antonie Moskalenko de Cernăuți și Bucovina
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
Ceremisov de Vilnius și Lituania și Serghie Poletkin de Azov (vicar al Eparhiei de Rostov). La data de 4 aprilie 1990, către ziua Sfintelor Paști, a fost ridicat de către patriarhul Pimen al Moscovei și al întregii Rusii la rangul de arhiepiscop. Începând din anul 1990 este membru al Comisiei Biblice Sinodale. În perioada de după destrămarea URSS și proclamarea independenței Republicii Moldova s-a manifestat ideea ca Biserica Ortodoxă din Moldova să devină o biserică națională și să scape de imixtiunile Patriarhiei Moscovei
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
și a Mitropoliei Bucovinei. De asemenea, Biserica Ortodoxă Rusă dorea să-și mențină jurisdicția bisericească și asupra Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Începând cu anul 1992 în rândul ierarhilor moldoveni au început să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă de arhiepiscopul și episcopul Vichentie Moraru de Tighina, și alta românească, în frunte cu episcopul Petru Păduraru de Bălți. În lupta dintre cele două grupări au intervenit forțele separatiste ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse pentru a-l
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse pentru a-l scoate din reședința episcopală din Bălți pe episcopul Petru. Temându-se să nu piardă jurisdicția asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia, patriarhul Alexei al II-lea a cerut arhiepiscopului Vladimir al Chișinăului să ia măsuri drastice împotriva ierarhilor și preoților basarabeni animați de sentimente românești. În mai 1992 episcopul Petru a fost atacat cu arme și bâte chiar la sediul Palatul Episcopial de un grup de preoți și călugări
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
Chișinăului să ia măsuri drastice împotriva ierarhilor și preoților basarabeni animați de sentimente românești. În mai 1992 episcopul Petru a fost atacat cu arme și bâte chiar la sediul Palatul Episcopial de un grup de preoți și călugări, adepți ai arhiepiscopului Vladimir. De asemenea, au fost atacate și cele doua mănăstiri din Eparhia de Bălți. În fața amenințărilor la care era supus, PS Petru a sosit la București la 20 august 1992 pentru consultarea cu membrii Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
asupra Bisericii din Basarabia. Ca urmare a faptului că la 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu acest prilej ca locțiitor de Mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău, arhiepiscopul Vladimir a solicitat Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii independență în probleme de administrație bisericească, de economie și de educație. La ședința sa din 5 decembrie 1992, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat în discuție acest deziderat și
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
a fost primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, fiind recunoscut în funcția de locțiitor de mitropolit al Basarabiei și de membru al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La 21 decembrie 1992 Sinodul Patriarhiei Moscovei l-a ridicat pe arhiepiscopul Vladimir la rangul de mitropolit cu titlul de „mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove”. La data de 3 octombrie 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei l-a ales pe PS Petru Păduraru ca mitropolit al Basarabiei. Sfântul Sinod al
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei l-a ales pe PS Petru Păduraru ca mitropolit al Basarabiei. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a confirmat ca mitropolit la 24 octombrie 1995, acordându-i-se cu acest prilej titlul de arhiepiscop al Chișinăului, mitropolit al Basarabiei și exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra diasporei ortodoxe române din spațiul ex-sovietic și asupra diasporei basarabene din întreaga lume. Deoarece Patriarhia Română a recunoscut Mitropoliei Chișinăului doar dreptul de jurisdicție asupra
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
lăcaș a fost supus în ultimii zece ani unor ample lucrări de restaurare, finanțate de Ministerul Culturii și Cultelor cu peste 6 miliarde de lei vechi. Slujba de resfințire a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu arhiepiscopul Dirayr Mardichian al Bisericii Armene din România și Bulgaria. Au mai fost prezenți la eveniment personalități politice de etnie armeană, armeni din diaspora, ambasadorul Armeniei la București, reprezentanți din conducerea Ministerului Culturii și Cultelor și ai Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
de Matematică-Fizică « Gheorghe Lazăr » din Sibiu, Facultatea de Teologie « Andrei Șaguna » din Sibiu (1989-1993, licența 1993) și un program de doctorat la Institutul de Teologie Ortodoxă « Saint-Serge » din Paris (1994-1998). Pr. Ciprian Șpan a fost coleg de facultate cu IPS Arhiepiscop și Mitropolit Iosif Pop. A fost hirotonit diacon (21 ianuarie 1994) și preot (6 martie 1994) celib pe seama capelei Facultății de Teologie din Sibiu de către Mitropolitul Serafim Joantă, la vremea respectivă episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. După plecarea în Franța este
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
Sibiu de către Mitropolitul Serafim Joantă, la vremea respectivă episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. După plecarea în Franța este preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea de maici "Notre Dame de Toute Protection" (Acoperământul Maicii Domnului) de la Bussy-en-Othe, Yonne, Franța (1994-2001), sub jurisdicția Arhiepiscopului Serghie Konovaloff (Patriarhia Ecumenică). Din anul 1999 a fost transferat din Arhiepiscopia Sibiului în Arhiepiscopia Română pentru Europa Occidentală și Meridională, ca paroh al parohiei Cuvioasa Parascheva - Cuvioasa Genoveva din Paris, iar în martie 2001 a fost numit consilier eparhial
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
fost numit consilier eparhial pentru probleme liturgice și de misiune al aceleiași Arhiepiscopii. Pe durata șederii în Franța a desfășurat o bogată activitate misionar-catehetică (conferințe pe diferite teme ținute în orașele Paris, Poitiers, Bordeaux, Aix-en-Provence, Asten, Dublin). Cu binecuvântarea I.P.S. Arhiepiscop Iosif Pop al Parisului, din iulie 2000 a intrat în obștea viețuitorilor Mănăstirii Lăzești din Arhiepiscopia Alba-Iuliei, fiind tuns întru rasofor cu numele de Codrat. El s-a legat, pe linie duhovnicească, de părintele Rafail Noica. La 21 iulie 2000
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
Arhiepiscopia Alba-Iuliei, fiind tuns întru rasofor cu numele de Codrat. El s-a legat, pe linie duhovnicească, de părintele Rafail Noica. La 21 iulie 2000 e tuns în monahism la Chilia Sf. Gheorghe-Colciu de la Sfântul Munte Athos, cu binecuvântarea I.P.S. Arhiepiscop Iosif al Parisului, primind numele Sfântului Siluan Athonitul (prăznuit la 24 septembrie). Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale și Meridionale l-a ales apoi episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și Meridională (iunie 2001). Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acțiunilor ereziei numite Pelagianism în Betleem. În tradiția artistică a Bisericii Romano-Catolice, se obișnuiește ca Ieronim, patronul erudiției teologice, să fie reprezentat în calitate de cardinal lângă episcopul Augustin, arhiepiscopul Ambrozie și papa Grigore I cel Mare Dialogul. În picturile din secolele ulterioare, Ieronim este înfățișat ca un pustnic sumar îmbrăcat, având în chilia sa numai crucea, craniul și Biblia. Pălăria roșie de cardinal din pictura lui Rubens indică rangul
Ieronim () [Corola-website/Science/308117_a_309446]
-
din Ungaria și din țările vecine, cu papa Ioan Paul al II-lea. Acesta a concelebrat liturghia în rit bizantin, alături de înalți ierarhi ai bisericilor unite din Ungaria, România, Slovacia, Ucraina ș.a.m.d., în frunte cu cardinalul Alexandru Todea, arhiepiscop și mitropolit greco-catolic de Blaj, și Szilárd Keresztes, episcop greco-catolic de Hajdúdorog și administrator apostolic de Mișcolț. În data de 23 septembrie 1729, Inocențiu Micu-Klein a fost hirotonit preot în "Biserica Maicii Înlăcrimate" din Máriapócs (pe atunci "Pócs"). Conform recensământului
Máriapócs () [Corola-website/Science/308279_a_309608]
-
Clujului este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). La mănăstirea Feleacu a fost copiat un liturghier slavon, în 1481, și un tetraevanghelier, în 1488, din ordinul arhiepiscopului Daniil care-și avea reședința aici.
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
de la Efes, nestorienii au fost persecutați pentru erezia lor. Aceștia au fugit din Imperiul Roman în Persia integrându-se în comunitățile creștine persane. Curând, Biserica Persană a adoptat nestorianismul drept doctrină teologică, multe personalități ale sale cum ar fi Barsaûma, arhiepiscopul de Nisibis sau însuși Mar Babai I,patriarhul de la Ctesiphon, i-au apărat învățăturile lui Nestorie și ale premergătorului său Teodor de Mopsuestia. Acum ferm stabilită în Persia și bine organizată cu centre la Nisibis, Ctesiphon și Gundeshapur, și având
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
a canonizării Cuviosului Iosif, fondator și duhovnic al mănăstirii. Slujba religioasă a fost oficiată de mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei, care a citit actul de canonizare al Sf. Iosif. La această ceremonie au participat și IPS Pimen Zainea, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, PS Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și PS Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor. În diferite perioade, la Mănăstirea Văratec au viețuit mai mulți teologi și oameni de cultură. Printre aceștia sunt de menționat următorii: <poem
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Ludovic al XIII-lea al Franței. Mai mult, el a plasat sub comanda franceză o forță navală engleză, care putea fi folosită împotriva protestanților din La Rochelle. Carol a fost încoronat la 2 februarie 1626, la catedrala Westminster Abbey, de arhiepiscopul George Abbot, dar soția nu-i era alături, pentru că refuzase să participe la o ceremonie religioasă protestantă. Neîncrederea față de politica religioasă a lui Carol, a crescut considerabil datorită lui Richard Montague. Acesta a scris un pamflet împotriva învățăturilor lui Calvin
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
plătită o chirie anuală. Carol a încercat să poarte Biserica Anglicană, în prevalență calvinistă, spre o viziune mai tradițională și sacramentală. Intenția sa, a fost percepută de Puritani ca o tendință nerelegioasă. În 1633, Carol îl numește pe William Laud, Arhiepiscop de Canterbury. Împreună, cu intenția de a purta bisericii ordine, autoritate și prestigiu, au făcut o serie de reforme, care au rezultat în mare parte impopulare. Pentru a asigura o unitate religioasă, Laud a înlăturat toți predicatorii nonconformiști și ultimile
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
au fost strânse în "Recueil de voyages et mémoires", publicată de Société de Géographie (Paris, 1824-66); "Recueil de voyages et de documents pour servir à la géographie" (Paris, 1890). În afară de acestea, nu există mărturii cu privire la evenimentele din Ierusalim până la William arhiepiscop al Tyrului și Cancelar al Ierusalimului, care și-a scris cronica din 1167 până în 1184, când a murit. Cronica sa cuprindea și numeroase informații despre prima cruciadă și anii trecuți de la moartea lui Fulcher și până în 1167. Din perspectiva musulmană
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]